Publicat în Carti

M-am intors la Juliette Benzoni

931_004Pe Juliette Benzoni am descoperit-o acum ceva ani, cu putin timp dupa ce am ajuns in Franta. Cred ca prima carte pe care am citit-o scrisa de ea am gasit-o. De fapt, in caminul studentesc unde stateam exista un loc unde persoanele puteau sa lase carti pe care nu le mai vroiau si cei intresati le puteau lua. Si intr-o zi eu am gasit acolo o carte de Juliette Benzoni. Nu auzisem despre scriitoare pana atunci, nu stiam ce scrie dar in afara de clasicii francezi pe care ii inveti la scoala nici nu prea stiam mare lucru despre literatura franceza. Asa ca mi-am zis ca merita incercat, oricum nu am nimic de pierdut. Cartea gasita „La Rose d’York” facea parte din ciclul „Le boiteaux de Varsovie” care cuprinde 4 volume si cartea mea era al doilea volum. Intrigata am dat fuga la biblioteca sa gasesc si primul volum sa le pot citi. Mi-am spus ca daca cele doua sunt ok abea dupa merg la biblioteca dupa volumele 3 si 4. Si am ajuns inapoi la biblioteca mai repede decat as fi crezut.

Da, recunosc este un fel de lectura usoara, de vacanta, ceea ce eu nu prea citesc in general dar Juliette Benzoni a reusit sa ma „pinda”. Sunt romane de aventuri sau politiste dar cu fundal istoric destul de bine documentat. Uneori lucrurile sunt putin exagerate, evident, dar totusi…ceea ce scrie ea ar putea sa tina. Este lectura mai feminina i-as zice eu pentru ca peste tot pe langa actiunea principala si multele detalii istorice exista tot timpul o poveste de dragoste. Este un fel de escapada de lectura. Am cautat pe internet inainte sa scriu postarea asta dar din ce am gasit, Juliette Benzoni nu a fost tradusa inca in limba romana si nu inteleg de ce. Eu sunt convinsa ca ar avea suces.

Dupa seria „Schiopului din Varsovia” de acum aproape 10 ani acum citesc seria „Marianne”. Romanul se ptrece in timpu domniei lui Napoleon in Franta. Marianne este englezoaica dupa mama si frantuzoiaca dupa tata si plus de vita nobila. Parintii ei mor cand ea este bebelus si este crescuta in Anglia de sora mamei ei. Insa este nevoita sa plece din Anglia, vine in Franta gandindu-se ca isi va regasi familia din partea tatalui si urmeaza o gramada de aventuri. Din nou, unele sunt duse poate prea la extrema dar lectura este placuta.

Seria romanelor „Marianne” arata cam asa:

1. Marianne, une étoile pour Napoléon

2. Marianne et l’inconnu de Toscane

3. Jason des quatre mers

4. Toi, Marianne

5. Les lauriers des flammes

Mai imi ramane ultimul volul de citit.

Publicat în Carti

In alta viata – Marc Levy

Nu pot sa zic ca imi place Marc Levy dar totusi il citesc din cand in cand pentru ca nici nu imi displace. E genul de scriitor care scrie carti usor de citit dar cu subiecte care te tin atent cat de cat. Genul asta de carti sunt pentru mine potrivite pentru cand vreau oarecum sa fac o pauza, cand am citit o carte mai grea si am nevoie de ceva mai „light” ca sa imi limpezesc mintea, sau cand merg cu metroul oricum prea mult si nu prea am chef de citit (de citit din ala care necesita concentrare si atentie). Deci din cand in cand mai dau peste cate o carte de a lui. Ce am citit pana acum? „Unde esti?” care chiar mi-a placut si singura pe care probabil o recomand; „Si daca e adevarat” pe care am citit-o dupa ce am vazut filmul si am citit-o oarecum ca mai toata lumea in jurul meu insista sa o citesc dar cred ca as fi supravietuit si fara ea si „Copii libertatii” care dupa parerea mea este un alt stil de carte decat ceea ce scrie Levy in mon obisnuit si cred ca ar trebui sa ramana cu ceea ce stie sa scrie adica romane siropoase pentru adolescente si fane de telenovele; adica stiu ca suna ciudat dar mi se pare ca stie sa scrie mai bine genul asta de carti decat carti serioase.

Jonathan si Peter, prieteni din copilarie sunt amandoi pasionati de arta, primul fiind expert de arta iar al doilea vanzator la licitatii. Amandoi pleaca la Londra in cautarea unor picturi ale unui pictor rus din secolul XIX pentru a le autentifica si poate a le scoate la licitatie mai tarziu. Galeria de la Londra unde sunt asteptate tablourile este a unei tinere domnisoare, Clara, care lui Jonathan ii pare foarte cunoscuta. Numai ca aventurile incep atunci cand unul dintre tablouri este un tablou nesemnat al pictorului, despre care pana atunci lumea doar auzise dar nu il vazuse. Toata tehnologia de ultima generatie este folosita pentru a inerca sa autentifice tabloul numai ca odata cu autentificarea tabloului ies la iveala si alte secrete din viata pictorului, secrete care, desi vechi de mai bine de un secol, au legatuira directa su Jonathan si cu Clara.

Publicat în Carti

Presque rien sur presque tout – Jean D’Ormesson

Jean D’Ormesson este unul din marii oameni de litere ai Frantei. Filosof si scriitor, a muncit mult timp pentru UNESCO si de prin ’70 este membru al Academiei Franceze. ba chiar a ajuns in momentul asta cel mai in varsta membru al academiei, la cei 86 de ani. Pe mine ma impresioneaza cat de activ este in continuare, participa la tot felul de evenimente, este invitat in tot felul de emisiuni de televiziune si are inca priza la public fiind foarte simpatic, insca scrie, ultima lui carte fiind publicata anul trecut, in 2010.

„Mai nimic despre aproape tot” este prima carte de-a lui pe care o citesc dar nu cred ca va fi ultima. E interesant cum in vreo 200 de pagini reuseste sa abordeze atat de multe subiecte si reuseste sa te faca sa te gandesti la toate lucrurile respective si la cum sunt ele in viata ta, la ce crezi despre ele si la cum ar putea sa fie daca le-ai acorda ceva mai multa atentie. Totut, nimic, Big Bang-ul, stiinta, tehnologia, toate descoperirile care au revolutionat lumea, ceea cecrezi tu despre ele, dar apoi si Dumnezeu si credinta, perceptia lor, inceputurile lumii, timpul, dragoastea, singuratatea. Si apoi intr-un fel de a doua parte a cartii incearca sa scoata in evidenta, unul cate unul, o parte din lucrurile care ne inconjoara in viata de zi cu zi si importanta pe care lucrurile astea o au in viata noastra. Importanta la care eu in unele cazuri nici macar nu ma gandisem vreodata.

„Oamenii sunt intr-o oarecare masura lafel ca Dumnezeu: tot ceea ce pot face, o fac. Sau o vor face.”

Publicat în Uncategorized

Balta diavolului – George Sand

Actiunea se petrece la tara. Germain, personajul principal, este vaduv si traieste impreuna cu copii si cu familia sotiei sale. Socrul insista ca el sa se recasatoreasca intrucat considera ca nepotii lui au nevoie de o mama. Germain pleaca asadar in satul vecin pentru a o cunoaste pe posibila viitoare nevasta. Il insoteste Marie, o tanara saraca care pleaca sa aiba grija de oile unui boier. In drumul spre satul vecin, Germain isi da seama ca iubeste blandetea Mariei si felul in care aceasta se poarta cu copii. Cei doi sfarsesc prin a se casatori.

Este un roman campenesc care m-a facut sa ma gandesc mult la Ion a lui Liviu Rebreanu. Este povestita viata satului in Franta, cam in aceasi perioada cu cea din Ion si diferentele care exista intre cele 2 sate sunt interesante. La sfasitul cartii George Sand povesteste nunta celor doi, cu detalii destul de minutioase despre traditiile franceze ale acestui obicei. Comparatia cu Ion este si aici usor de facut. Daca ati citit Ion si v-a placut, aceasta care va va placea cu siguranta, si in plus va va da si o imagine a satului dintr-o alta parte a Europei.

Publicat în Uncategorized

Va place Brahms? – Françoise Sagan

O alta poveste de dragoste semnata Francoise Sagan, lafel ca si „Bonjour tristesse” concentrata pe pozitia femeii in societate in perioada respectiva. O decoratoare de interior traieste in cuplu si are o relatie destul de libera si originala. Decorand casa unei bogate mostenitoare il cunoaste pe fiul acesteia, mult mai tanar decat ea dar care se indragosteste nebuneste de ea. Afland ca partenerul sau o inseala accepta avansurile tanarului si incepe o relatie cu el. Noua relatie nu pare sa aiba nimic in comun cu cea precedenta, si desi se simte iubita, acea obisnuinta capatata de-a lungul anilor alaturi de partenerul sau ii lipseste. Este motivul pentru care pana la urma decide sa se intoarca la el si la viata lor linistita impreuna.

Iubirea si suferinta sunt de nedespartit intr-o relatie iar felul in care Sagan scrie aceasta carte m-a facut sa ma gandesc la ea si la experienta pe care ea a avut-o in viata. Probabil ca a iubit mult si cu pasiune si ca a suferit si mai mult. Povestile ei de dragoste au, de fiecare data, si un pic de tristete, de amaraciune strecurate undeva….

Publicat în Carti, Uncategorized

Bonjour tristesse – Françoise Sagan

Cecile, o adolescenta de 17 ani isi petrece vara pe Coasta de Azur impreuna cu tatal sau vaduv si cu una din multele sale iubite. Neglijata de tatal ei,Cecile descopera fiorii primei iubiri de-o vara in bratele lui Cyril. Peisajul verii linistite se schimba odata cu aparitia Annei, o prietena de-a mamei lui Cecile.

Auzisem foarte multe despre Francoise Sagan inainte sa incep sa citesc „Bonjour tristesse” si nu prea stiam la ce sa ma astept. Credeam oarecum ca aceasta carte ma va dezamagi si ca este mai mult publicitate decat povestea in sine. Mai ales ca „fermecatorul mic monstru” cum este poreclita Sagan de catre critica franceza a scris cartea cand a avea doar 18 ani si s-a vazut peste noapte bogata. Bogatie care a facut-o sa isi traiasca viata intr-un stil aventurier si plin de vizite prin cazinouri. Dar nu a fost asa. Cartea este captivanta, povestea relativ simpla te atrage, si nu iti vine sa lasi cartea jos din mana pana nu o termini. Ba chiar mai mult, dupa ce am terminat-o, abea am asteptat sa citesc si alte carti ale aceleiasi autoare.