Publicat în Carti, Deprin lume adunate, Paris

Paris versus New York

Vahram Muratyan a publicat acum cativa ani o carte care se vrea un fel de „batalie amicala” intre cele doua orase Paris si New York, atat de unoscute, de apreciate, de vizitate sau chiar de detestate. „Batelia” se da in imagini si trebuie sa recunosc ca desenele imi plac tare mult iar imaginatia autorului este impresionanta. Si cu siguranta fiecare persoana care va rasfoia cartea va avea preferintele ei atat in alegerea desenelor cat si in alegerea unuia dintre orase.

35apero
E adevarat ca si in Franta cockteilurile sunt la moda numai ca nu oriunde la gasesti si nu oriunde sunt cu adevarat bune, asa ca mai sigur mergi pe un pahar de vin, rosu dar nu neaparat bordeaux. Cat despre Cosmopolitan, eu personal nu pot sa spun ca sunt fan. Iar francezii beau Mojito in general…
15taxi-14
Imi imaginez ca in New York cu taxi-urile este cam la fel ca in Romania, ai o gramada la orice colt de strada. In Paris nu e chiar asa, si sambata seara chiar poti sta si astepta un taxi ca sa ajungi acasa vreo 30-40 de minute si alta alternativa nu prea ai… Ca sa nu mai zic de pretul taxi-urilor in Paris care este foarte mare!
Personajele Carrie si Amélie cred ca sunt emblematce pentru Paris si pentru New York desi povestile care vin cu ele nu sunt tocmai asemanatoare. Mi-a placut Sex and the City dar trebuie sa recunosc ca mi-a placut si mai mult Le fabuleux destin d'Amélie Poulin.
Personajele Carrie si Amélie cred ca sunt emblematce pentru Paris si pentru New York desi povestile care vin cu ele nu sunt tocmai asemanatoare. Mi-a placut Sex and the City dar trebuie sa recunosc ca mi-a placut si mai mult Le fabuleux destin d’Amélie Poulin.
Sincer, sunt chiar curioasa de adevaratele obisnuinte alimentare ale americanilor la micul dejun. Am auzit destule despre faptul ca americanii mananca de fapt destul de prost si imi e putin greu sa cred ca micul dejun este o banana atat de sanatoasa. Francezii da, mananca croissante si alte patiserii de genul asta la micul dejun sau eventual niste paine cu unt sau cu gem, putin, si tot timpul dulce. Nu zic ca micul dejun al francezilor este sanatos, chiar nu consider ca este. Cat despre mine probabil ca aici un mixt ar fi ideal, alternat intre croissant si pain au chocolat si niste fructe.
Sincer, sunt chiar curioasa de adevaratele obisnuinte alimentare ale americanilor la micul dejun. Am auzit destule despre faptul ca americanii mananca de fapt destul de prost si imi e putin greu sa cred ca micul dejun este o banana atat de sanatoasa. Francezii da, mananca croissante si alte patiserii de genul asta la micul dejun sau eventual niste paine cu unt sau cu gem, putin, si tot timpul dulce. Nu zic ca micul dejun al francezilor este sanatos, chiar nu consider ca este. Cat despre mine probabil ca aici un mixt ar fi ideal, alternat intre croissant si pain au chocolat si niste fructe.
Si cladirile, si personajele, si filmele sunt amandoua lafel de cunoscute si de emblematice as spune eu. Si daca un film de la Hoolywood este cu siguranta mai apreciat si mai bine cotat decat o productie franceza eu trebuie sa recunosc ca "Notre Dame de Paris" a fost primul musical de care m-am indragostit. Cu Garrou in pielea lui Quasimodo.
Si cladirile, si personajele, si filmele sunt amandoua lafel de cunoscute si de emblematice as spune eu. Si daca un film de la Hoolywood este cu siguranta mai apreciat si mai bine cotat decat o productie franceza eu trebuie sa recunosc ca „Notre Dame de Paris” a fost primul musical de care m-am indragostit. Cu Garrou in pielea lui Quasimodo.
Nu stiu daca este asa pentru toate tarile si pentru toate limbile dar cand vine vorba despre Statele Unite si despre Franta cred ca se poate vedea cat de bine vorbesti limba si cat de bine cunosti cultura tarii dupa felul in care comanzi cafeaua. Sau mai degraba daca stii exact sa comanzi ceea ce vrei...la ce denumiri au cafelele. La francezi sunt relativi mici, la americani cat se poate de mari. Ca un adevarat fan al cafelei ce sunt, eu prefer "americano".
Nu stiu daca este asa pentru toate tarile si pentru toate limbile dar cand vine vorba despre Statele Unite si despre Franta cred ca se poate vedea cat de bine vorbesti limba si cat de bine cunosti cultura tarii dupa felul in care comanzi cafeaua. Sau mai degraba daca stii exact sa comanzi ceea ce vrei…la ce denumiri au cafelele. La francezi sunt relativi mici, la americani cat se poate de mari. Ca un adevarat fan al cafelei ce sunt, eu prefer „americano”.
Oricine vorbeste despre moda trebuie sa mentioneze atat Parisul cat si New Yorkul. Mai este inca o comparatie in carte intre Sonia Rykiel si Anna Wintour dar recunosc ca cea cu Jean Paul gaultier si Ralph Lauren imi place mai mult.  Si aici il prefer pe JP Gautier si dungile lui marinaresti.
Oricine vorbeste despre moda trebuie sa mentioneze atat Parisul cat si New Yorkul. Mai este inca o comparatie in carte intre Sonia Rykiel si Anna Wintour dar recunosc ca cea cu Jean Paul gaultier si Ralph Lauren imi place mai mult. Si aici il prefer pe JP Gautier si dungile lui marinaresti.
Ultima dar cu siguranta nu cea din urma! Turnul Eiffel si Statuia Libertatii, simbolurile celor doua orase atat de cunoscute in intreaba lume. Ce prefer eu aici? Geniul lui Gustave Eiffel. Mi se pare atat de impresionant faptul ca una si aceiasi persoana a realizat ambele "sculpturi" si ca dupa atata timp ele fac parte din cultura tarilor care le "gazduiesc".
Ultima dar cu siguranta nu cea din urma! Turnul Eiffel si Statuia Libertatii, simbolurile celor doua orase atat de cunoscute in intreaba lume. Ce prefer eu aici? Geniul lui Gustave Eiffel. Mi se pare atat de impresionant faptul ca una si aceiasi persoana a realizat ambele „sculpturi” si ca dupa atata timp ele fac parte din cultura tarilor care le „gazduiesc”.

Publicat în Uncategorized

Metroul facut cadou

In Paris mi-a placut mai tot timpul ca la metrou oamenii veneau cu idei tare inventive si originale pentru publicitate dar nu numai. In aceiasi tema, cu idei traznite in metrou se incadreaza si post-ul asta. Doi tineri au avut o ideea poate ceva mai iesita din comun, spun ei pentru a transmite celorlati atmosfera de sarbatori dar si pentru a ii inveseli pe oamenii care se trezesc tare de dimineata si iau metroul ca sa plece la munca. Ce au facut? Au „tapetat” vagoanele unei rame de metrou cu hartie pentru cadouri. Cu alte cuvinte au imbracat metroul de sarbatoare.

Cei doi au devenit un fel de staruri peste noapte si sunt invitati la tot elul de emisiuni de radio si televiziune in Franta, oamenii care au luat metroul respectiv au parut incantati de idee insa Regia de transporturi se pare ca nu a fost lafel de incantata si a retras rama respectiva de metrou din circulatie inca din ziua in care a fost impachetata in cadou.

Iata si pozele:

1496683_483068068477241_1545987511_n

1531816_483068575143857_930787256_n

1506513_483068515143863_1605110510_n

993473_483068708477177_585265223_n

 

Publicat în Uncategorized

Zapada la Paris

La neige sur ParisInca de pe la inceputul saptamanii am tot auzit la radio si la televizor ca se va racii, lumea vorbea de temperaturi cu minus de „marele frig” de zapada care o sa vina de parca cine stie ce catastrofa naturala ar fi fost astetata. Initial au zis ca va ninge inca de weekendul trecut sau de luni cam asa ceva. Si nu s-a intamplat nimic. In momentul ala mi-am zis da…francezii panicheaza si exagereaza de fiecare data, de cum se raceste putin si sunt 0 grade afara gata e tragedie nationala!!!! Cod negru probabli…(nici nu stiu daca exista). Colegii mei la la munca nici ei nu mai aveau alt subiect de discutat decat marele frig care urma sa vina si ce o sa ne facem….M-am gandit sa le zic ca nu o sa facem nimic in plus, ca o sa ne punem eventual o bluza mai groasa sau o bluza in plus pe noi si gata, mare lucru dar de fiecare data cand fac remarci de genul asta mi se zice ca eu sunt obisnuita ca Romania cum e aproape de Rusia, gata se si gandesc la Siberia. in fine.

Trebuie sa recunosc ca am fost surprinsa cand m-am trezit oi dimineata si termometrul arata -7 grade. Primul lucru la care m-am gandit e ca s-a stricat si ca de fapt nu arata bine. Apoi am iesit afara si am vazut ca era destul de frig, adica am avut nevoie sa imi pun caciula si manusi, oricum consider ca nu se poate compara cu frigul din Romania cand ma trimitea bunica la scoala cu ciorapri, pantalonii de pijama plus pantalonii pe deasupra nu cumva sa imi fie frig. 🙂 Si aseara surpriza, a nins! Este in continuare alb pe jos si este atat de frumos! E sambata, inca nu am apucat sa vorbesc cu colegii mei de munca dar sunt convinsa ca ei nu vad zapada de afara ca pe ceva frumos lafel ca si mine. Probabil traficul e monstruos ca aluneca etc. Asta pentru cei care s-au organizat din timp si au pus anti-gel in masini ca i-am auzit pe atat de multi plangandu-se ca ce se fac daca e asa de frig ca le ingheata benzina in masina…. nici nu stiau ce e ala anti-gel, parca le vorbeam de o minune cand le ziceam sa se duca sa isi cumpere. Si ma gandesc ca si cu avionanele trebuie sa fie lafel, cum nu sunt obisnuiti cu zapada sigur nu au tot ce le trebuie ca traficul aerian sa fie normal. Abea astept stirile azi sa aud „catastrofele”.

Eu in schimb mi-am propus sa profit de weekend si o sa merg sa ma plimb prin frig si zapada.

Publicat în Paris

La Madeleine

Nu, nu este Italia si nici Grecia. La Madeleine este o biserica relativ in centrul Parisului. Prima data cand am vazut-o nu stiam ce e cu ea. Nu stiam daca chiar e o biserica sau daca e o cladira administrativa. Oricum, stitul atat de diferit fata de toata arhitectura orasului iese in evidenta imediat si biserica a reusit sa dea numele intregului cartier care o inconjoara, cartierul purtandu-i acum numele. Si probabil tot infatisarea ei atat de diferita pentru locul unde se afla o face si atat de turistica.

Constructia bisericii a inceput inca pe de timpul lui Napoleon care si-a dorit un templu in onoarea glorioasei lui armate. Dar inainte ca decizia sa fie luata pentru constructia bisericii, amlasamentul a fost extrem de discutat si alte proiecte posibile au fost biblioteca nationala (care este acum mult mai departe de Madeleine), Opera (care ea este la doar o statie de metrou), Parlamentul (care el se vede din fata bisericii Madeleine) sau chiar Banca Nationala si Tribunalul de comert. In perioada respectiva orasul era mult mai mic decat acum si cartierul era foarte activ.

Acum, zona este centrala si destul de chic. Asa cum ziceam, Opera nu e departe, sunt restaurante si magazine „de renume” prin apropiere si cartierul este dragut si linistit. Desi cred ca nu am mai intrat in biserica de cativa ani, imi face placere si acum sa merg sa ma plimb pe acolo, sa ma invart in jurul bisericii si sa strabat stradutele care sunt de jur imprejurul ei. Imi place povestea bisericii si imi place cum, desi atat de diferita prin stilul arhitectural a reusit sa se integreze atat de bine in cartier, care acum, asa cum ziceam, ii poarta numele.

Publicat în Paris

Siesta in metrou

Cand am ajuns in Paris ma intrebam cu mirare cum pot dormi oamenii in metrou si mai ales daca dorm cum pot ajunge la timp la destinatie. Era pentru mine imposibil de imaginat ca esti capabil sa te trezesti la timp ca sa te dai jos la statia la care trebuie sa ajungi. Plus ca ma gandeam ca oare nu iti fura nimeni lucrurirle? Cred ca in toti anii facultatii mi s-a intamplat o singira data ca intr-o dimineata, fiind foarte obosita sa atipesc in drum spre scoala. Si evident cand m-am trezit statia unde trebuia sa ma dau jos trecuse si nu am mai ajuns la cursuri la timp. Intamplarea respectiva mi-a confirmat la momentul respectiv neintelegerea despre lumea care doarme in metrou.

Numai ca de cateva luni pot sa zic ca ma numar si eu printre ei si am si tehnica, ma perfectionez. Distantele in orasul asta sunt destul de mari si eu fac o ora pana la munca. Cand incepi munca la 7 sau la 8 dimineata si ca trebuie sa pleci de acasa cu o ora inainte si ca te trezesti cu o ora si mai inainte sa pleci de acasa noptile tale de somn devin prea scurte si incerci sa recuperezi cum poti. Zis si facut.  Daca ma trezesc dimineata si imi zic ca nu am dormit destul si ca poate mai atipesc putin in metrou nu mai beau cafea acasa, beau doar cand ajung la servici, ca sa nu imi afecteze somnul de metrou. Cand ma urc in metrou, numar statiile pe care le am de mers pe o linie, pana la schimbare si stiu ca metroul face cam un minut si jumatate de la o statie la alta. Deci inmultesc minutul jumate cu numarul de statii si pun alarma la telefon sa sune peste aproximativ atatea minute (cu vreo 2 mai putin de fapt ca sa fiu sigura ca nu ratez stati). Daca adorm cand suna alarma ma trezesc, schimb linia de metrou sau ma dau jos. daca am de schimbat metrou, in urmatoarea linie repet operatiunea statiilor si minutelor si uite asa, mai ales dimineata cand merg la munca devreme mai imi fac rost de inca cel putin o jumatate de ora de somn. Si pana acum cred ca mi s-a intamplat o singura data sa trec peste statia unde trebuia sa cobor.

Citeam prin ziare ca tehnica asta cu dormitul in mijloacele de transport in comun e din ce in ce mai curenta, si japonezii, inventivi cum sunt s-au gandit si la o masca din aia pentru ochi ca sa ai si intuneric atunci cand dormi in metrou si in plus, pe partea din exterior sa poti sa iti pui numele statiei la care te dai jos, astfel incat vecinii din fata ta sa poata sa te trezeasca atunci cand ajungi la destinatie.

Publicat în Paris

Petrecere de casa noua

Weekendul trecut am dat petrecere de casa noua si ne-am hotarat inca de la inceput sa nu stam sa ne impartim pe grupuri de prieteni si sa invitam pe toata lumea, prietenii, colegii de munce, colegii de facultate, prietenii romani, am zis ca invitam inclusiv vecinii daca vor sa vina. Deci rezultatul a fost o casa plina cu prieteni apropiati dar si mai putin apropiati. Ne-am gandit ca amestecatura de oameni poate sa fie interesanta, chiar daca unii dintre ei nu s-au vazut deloc inainate. Bine, apoi, evident din cauza de afinitati iti petreci seara stand mai mult cu anumite persoane dar oricum a fost dragut.

Si ce a mai fost dragut pentru mine a fost sa observ comportamentele oamenilor. Bine, ca sa nu ziceti ca sunt rea si carcotasa, probabil cea mai stresata pe toata perioada petrecerii am fost eu pentru ca la un moment dat am coborat sa iau niste invitati de la metrou ca nu se descurcau sa ajunga si m-a speriat utin faptul ca se auzea muzica de jos, de afara, in conditiile in care apartamentul e la etajul 11. Si ma gandeam sa nu se sature vecinii de noi si sa ne trimita politia pe cap. Apoi a fost interesant apoi pentru mine de vazut cum pentru unele persoana a se simti bine la o petrecere inseamna a o face pe interesantii si a fi in centrul atentiei, cum pentru altii petrecerea inseamna cat mai mult alcco, in stilul ajungem si bem in forta asa incat in maxim o ora sa fim manga de sa nu mai stim de noi. Ca lumea bea la petreceri e de la sine inteles, ca efectele alcolului duc la o socializare mai rapida si mai eficienta si ca unii au venit singuri si au plecat insaotiti si asta este unul din lucrurile naturale la o petrecere. Dar partea cu hai sa bem pana nu mai putem, hai sa fim vulgari dupa ce bem sau daca nu sunt in centru atentiei nu merita sa mai vin la petrecere nu prea le inteleg…. Dar presupun ca fiecare are modul lui de a se simti bine.

*sursa foto (da, am avut nevoie sa intru pe net sa caut o poza pentru ca eu cu aparatul meu nu am apucat sa fac nici o poza, air cele facute de lume inca nu le-am recuperat)

Publicat în Deprin lume adunate

Ce facem cu atat de multe lucruri

Din Franta in Romania si din Romania in Franta pachetele se trimt cu ATLASSIB si nu prin posta pentru simplul motiv ca Atlassibul este mult mai ieftin decat posta franceza si probabil mai ieftin si decat posta romana cand vine vorba de kilograme si nu de o mica scrisorica. i apoi sincera sa fiu cred ca cu Atlassib ajung mai repede decat cu posta, ca au oamenii 3 autocare pe saptamana.

Nu pot sa zic ca trimit sau primesc pachete des dar oricum din cand in cand ma duc si ii vizitez. Si de multe ori mi-am zis ca trebuie sa faca ceva bani cu coletaria asta internationala pentru ca fac coletarie peste tot pe unde au curse cu autocarele deci prin majoritatea tarilor vest-europene. Si pe langa asta, absolut de fiecare data cand am fost la sediul lor, erau acolo cel putin 4-5 persoane care ori trimiteau colete ori veneau sa le recupereze. Deci afacerea merge chiar bine. In perioada Craciunului am fost sa recuerez pachetul cu cozonac trimis de mama si erau acolo o gramada de oameni care trimiteau pachete in Romania, unele mai voluminoase decat celelate si atunci am inceput sa ma intreb ce pot trimite oamenii acasa si oare de ce simt nevoia sa trimita atat de multe lucuri? Si daca atunci am inceput sa ma intreb dar nu am fost foarte socata de ce era acolo, saptamana trecuta am ajuns din nou la Atlassib de data asta sa trimit si eu un pachet in Romania. Si mare mi-a fost mirarea cand am intrat in incaperea respectiva si am vazut ca practic era tapetata cu pachete…. Am intrebat ce s-a intamplat ca m-am gandit ca poate e vre-un eveniment special, cineva care a trimis foarte multe pachete. Dar nu, nici un eveniment special, era numarul normal de colete aduse de oameni doar ca saptamana trecuta in loc de 3 autocare nu au plecat decat 2 spre Romania. Si din nou…oare ce e in toate pachetele astea?

Si inca o poza:

Publicat în Carti, Paris

Un altfel de Paris

 

Lorant Deutsch este un actor francez destul de cunoscut. Dar ce se intampla atunci cand un actor se gandeste ca ar fi interesant sa scrie o carte? De cele mai multe ori rezultatul este unul tragic si eventual cartea se vinde nu pentru calitatea ei ci pentru notorietatea autorului. Nu pot spune ca asta este si cazul cartii de fata. Ca sa fiu sincera, daca in momentul in care m-am apucat sa citesc cartea as fi stiut ca autorul este de fapt un actor pasionat de istorie probabil as fi ezitat destul de mult inainte sa o deschid. Prejudecatile astea…

in „Metronome” Lorant Deutsch povesteste istoria Frantei si in mod particular cea a Parisului plecand de la locuri din oras si de la statiile de metrou. Oricine a locuit in orasul asta macar pentru cateva luni stie cat de bine este organizat metroul parizian, ca poti ajunge oriunde cu el si chiar ajungi sa inveti pe de rost statiile de metrou, liniile, schimbarile si asa mai departe. Plecand de la statiile de metrou, Deutsch pleaca de la ceva ce oamenii cunosc foarte bine si apoi le este usor sa se repereze, recunosc locurile despre care el vorbeste. Si evident ca ti se pare interesant sa stii ca pe strada pe care treci in fiecare zi cu niste mii de ani in urma a fost un castel, sau o biserica sau o fortareata. Sau sa stii de ce un anumit cartier are un nume sau de unde vine numele unei strazi atat de cunoscut, sau ca Louvre-ul, unul din simbolurile Parisului isi trage numele inca de prin perioada galilor, pentru ca in galitiana (cred ca asta le era limba) Lower inseamna fortareata. Si initial constructia Louvre-ului nu a fost nici muzeu, nici domiciliu regal ci o fortareata de aparare a orasului.

Cartea este scrisa intr-o combinatie de istorie cu ghid de calatorii si pagina cu pagina, cand descoperi noi informatii despre locuri pe unde ai trecut iti vine sa te ridici de pe scaun si sa mergi sa verifici.

O alta informatie care mie mi-a starnit interesul este legata de Bastilia. Inchisoarea a fost daramata asa cum toata lumea stie. In statia de metrou de la Bastilia se mai poate vedea o bucatica de zid care zic ei ca a ramas de pe timpul ingchisorii. Poate chiar este adevarat. In schimb Deutsch zice ca o celula a inchisorii inca mai exista undeva la subsolul uneia din cladirile de langa si ca este acum cava de vinuri a unui restaurant parizian. Cand am ajuns prima data prin zona respectiva dupa ce am citit cartea m-am uitat putin de jur imprejur intrebatoare incercad sa ghicesc care este restaurantul care are sticlele de vin drept prizonieri.

 

Publicat în Paris

Craciunul in vitrine

Pot sa zic ca sunt un fan destul de mare al Craciunului. Imi plac ornamentele, imi plac luminitele, imi place bradul impodobit, imi plac fetele fericite ale copiilor cand nu mai stiu unde sa se uite de atetea jucarii si par fascinati. Acasa impodobeam bradul in ajun, apoi venea mosul si punea cadourile sub brad. Evident curiozitatea era mare si de cum ajungeau cadourile trebuiau desfacute dar apoi ca sa arate frumos in continoare si atmosfera de Craciun sa se continue pana la sfarsitul lui decembrie eram capabila sa oblig pe toata lumea sa puna cadourile inapoi sub brad si sa le lase acolo pana cand bradul e despodobit!

Ceea ce nu imi place lafel de mult e toata comercializarea Craciunului, lafel ca si a celorlalte sarbatori. de ce trebuie sa impodobeasca strazile si magazinele cu ornamente de Craciun inca de la inceputul lui noiembrie? Adica daca privesc din punctul de vedere al unui comerciant da, e normal, isi urmareste doar obtinerea profitului si probabil cu cat e pregatit mai din timp cu atat are sanse mai mari sa scoata profit mai mare dar parca din cauza asta putin din farmecul sarbatorilor se pierde.

Chiar si in conditiile astea, lucrul care imi place tare mult in Paris in perioada Craciunului sunt vitrinele marilor magazine. Imi aduc aminte si acum primul an cand am descoperit vitrinele. Auzisem ca fac decoratii speciale, ca totul este frumos si ca vitrinele iti iau ochii dar nu ma asteptam la vitrine animatem pline de ursuleti si alte animale de plus care se plimba, care canta, care il ajuta pe mos Craciun sa care si sa pregateasca cadurile. Eu am ramas cu ochii cascati, da pai copilasii care venisera cu parintii sa admire toate minunatiile alea. Anul asta inca nu am ajuns sa vad vitrinele, le-am vazut doar intr-o seara in treacat din masina. Tema vitrinelor e diferita in fiecare an si anul asta cele de la galeriliile La Fayette sunt facute in jurul comediilor muzicale. Papusele care seamana cu personajele din Mama Mia, Hairspray sau Soldatelul Roz si care danseaza pe acolo trebuie sa fie destul de nostime.

Auzisem un reportaj la televizor in care ziceau ca vitrinele de Craciun ale marilor magazine sunt gandite cu mai bine de un an inainte si ca reusesc sa atraga un numar enorm de vizitatori. Directoarea de la galeriile La Fayette zicea ca in mod normal magazinul are in jur de 250.000 de vizitatori pe zi si ca in perioada Craciunului numarul e mai mult decat dublu. Asa cum ziceam in cazum marilor magazine toata lumea e multumita, vizitatorii isi incanta ochii, uneori isi golesc si buzunarele iar comerciantii vad dubandu-se numarul vizitatorilor si probabil si al cumparatorilor.

filmuletul este lung dar dupa parerea mea merita vazut!

Publicat în Paris

Disney

Parcurile Disney fac parte din locurile de care inca nu am reusit sa ma satur si de care probabil nu voi reusi sa ma satur niciodata chiar daca nu mai sunt copil de ceva timp 🙂 Am reusit sa ajung la Disney prima data abea dupa vreo 3 sau 4 ani de stat in Franta dar de atunci am fost de mai multe ori si sincer si maine m-as duce din nou.

Pe langa lumea de poveste in care iti petreci ziua cand te duci acolo, pe langa toate personajele de desene animate pe care le vezi la parada sau plimbandu-se pur si simplu prin parc ca sa dea autografe sau sa faca poze cu copii mai e si partea „parc de distractii” care este fascinanta chiar si pentru adulti. In „tara desenelor animate” cum numesc nepotii mei Disney-ul te poti plimba in barcutele lui Peter Pan sau te poti invarti in canutele nebune, sunt masinute pentru curse si casa bantuita, toate doar ca sa iti aduca aminte de ce frumoasa e copilaria. Apoi, daca ai chef de senzatii tari, te urci in trenuletul care merge cu 300 km/ora sau in broastele testoase care te fac sa simti ca esti in cadere libera, hotelul groazei are liftul stricat si cand o ia la vale din cauza fortei gravitatiei iti simti stomacul in gat. Atractii pentru toate verstele si pentru toate gusturile.

Si daca toate atractiile sunt gratuite odata ce ai platit intrarea, evident ca in ziua petrecuta la Disney mai trebuie sa si mananci, eventual sa iti cumperi cate ceva drept suvenir. Si unde mai pui ca sunt familii care vin cu copilasii de peste mari si tari si ca fantezia sa fie totala si stau la hotelele de la Disney cu design interior ca in desenele animate. Toate astea adunate fac un buget frumusel celor care au parcurile. Si anul asta si anul trecut nici macar criza nu au simtit-à. Au spus ca numarul de vizitatori a ramas acelas, poate chiar a crescut, doar ca lumea nu mai cheltuie atat de multi bani pe suveniruri. (la capitolul vizitatori, din 1992 cand a fost inaugurat parcul si pana acum, au avut peste 215 milioane de vizitatori) Dar oricum, tot e suficient pentru ei incat sa aiba proiecte de extindere. In momentul asta in regiunea pariziana sunt doua parcuri Disney, unul langa altul bineinteles, parcul principal si studiourile. Un al treilea parc este in program, „Parcul natural”, tot cu specific Disney si desene animate si tot felul de atractii dar ca sa fie in pas cu moda trebuie sa fie mai eco-friendly si mai natural. Nu se stie inca data la care noul parc va fi inaugurat dar cred ca va vedea ochii vizitorilor destul de curand.