Cum l-a ucis Polirom pe Kazuo Ishiguro

Am citit „Sa nu ma parasesti ” acum cativa ani in engelza, versiunea originala si a fost o carte care mi-a placut tare mult. Chiar am si scris atunci despre ea aici, cred ca a fost chiar una din primele carti despre care am scris. SI cum mi-a placut am recomandat-o multor persoane, am cumparat-o si am oferit-o cadou pentru ca asa obisnuiesc sa fac cu cartile care imi plac plus ca imi place sa ofer carti. Saptamana trecuta eram intr-o librarie si cautam carti pentru un cadou si am dat cu ochii de „Sa nu ma parasesti”. Nici nu am mai stat pe ganduri, am luat-o impreuna cu o carte a lui Haruki Murakami si mi-am spus ca va fi un cadou cu lectura japoneza (relativ, avand in vedere ca de fapt Ishigura scrie in engleza). Nu m-am uitat la rezumatul.descrierea cartii de pe coperta din spate, nu aveam nevoie din moment ce citisem cartea. In schimb am facut asta de curiozitate seara acasa, dupa ce m-am chinuit putin sa dezlipesc eticheta cu pretul de pe carte. Si mare mi-a fost mirarea!

In descrierea facuta de cei de la Polirom afli direct deznodamantul cartii. Ti se spune negru pe alb, inainte sa apuci sa citesti prima pagina a cartii ceea ce Kazuo Ishiguro nu face decat sa sugereze foarte subtil pe tot parcursul cartii. Nici nu mai stiam daca sa ofer cartea sau nu, petru ca pentru mine acele cateva randuri din dosul cartii strica povestea, fura suspansul. Imi venea sa lipesc ceva peste rezumat ca sa nu poata fi citit decat eventual dupa citirea cartii. Ceea ce mie mi-a placut mult la carte si la stilul lui Kazuo Ishiguro este subtilitatea cu care scrie, cu care sugereaza ce este de fapt in spatele povestii. Imi aduc aminte ca pe tot parcursul cartii stateam cu sufletul la gura asteptand o confirmare a ceea ce credeam dar totul s-a concretizat doar la sfarsit. Ma tot gandeam…. oare sa fie ceea ce cred eu ca este? Parca totusi ar fi prea crud, prea inuman. Dar sunt doar niste copii. Dar daca este asa totusi de ce Katie are alta soarta. Poate totusi ma insel sau am eu imaginatia prea dusa la extrema. Toate indoielile astea se pierd odata cu citirea rezumatului si se pierde dupa parerea mea tot farmecul cartii. In plus… trebuie sa recunosc ca daca asta e descrierea eu ma intreb si cum e facuta traducerea.

Cum stau cu cititul

Nu stiu de ce, dar uneori am momente in care nu prea reusesc sa ma motivez si sa ma apuc de citit. O carte, sau de fapt nici o carte. Incerc sa le schimb, sa gasesc una interesanta care sa ma motiveze, dar uneori pur si simplu nu merge. Sau poate ca, nu stiu, e normal din cand in cand sa ai nevoie de cate o pauza dupa ce ai o perioada de citit 2 carti pe saptamana, poate chiar mai mult. Sunt oare singura care trece prin perioade de genul asta?

Cartile pe care la am de ceva timp in lista de „citit” fara totusi sa reusesc sa le dau de capat sunt cele din poza. E cineva care le-a citit deja? Pe toate sau macar una sau doua dintre ele? CU care sa incep ca sa ma motiveze?

Sunt o baba comunista a lui Dan Lungu – auzisem de mult de ea, am primit-o cadou acum cateva luni de la un prieten care a venit in vizita din Romania si am fost pe moment foarte incantata am zis ca abea astept sa o citesc si inca nu am reusit…

Une histoire d’amour et de ténèbres a lui Amos Oz – cred ca este desul de cunoscuta cartea iar eu nu pot sa zica ca stiu mare lucru despre literatura evreiasca. Am o prietena care e destul de pasionata de tot ce are legatura cu Israel si imi tot spune de bine de cartea asta de vreo 2 ani dar…

Intoarcerea huliganului – Norman Manea – cartea asta a fost cumparata de jumatatea mea si imi zice ca ii place, ca e interesanta. Am facut-o si cadou de Craciun unui prieten francez care si el zice ca ii place. Insa mie imi e cam greu cu Norman Manea de cand am citit Fericirea obligatori care nu mi-a placut. Chiar sper sa nu fiu dezamagita daca ma mobilizez si ma apuc de ea.

Moeurs et sexualité en Oceanie a Margaretei Mead – mi s-a parut extrem de interesanta cand m-am decis sa o cumpar, am citit introducerea in drum spre casa, in metrou dar apoi m-am oprit aici… Antropoloaga incearca sa prezinte diferentele, asemanarile, stitul de viata si importanta habitatului in 4 societati din Oceania, vazute de sociatatea noastra ca fiind destul de primitive.

Nobel pentru Mario Vargas Llosa

Asteptam deja de ceva timp Nobelurile de anul asta. Si azi a venit cel pentru literatura. Si e interesant cum toata lumea se pune de acord. De cum a fost anuntat numele lui Vargas Llosa am gasit pe net, atat prin ziare si pagini de stiri cat si pe retelele de socializare, pe statusurile prietenilor, toata lumea era de acord si avea comentarii de genul „in sfarsit” sau „era si timpul”. Deci toata lumea este de acord si pe faptul ce este un Nobel bine meritat.

Mie Mario Vargas Llosa mi-a aratat ca literatura lationo-americana poate sa fie si alt ceva decat Gabriel Garcia Marquez sau Paulo Coelho care nu mi-au ajuns la suflet asa cum a stiut sa o faca Vargas Llosa. Iar Conversatie la catedrala a fost pentru mine une din cartile alea care desi e grea, complicata, intortochiata si lunga nu iti vine sa o lasi din mana pana nu o termini si pana nu afli tot ce s-a intamplat cu personajele.

Strategia cartilor de la Adevarul

Ma gandeam la ce se intampla acum in Romania cu ziarele si cu colectiile de carti. Adevarul s-a gandit bine. Numarul cititorilor de presa scrisa este in continua scadere, atat in Romania, cat si in strainanate. Si in aceste conditii ziarele au trebuit sa se reinventeze intr-un anumit fel, sa gaseasca noi planuri de afaceri care sa le aduca mai multi cititori, sau cel putin, mai multi cumparatori. Asa a venit Adevarul ca minunata idee „100 de carti pe care trebuie sa le ai in biblioteca”. Si ideea a mers. Drept dovada, cartile din colectie s-au vandut in peste 15 milioane de exemplare in 2009, propulsand Adevarut in topul editurilor si vanzarilor de carti, si creind nebunie joia la chioscurile de ziare. Partea de vanzare e deci rezolvata, ca apoi, ca sa fiu sincera, eu sunt convinsa ca cel putin jumatate din cumparatorii adevarului de joi nu citesc ziarul, ci il cumpara doar pentru carte.

Ideea mea era alta. Desi in spatele colectiei de carti se afla interesul si dorinta de profit, eu cred ca initiativa Adevarul este una frumoasa. Intr-o Romanie in care tineri (si nu numai) nu prea mai acorda mult timp cititului, cartile vandute cu ziare sunt o incercare de salvare, de schimbare a situatiei. Pretul este unul mic pentru o carte, ceea ce permite unei game largi de posibili cititari sa le cumpare, chiar daca evntual doar din cand in cand. Si daca toate aceste carti se vand, vreau sa cred ca ele vor fi si citite de noii lor posesori. Ce e drept, poate nu una pe saptamana asa cum apar, dar macar incet, incet, in timp. Si mai vreau sa cred ca in momentul in care campania va lua sfarsit, oamenii vor fi deja obisnuiti cu a-si cumpara carti si a avea ce citi si a avea carti noi in biblioteca. Si ca peste un an sau doi, sau cand se termina campania asta, vanzarile de carti vor continua sa creasca. Si chiar mai mult decat atat, sper ca cititorii vor sti sa se orienteze ceva mai bine decat azi. Pentru ca, daca dau la o parte colectiile de carti vandute cu diverse publicatii, fie ele literatura clasica sau contemporana, scriitori straini sau autohtoni, si ma uit doar la edituri si la ofertele lor de carti….Mihaela Radulescu se vinde astazi in Romania mai bine decat Herta Muller.

Si daca tot am facut inventarul diverselor publicatii care au colectii de carti, uite si lista:

Adevarul

100 de carti pe care trebuie sa le ai in biblioteca (colectie de romane din literatura clasica, romanesti si unversale)

Marile muzee ale lumii (15 albume cu poze si informatii din cele mai cunoscute muzee din lume)

Pictori de geniu (14 volume despre cei mai renumiti pictori si operele lor)

Disney Clasic (12 volume de carti pentru copii, cele mai cunoscute povesti Disney)

Jules Verne (toate cele 40 de volume ale lui Jule Verne)

Ghid de calatorii National Geographic (26 de ghiduri de calatorii care te poarta mai prin toata lumea)

Jurnalul national

Biblioteca pentru toti (100 de volume din literatura romaneasca)

Enciclopedia universala britanica (dictionar enciclopedic in 16 volume)

Cotidianul

Colectia de literatura (scriitori contemporani)

Cartea de acasa (stiu nu e colectie a unui ziar, dar merge oarecum pe aceiasi formula) este o alta colectie axata pe literatura romana, atat clasica cat si contemporana.

In toata nebunia asta de carti, eu am Europolis – Jean Bart (de la Cartea de acasa), Trilogia new York-ului – Paul Auster (de la Cotidianul) si mama e cea care urmareste si imi cumpara colectia ghidurilor de calatorii (de la Adevarul). Mai am din anii precedenti colectia „100 de personalitati” (de la DeAgostini)