Publicat în Carti, Deprin lume adunate, Paris

Paris versus New York

Vahram Muratyan a publicat acum cativa ani o carte care se vrea un fel de „batalie amicala” intre cele doua orase Paris si New York, atat de unoscute, de apreciate, de vizitate sau chiar de detestate. „Batelia” se da in imagini si trebuie sa recunosc ca desenele imi plac tare mult iar imaginatia autorului este impresionanta. Si cu siguranta fiecare persoana care va rasfoia cartea va avea preferintele ei atat in alegerea desenelor cat si in alegerea unuia dintre orase.

35apero
E adevarat ca si in Franta cockteilurile sunt la moda numai ca nu oriunde la gasesti si nu oriunde sunt cu adevarat bune, asa ca mai sigur mergi pe un pahar de vin, rosu dar nu neaparat bordeaux. Cat despre Cosmopolitan, eu personal nu pot sa spun ca sunt fan. Iar francezii beau Mojito in general…
15taxi-14
Imi imaginez ca in New York cu taxi-urile este cam la fel ca in Romania, ai o gramada la orice colt de strada. In Paris nu e chiar asa, si sambata seara chiar poti sta si astepta un taxi ca sa ajungi acasa vreo 30-40 de minute si alta alternativa nu prea ai… Ca sa nu mai zic de pretul taxi-urilor in Paris care este foarte mare!
Personajele Carrie si Amélie cred ca sunt emblematce pentru Paris si pentru New York desi povestile care vin cu ele nu sunt tocmai asemanatoare. Mi-a placut Sex and the City dar trebuie sa recunosc ca mi-a placut si mai mult Le fabuleux destin d'Amélie Poulin.
Personajele Carrie si Amélie cred ca sunt emblematce pentru Paris si pentru New York desi povestile care vin cu ele nu sunt tocmai asemanatoare. Mi-a placut Sex and the City dar trebuie sa recunosc ca mi-a placut si mai mult Le fabuleux destin d’Amélie Poulin.
Sincer, sunt chiar curioasa de adevaratele obisnuinte alimentare ale americanilor la micul dejun. Am auzit destule despre faptul ca americanii mananca de fapt destul de prost si imi e putin greu sa cred ca micul dejun este o banana atat de sanatoasa. Francezii da, mananca croissante si alte patiserii de genul asta la micul dejun sau eventual niste paine cu unt sau cu gem, putin, si tot timpul dulce. Nu zic ca micul dejun al francezilor este sanatos, chiar nu consider ca este. Cat despre mine probabil ca aici un mixt ar fi ideal, alternat intre croissant si pain au chocolat si niste fructe.
Sincer, sunt chiar curioasa de adevaratele obisnuinte alimentare ale americanilor la micul dejun. Am auzit destule despre faptul ca americanii mananca de fapt destul de prost si imi e putin greu sa cred ca micul dejun este o banana atat de sanatoasa. Francezii da, mananca croissante si alte patiserii de genul asta la micul dejun sau eventual niste paine cu unt sau cu gem, putin, si tot timpul dulce. Nu zic ca micul dejun al francezilor este sanatos, chiar nu consider ca este. Cat despre mine probabil ca aici un mixt ar fi ideal, alternat intre croissant si pain au chocolat si niste fructe.
Si cladirile, si personajele, si filmele sunt amandoua lafel de cunoscute si de emblematice as spune eu. Si daca un film de la Hoolywood este cu siguranta mai apreciat si mai bine cotat decat o productie franceza eu trebuie sa recunosc ca "Notre Dame de Paris" a fost primul musical de care m-am indragostit. Cu Garrou in pielea lui Quasimodo.
Si cladirile, si personajele, si filmele sunt amandoua lafel de cunoscute si de emblematice as spune eu. Si daca un film de la Hoolywood este cu siguranta mai apreciat si mai bine cotat decat o productie franceza eu trebuie sa recunosc ca „Notre Dame de Paris” a fost primul musical de care m-am indragostit. Cu Garrou in pielea lui Quasimodo.
Nu stiu daca este asa pentru toate tarile si pentru toate limbile dar cand vine vorba despre Statele Unite si despre Franta cred ca se poate vedea cat de bine vorbesti limba si cat de bine cunosti cultura tarii dupa felul in care comanzi cafeaua. Sau mai degraba daca stii exact sa comanzi ceea ce vrei...la ce denumiri au cafelele. La francezi sunt relativi mici, la americani cat se poate de mari. Ca un adevarat fan al cafelei ce sunt, eu prefer "americano".
Nu stiu daca este asa pentru toate tarile si pentru toate limbile dar cand vine vorba despre Statele Unite si despre Franta cred ca se poate vedea cat de bine vorbesti limba si cat de bine cunosti cultura tarii dupa felul in care comanzi cafeaua. Sau mai degraba daca stii exact sa comanzi ceea ce vrei…la ce denumiri au cafelele. La francezi sunt relativi mici, la americani cat se poate de mari. Ca un adevarat fan al cafelei ce sunt, eu prefer „americano”.
Oricine vorbeste despre moda trebuie sa mentioneze atat Parisul cat si New Yorkul. Mai este inca o comparatie in carte intre Sonia Rykiel si Anna Wintour dar recunosc ca cea cu Jean Paul gaultier si Ralph Lauren imi place mai mult.  Si aici il prefer pe JP Gautier si dungile lui marinaresti.
Oricine vorbeste despre moda trebuie sa mentioneze atat Parisul cat si New Yorkul. Mai este inca o comparatie in carte intre Sonia Rykiel si Anna Wintour dar recunosc ca cea cu Jean Paul gaultier si Ralph Lauren imi place mai mult. Si aici il prefer pe JP Gautier si dungile lui marinaresti.
Ultima dar cu siguranta nu cea din urma! Turnul Eiffel si Statuia Libertatii, simbolurile celor doua orase atat de cunoscute in intreaba lume. Ce prefer eu aici? Geniul lui Gustave Eiffel. Mi se pare atat de impresionant faptul ca una si aceiasi persoana a realizat ambele "sculpturi" si ca dupa atata timp ele fac parte din cultura tarilor care le "gazduiesc".
Ultima dar cu siguranta nu cea din urma! Turnul Eiffel si Statuia Libertatii, simbolurile celor doua orase atat de cunoscute in intreaba lume. Ce prefer eu aici? Geniul lui Gustave Eiffel. Mi se pare atat de impresionant faptul ca una si aceiasi persoana a realizat ambele „sculpturi” si ca dupa atata timp ele fac parte din cultura tarilor care le „gazduiesc”.

Publicat în Paris, Uncategorized

Diana

Azi se fac 13 ani de cand a murit printesa Diana. A fost numita printesa sufletelor, toata lumea nu a avut decat cuvinte de lauda la adresa ei, si chiar si astazi, la multi ani dupa ce a murit lumea inca mai vorbeste de ea. Desi accidentul de masina a avut loc cu mult timp in urma e ciudat ca imi amintesc si acum unde eram si cum am aflat, eram in tabara si mergeam intr-o excursie, eram in autocar si am auzit la radio. Si apoi toata lumea a inceput sa vorbeasca numai despre asta. Accidentul a avut loc in Paris, nu departe de turnul Eiffel, pe partea cealata de Sena. Si evident atunci cand am ajuns la Paris m-am dus sa vad si eu locul. Si acolo am descoperit flacara din poza.

De fapt…. despre legatura dintre flacara si Diana vreau sa scriu, legatura inexistanta. Accidentul Dianei a avut loc in tunel si flacara este pusa sus, la iesirea din tunel. Majoritatea turistilor, daca nu, chiar toti cred ca flacara respectiva este construita in memoria printesei Diana. Pe jos si pe zidul de langa sunt mesaje scrise de trecatori. Autoritatile locale mai „fac curat” din cand in cand si le sterg dar nu e nevoie de mai mult de 2 saptamani ca zidurile si trotuarul sa fie pline inapoi. Iar la sfarsitul lui august, inceputul lui septembrie flacara devine un adevarat monument. Oamenii care isi aduc aminte de ea aduc flori si poze si flacara abea ca se mai vede. Imi aduc aminte acum cativa ani treceam pe acolo intamplator si pe langa flori si poze si scrisori erau inclusiv o pereche de ghete din alea cu botul rotund si tocul patrat, tipice englezesti puse ca ofranda.

Dar oare cum ar reactiona toti acesti trecatori, devotati printesei si dupa atatia ani daca ar sti ca flacara respectiva une ei vin si isi aduc aminte de Lady D nu este de fapt in memoria ei? Ba chiar mai mult, ca nu exista nici un monument in Paris in memoria ei, desi aici a murit….(pentru ca familia regala Britanica nu a cerut frantei constructia unui astfel de monument si pentru ca Franta nu s-a gandit sa il construiasca din proprie initiativa). Cat despre flacara de la Pont d’Alma, ea era acolo din 1989, chiar daca nu era un monument atat de cunoscut ca si astazi. Monumentul se numeste „Flacara libertatii” si este o replica exacta si in marime naturala a flacarii pe care o are in mana Statuia Libertatii a americanilor. In 1886 Franta ofera Statelor Unite Statuia libertatii, imaginata de arhitectul Frederic Auguste Bartholdi si realizata de Gustave Eiffel. 100 de ani mai tarziu tot Franta este cea care „renoveaza” statuia. In schimbul cadoului americanii ofera francezilor in 1989 replica flacarii, care este instalata langa Pont d’Alma. Intamplarea face ca niste ani mai tarziu, in tunelul de sub Flacara libertatii sa moara printesa Diana. Asa a ajuns un monument menit sa simbolizeze prietenia dintre doua tari de pe continente diferite, sa fie cunoscut lumii intregi si sa aduca aminte de o printesa.