Publicat în Carti, Deprin lume adunate, Paris

Paris versus New York

Vahram Muratyan a publicat acum cativa ani o carte care se vrea un fel de „batalie amicala” intre cele doua orase Paris si New York, atat de unoscute, de apreciate, de vizitate sau chiar de detestate. „Batelia” se da in imagini si trebuie sa recunosc ca desenele imi plac tare mult iar imaginatia autorului este impresionanta. Si cu siguranta fiecare persoana care va rasfoia cartea va avea preferintele ei atat in alegerea desenelor cat si in alegerea unuia dintre orase.

35apero
E adevarat ca si in Franta cockteilurile sunt la moda numai ca nu oriunde la gasesti si nu oriunde sunt cu adevarat bune, asa ca mai sigur mergi pe un pahar de vin, rosu dar nu neaparat bordeaux. Cat despre Cosmopolitan, eu personal nu pot sa spun ca sunt fan. Iar francezii beau Mojito in general…
15taxi-14
Imi imaginez ca in New York cu taxi-urile este cam la fel ca in Romania, ai o gramada la orice colt de strada. In Paris nu e chiar asa, si sambata seara chiar poti sta si astepta un taxi ca sa ajungi acasa vreo 30-40 de minute si alta alternativa nu prea ai… Ca sa nu mai zic de pretul taxi-urilor in Paris care este foarte mare!
Personajele Carrie si Amélie cred ca sunt emblematce pentru Paris si pentru New York desi povestile care vin cu ele nu sunt tocmai asemanatoare. Mi-a placut Sex and the City dar trebuie sa recunosc ca mi-a placut si mai mult Le fabuleux destin d'Amélie Poulin.
Personajele Carrie si Amélie cred ca sunt emblematce pentru Paris si pentru New York desi povestile care vin cu ele nu sunt tocmai asemanatoare. Mi-a placut Sex and the City dar trebuie sa recunosc ca mi-a placut si mai mult Le fabuleux destin d’Amélie Poulin.
Sincer, sunt chiar curioasa de adevaratele obisnuinte alimentare ale americanilor la micul dejun. Am auzit destule despre faptul ca americanii mananca de fapt destul de prost si imi e putin greu sa cred ca micul dejun este o banana atat de sanatoasa. Francezii da, mananca croissante si alte patiserii de genul asta la micul dejun sau eventual niste paine cu unt sau cu gem, putin, si tot timpul dulce. Nu zic ca micul dejun al francezilor este sanatos, chiar nu consider ca este. Cat despre mine probabil ca aici un mixt ar fi ideal, alternat intre croissant si pain au chocolat si niste fructe.
Sincer, sunt chiar curioasa de adevaratele obisnuinte alimentare ale americanilor la micul dejun. Am auzit destule despre faptul ca americanii mananca de fapt destul de prost si imi e putin greu sa cred ca micul dejun este o banana atat de sanatoasa. Francezii da, mananca croissante si alte patiserii de genul asta la micul dejun sau eventual niste paine cu unt sau cu gem, putin, si tot timpul dulce. Nu zic ca micul dejun al francezilor este sanatos, chiar nu consider ca este. Cat despre mine probabil ca aici un mixt ar fi ideal, alternat intre croissant si pain au chocolat si niste fructe.
Si cladirile, si personajele, si filmele sunt amandoua lafel de cunoscute si de emblematice as spune eu. Si daca un film de la Hoolywood este cu siguranta mai apreciat si mai bine cotat decat o productie franceza eu trebuie sa recunosc ca "Notre Dame de Paris" a fost primul musical de care m-am indragostit. Cu Garrou in pielea lui Quasimodo.
Si cladirile, si personajele, si filmele sunt amandoua lafel de cunoscute si de emblematice as spune eu. Si daca un film de la Hoolywood este cu siguranta mai apreciat si mai bine cotat decat o productie franceza eu trebuie sa recunosc ca „Notre Dame de Paris” a fost primul musical de care m-am indragostit. Cu Garrou in pielea lui Quasimodo.
Nu stiu daca este asa pentru toate tarile si pentru toate limbile dar cand vine vorba despre Statele Unite si despre Franta cred ca se poate vedea cat de bine vorbesti limba si cat de bine cunosti cultura tarii dupa felul in care comanzi cafeaua. Sau mai degraba daca stii exact sa comanzi ceea ce vrei...la ce denumiri au cafelele. La francezi sunt relativi mici, la americani cat se poate de mari. Ca un adevarat fan al cafelei ce sunt, eu prefer "americano".
Nu stiu daca este asa pentru toate tarile si pentru toate limbile dar cand vine vorba despre Statele Unite si despre Franta cred ca se poate vedea cat de bine vorbesti limba si cat de bine cunosti cultura tarii dupa felul in care comanzi cafeaua. Sau mai degraba daca stii exact sa comanzi ceea ce vrei…la ce denumiri au cafelele. La francezi sunt relativi mici, la americani cat se poate de mari. Ca un adevarat fan al cafelei ce sunt, eu prefer „americano”.
Oricine vorbeste despre moda trebuie sa mentioneze atat Parisul cat si New Yorkul. Mai este inca o comparatie in carte intre Sonia Rykiel si Anna Wintour dar recunosc ca cea cu Jean Paul gaultier si Ralph Lauren imi place mai mult.  Si aici il prefer pe JP Gautier si dungile lui marinaresti.
Oricine vorbeste despre moda trebuie sa mentioneze atat Parisul cat si New Yorkul. Mai este inca o comparatie in carte intre Sonia Rykiel si Anna Wintour dar recunosc ca cea cu Jean Paul gaultier si Ralph Lauren imi place mai mult. Si aici il prefer pe JP Gautier si dungile lui marinaresti.
Ultima dar cu siguranta nu cea din urma! Turnul Eiffel si Statuia Libertatii, simbolurile celor doua orase atat de cunoscute in intreaba lume. Ce prefer eu aici? Geniul lui Gustave Eiffel. Mi se pare atat de impresionant faptul ca una si aceiasi persoana a realizat ambele "sculpturi" si ca dupa atata timp ele fac parte din cultura tarilor care le "gazduiesc".
Ultima dar cu siguranta nu cea din urma! Turnul Eiffel si Statuia Libertatii, simbolurile celor doua orase atat de cunoscute in intreaba lume. Ce prefer eu aici? Geniul lui Gustave Eiffel. Mi se pare atat de impresionant faptul ca una si aceiasi persoana a realizat ambele „sculpturi” si ca dupa atata timp ele fac parte din cultura tarilor care le „gazduiesc”.

Publicat în Uncategorized

Bretagne

steagBretagne este o regiune in vestul Frantei, pe coastra oceanului, spre Anglia unde ai o gramade de lucruri de vizitat. dar daca stai sa te gandesti, prin toata istoria, Bretagne este mai mult decat o simple regiune. A fost un mini régat independent la inceput, apoi un ducat dependent de regatul francez si apoi a devenit o regiune din Franta. Insa toate detaliile astea fac ca bretonii au un steag al lor, o limba care nu are nici o legatura cu franceza sa cu alte dialecte vorbite in tara si costume traditionale specifice si foarte usor de recunoscut. Sunt in continuare foarte mandrii de originile lor.

Lasant la o parte istoria si oamenii, Bretagne este o regiune in care ai o gramada de locuri de vizitat, unele mai dragute ca altele, si daca la asta mai adaugi ca ai si oceanul aproape, e perfct. OK, apa poate e cam rece si nu poti neaparat sa faci baie tot timpul, dar la ocean sunt si lucruri uneori mult mai interesante de facut decat sa mergi la plaja.

Mont Saint Michel este una din atractiile turistice cele mai cunoscute ale regiunii. este o manastire construita in varful unei stanci. Poate ca manastirea in sine nu starneste curiozitatea tuturor insa ceea ce este interesant este ca ea se poate vizita sau nu in functie de fluxul si refluxul oceanului. de pe „continent” pana la stanca unde este construita manastirea este un drum numai ca dumul este accesibil numai cand oceanul se retrage ca in reste, drumul e acoperit de apa. In momentul in care preogramezi vizitarea manastirii trebuie sa ai brosura cu orarul de flux si reflux ca sa stii exact incepand cu ce ora poti merge spre Mont Saint Michel si pana la ce ora poti sta acolo.

Rennes este unul din orasele principale ale regiunii, este cel mai mic oras din lume care are un metrou. Centrul vechi al orasului are casa cu modele din lemn pe exterior, sa te tot plimbi si sa tot admiri. Este insa si un oras universitar si este, cel putin in franta, cunoscut pentru consumul de alcool. 🙂

Diversele castele care pot fi vizitate in regiune sunt si ele un alt punct in plus pentru care regiunea merita vizitata. Nu este foarte departe de Castelele de pe Valea Loarei. Poate ca apoi unele din castelele din Bretagne sunt chiar si mai dragute. SUnt pe malulu apei, a oceanului de data asta, cu tot felul de fortificatii in jurul lor si marele avantaj este ca fiind intr-o zona mai putin turistica decat cele de pa Valea Loarei nu este atat de aglomerat si te poti plimba linistit.

Insulele situate nu departe de tarm, intre Franta si Anglia merita si ele vizitate. unele dintre ele, cum ar fi Brehat, reprezinta uns ingur satuc. In Brehat sunt mai putin de 500 de locuitori si nu sunt masini pe insula. te deplasezi cu bicicleta. Mai sunt alte insule care functioneaza pe acelas sistem ca si Mont Saint Michel. In functie de flux si de reflux poti merge pe insula pe jos sau cu masina pe un drum la nivelul marii, numai ca atunci cand apa oceanului revine nu te mai poti intoarce prin acelas loc, trebuie sa faci ocolul insulei si sa te intorci pe un pot special construit pentru astfel de situatii.

O alta activitate placuta in regiune si care este posibila din cauza fluxului si refluxului este pescuitul de fructe de mare. cand oceanul se retrage kilometri intregi de nisip care in mod normal este sub apa se descopera. Scoicile, racii, crabii raman uneori in nisip sau ascunsi si blocati dupa pietre sau stanci mititele. Ii poti vedea pe oameni cu cizme de cauciuc, o galetusa si o grebla speciala atacand nisipul pentru a pescui cina cu fructe de mare din ziua respectiva.st michel

Publicat în Uncategorized

Une estonienne à Paris

une-estonienne-a-parisFilmul „Une estonienne à Paris” spune povestea unei femei de vreo 40 si ceva de ani care vine la Paris dupa moartea mamei sale. In Estonia era divortata si viata ei era destul de trista si monotona. La Paris are grija de o batrana de origine estoniana foarte dificila dar cu care reuseste sa creeze un fel de prietenie si care o ajuta sa vada viata alt fel.

Cred ca totusi povestea din spatele filmului este si mai interesanta decat filmul. Regizotul, Ilmar Raag s-a inspirat dintr-un fapt real. Studia la Paris in anii ’90 si a auzit despre o batrana de origine estoniana singura si trista care incercase de 2 ori sa se sinucida. Caudatu pe cineva sa se ocupe de ea iar el s-a gandit la mama lui. A venit si venirea la Paris i-a schimbat viata, s-a casatorit din nou la 56 de ani si spune regizorul a fost fericita cum nu fusese pana atunci in viata ei.

Pe langa povestea adevarata din spatele filmului, cele doua roluri principale sunt jucate de Jeanne Moreau si Laine Magi. Se pare ca actrita estoniana este lafel de cunoscuta in Estonia cum este Jeanne Moreau in Franta. Mai mult decat atat, regizorul a vrut-o neaparat pe ea pentru acest rol numai ca ea nu vorbea frabceza asa ca a asteptat 2 ani, timp in care Laine Magi a invatat franceza si abea apoi a facut filmul.

Nu pot sa zic ca este unul din cele mai bune filme pe care le-am vazut dar este putin diferit si in plus mi se pare interesant sa descopar productii mici din diferite tari, uneori sunt mult mai interesante decat filmele comerciale de la Hollywood.

Publicat în Carti

Ce que le jour doit à la nuit – Yasmina Khadra

L-am descoperit pe Yasmina Khadra acum cativa ani prin seria de romane „Atentatul”, „randunicile din Khaboul” si „Sirenele din Bagdad” si mi-a placut tare mult. Cele trei romane sunt cu ceva tenta politica dar spun un punct de vedere despre lumea araba si despre cum nu totul este chiar asa cum pare. Anul asta l-am intalnit in persoana pe scriitor la Salonul de carte de la Paris si sunt foarte mandra ca am un autograf pe una din carti.

Ce que le jour doit à la nuit a reusit sa ma tina in suspans de la inceput pana la sfarsit si am citit cartea pe nerasuflate aproape. Cartea este povestea plina de aventuri (chiar daca de cele mai multe ori foarte trste) a unui tanar algerian in anii ’30. Fiul unor tarani agricultori saraci, cand parintii lui sunt ruinati, tatal lui decide sa il incredinteze unchiului lui care, farmacist fiind, are o pozitie destul de buna. Dar in acelas timp tatal refuza ajutorul fratelui sau si ii cere fiului sau sa rupa orice legatra cu familia, lucru extrem de greu si de neinteles pentru un copil de 9 ani. Younes se tranforma in Jonas si creste intr-o familie instarita si moderna, unchiul lui fiind casatorit cu o frantuzoaica. In perioada respectiva Algeria era inca franceza iar francezii care locuiau acolo aveau o pozitie privilegiata. La scoala si in cartier prietenii lui Jonas sunt toti francezi iar el va ramane oarecum intre doua lumi. Ii place noua lui viata lipsita de griji, cu prietenii si perspectiva unei cariere, urmand sa preia farmacia unchiului sau, dar in acelas timp nu isi poate uita familia, ii e dor de parintii si de sora lui si i se pare nedrept ca el sa aiba parte de anumite lucruri si ei nu. Este prins intre aceste doua lumi si mai tare cand in anii ’50-’60 incep conflictele intre Franta si Algeria care vor duce la independenta Algeriei. La toate astea se mai adauga si o poveste de dragoste care se intinde din adolescenta si pana la sfarsitul vierii, poveste impartasita din puncte de vedere al sentimentelor dar neimplinita.

Publicat în Deprin lume adunate

Astazi fac scandal!

Fac voluntariat pentru Medecins du Monde, mai precis pe misiunea Rrom pe care eu o au in regiunea pariziana. Medecin du Monde s-a gandit sa nu judece rromii, sa nu ii faca oaia neagra asa cum au facut altii. S-au gandit ca daca sunt aici trebuie sa fie un motiv dar ca cel mai important e sa ii ajute avand in vedere conditiile in care traiesc. Prin urmare trimit medici pe teren, in Platz-urile unde rromii se instaleaza ca sa ii vada, ca sa vada cum traiesc dar mai ales ca sa se asigure ca din punct de vedere medical sunt cat de cat ok.

Eu in toata povestea asta servesc de traducator intre medicii care merg pe teren si pacientii rromi pe care ii vad. Uneori mergem cu masina si intram in baracile in care ei locuiesc, alteori mergem cu un camion care este amenajat si care are un fel de cabinet de consultatii in spate. Ieri dimineata asa am facut si am avut si presa dupa noi. Mergeam pe un teren nou, teren in care rromii s-au refugiat dupa ce au fost goniti de pe un alt teren mai mare.

Nu stau sa imi spun parerea acum despre terenurile pe care ei se instaleaza ilegal, despre misiunea Medecins du Monde, despre pozitia statului francez sau roman si asa mai departe, voi face asta cu alta ocazie ca cred ca chiar am destul de multe de zis dupa cate am vazut si am auzit pe teren….vroiam sa imi spun „amarul” de data asta despre felul in care au fost goniti cei pe care i-am vazut ieri.

Asa cum ziceam, erau de ceva timp pe un teren destul de mare. Apoi am primit un telefon la sediu din partea rromilor si ni s-a zis ca dupa o interventie de politie destul de violenta au fost goniti si ca s-au refugiat intr-un alt loc. Am mers cu un medic sa ii vedem si sa aflam ceva mai multe din ce s-a intamplat. Ne-au povestit ca un echipaj destul de mare de politie a venit la 5 dimineata sa ii trezeasca si sa ii goneasca. I-au luat la fuga, i-au gonit cu gaze lacrimogene spray-uri paralizante si batoane fara sa se uite ca lovesc barbati, femei sau copii. Nu i-au lasat nici macar sa isi ia cu ei cateva lucruri. Am vazut o familie cu un copil de 3 ani bolnav de astm care de o saptamana nu isi luase medicamentele pentru ca nu le mai aveau si saracutul nici nu vreti sa va imaginati in ce hal era. Pe langa raul facut de lipsa medicamentelor mai avea si toate caile respiratorii inflamate de la spray-uri si gaze lacrimogene. Apoi am vazut un barbat de vreo 50 de ani cu ceva probleme la picioare, se chinuia sa mearga cu niste carje. Ne-a zis ca avea un scaun cu rotile dar ca un politist s-a gandit el bine si l-a impins, si-a rasturnat scaunul si a cazut din el si apoi i-a luat scaunul. O alta femeie pe la vreo 40 – 50 de ani cu un reumatism destul de pronuntat povestea ca nu prea poate sa mearga repede si cum ii fugareau si ii impingeau a cazut de 4-5 ori si evident ca celor veniti „sa faca curatenie” nu le-a pasat si ca nu s-a sinchisit nimeni sa o ajute sa se ridice.

Ca statul francez vrea sa goneasca rromii de pe un teren care nu e proprietatea lor pot sa inteleg, ca sunt un subiect care deranjeaza si asta pot sa inteleg dar un tratament de genul asta in tara drepturilor omului mi se pare imposibil de acceptat!!!!

Publicat în Uncategorized

Fotbal Franta – Romania

Nu sunt eu mare microbista dar trebuie sa recunosc ca meciul din preliminariile campionatului european EURO 2012 mi-a atras atentia. Mi-ar fi placut sa merg sa vad meciul in direct pe stadion ca e pe Stade de France dar pentru asta m-am trezit cam tarziu (adica ieri, cu doua zile inainte de meci, si desi mi-ar placea sa vad meciul nu sunt chiar atat de pasionata incat sa platesc biletul nu stiu cat la aproximativ 24 de ore inainte de a fi jucat).

Cand eram in Romania ma uitam la fotbal ceva mai des, poate si pentru ca stateam in weekend mult mai mult timp in fata televizorului decat acum. Acum daca ma intrebi de meciuri din campionatele interne nu stiu nimic, de fapt nu stiu mai nimic nici despre Champions league sau Campionate mai importante doar ca na, cand vine vorba de echipa nationala as vrea sa merg pe stadion sa vad meciul.

Ce scrie presa franceza despre meci? Ca probabil va fi meci nul sau ca va castiga Franta. Avand in vedere ca au castigat meciul cu Bosnia au ceva mai multa incredere in ei acum, ca dupa catastrofa din Africa de Sud erau plouati tare de tot. La asta mai adauga ei statisticile si faptul ca Romania nu a mai batut Franta din 1972 si faptul ca dupa parerea lor de cand a plecat Hagi din echipa nationala nu prea se mai intampla nimic interesant si jucatorii isi taraie picioarele pe teren si nu joaca.

Oricum, HAI ROMANIA si ne uitam la meci de acasa!

Publicat în Uncategorized

Obiecte fara folos

Probabil fiecare „cultura” are niste obiecte de care e legata, care sunt acolo pentru ca oamenii s-au obisnuit cu ele. Probabil si noi romanii avem lucruri pe care le folosim fara ca unii sa inteleaga de ce. Am descoperit in Germania, respectiv in Franta cate un obiect caruia eu nu ii inteleg utilitatea.

Fierbatorul de oua

Acum cativa ani vorbeam cu o prietena frantuzoaica despre diferentele dintre francezi si nemti, mici chestiute pe ici pe colo care diferentiaza cele doua tari vecine. Si apoi, mai in gluma mai in serios ea imi povestea despre masina de fiert oua a nemtilor. Electrica, rotunda ca si oul, o bagi in priza, in partea de jos pui apa, in partea de sus ai un suport pentru oua, ca un fel de cofrag, ca cel de plastic din frigider, un ac special ca sa intepi ouale cu el (nu stiu de ce…). Pui ouale frumos in fierbator, pui capacul, selectezi felul in care vrei sa fei ouale, mai tari, mai moi si gata, ii dai drumu. Astepti cateva minute si ouale sunt gata. Mi s-a parut comica inventia lor si fara prea mare utilitate dar mi-am zis ca trebuie sa fie o chestie veche, inventata acum multi ani si pe care doar bunicile o mai au pe acasa. Mare mi-a fost mirarea cand la ceva timp dupa discutia cu prietena mea am plecat in germania in vizita la niste prieteni si in bucataria lor am descoperit faimoasa masinuta- fierbator de oua. Mi-au spus ca nu e deloc ceva invechit si ca mai toate familiile germana au asa ceva in bucatarie. Si evident, eu in continuare ma intreb la ce iti trebuie o masinarie electrica care nu face alt ceva decat sa fiarba oua cand ouale oricum poti sa le pui intr-o cratita cu apa pe aragaz si sa le fierbi.

Uscatorul de salata

Nici francezii nu s-au lasat mai prejos iar uscatorul lor de salata este dupa parerea mea si mai inutil. Conceptul? Un vas de plastic relativ mare, in interirul lui un fel de strecuratoare, tot din plastic si un capac cu manivela. Pe partea din interior a capacului o chestiuta care agata strecuratoarea . Pui salata, pui capacul si cand invarti de manivela strecuratoarea din mijloc se invarte si ea (probabil ca centrifuga de la masina de spalat, cand stoarce rufele) si stoarce salata de apa, apa curgand in castronul de plastic. Cand am vazut prima data masinaria m-a pufnit rasul. Eram plecati mai multi prieteni in weekend la tara, in casa in care au locuit bunicii unuia din prietenii mei si pregateam masa. initial nu stiam ce este. Mi s-a explicat si mi s-a zis „hai incearca, te lasam pe tine cu salata si descoperi si cum functioneaza”. Am pus salata inauntru si am dat la manivela. Am scos-o apoi sa fac salata mai departe. Dar mi s-a facut observatie, salata nu era suficient de uscata pe gustul prietenilor mei. Asa ca unul din ei mi-a luat salata si uscatorul si a mai dat vreo 5 minute la manivela dupa care a facut salata. Evident, pregatind salata a pus peste ea ulei si otel. Si atunci pe mine m-au pierdut. Nu inteleg de ce tre sa stai 10 minute sa usuci salata de apa dupa ce o speli daca oricum apoi torni diverse alte lichide peste ea cand o pregatesti (plus ca majoritatea legumelor pe care le pui in salata pe langa foile de salata lasa si ele suc) si tot „uda” o mananci…

Publicat în Uncategorized

Nebunia reducerilor

In Franta, timp de o luna, si vara si iarna sunt reduceri. Si de fiecare data in perioada reducerilor e nebunie totala prin magazine. Pe de o parte concetul mi se pare bun. La sfarsit de sezon, ca sa scapi de lucrurile care nu se vand le reduci cu 30, 40, 50% sau chiar mai mult si scapi de ele. Nu stai in magazin cu lucruri de 3-4 ani asa cum se intampla uneori prin alte parti. Dar cand vad lumea cat de inebunita e dupa reduceri si goana prin magazine parca nu mi se mai pare atat de ok.

Reducerile (soldurile) incep de fiecare data intr-o miercuri. Cele de iarna sunt undeva in ianuarie iar cele de vara incep cam in prima saptamana din iulie. Am avut tot timpul colege de facultate si de munca cu tactica bine pusa la punct pentru perioada soldurilor. Adica cu vreo saptamana sau doua inainte de inceperea reducerilor faceau ture prin magazine ca sa isi faca o idee de ceea ce vor si de unde, eventual si lista cu ce isi vor cumpara la reduceri. Dupa care in miercurea cu pricina, prima zi de reducere, evident dadeau fuga la cumparaturi. Erau unele dintre ele atat de incantate de reducerile in cauza incat isi luau zi libera de la munca numai ca sa faca turul magazinelor in „day nr one”. Mie asta mi se pare deja exagerare.

Si anul asta, miercurea respectiva, prima zi de reduceri am fost intamplator libera si am iesit in oras. Sincer nici nu am realizat ca au inceput reducerile pana cand am ajuns in centru, in zona cu magazine si am vazut oooooo gramada de oameni misunand pe acolo. Iesisem sa ma uit si eu dupa diverse chestiute dar am reununtat destul de repede, ingesuiala din magazine, de la cabinele de proba si de la casa m-a descurajat destul de repede. Din nou, poate sunt eu cea care exagereaza, dar daca ar fi dupa mine, mi-ar placea la nebunie sa merg sa imi fac cumparaturile intr-un centru comercial GOL, in care sa nu mai fie nici un client, sa pot sa ma plimb in voie printre magazine si sa nu mai intalnesc nici un alt trecator.

Publicat în Uncategorized

Greva in Franta

in asteptarea metroului

Francezilor le place greva, asta cred ca nu e o noutate pentru nimeni. Pe de o parte pot spune ca ii apreciez pentru asta, au sindicate puternice care se lupta pentru drepturile angajatilor iar atunci cand se hotarasc ca fac greva, pai fac. Lumea iese in strada, functionarii nu mai lucreaza, transporturile publice nu mai functioneaza…..un fel de paralizie de o zi. Pe de alta parte, cum eu nu am treaba cu greva, ziua este isuportabila, pentru ca aproape totul functioneaza pe jumatate si cu incetinitorul. In conditiile astea, desi ziceam ca pe de o parte ii inteleg, pe de alta parte pentru mine va fi de 2 au chiar de 3 ori mai complicat sa ajung la munca si sa reusesc sa fac ceva azi. Multa lume, chiar daca nu face greva isi ia ziua de greva libera doar ca sa stea acasa si sa nu se confrunte cu inghesuiala din metrou si autobuz, blocajele din trafic, si nervii colegilor de munca.

Ieri a fost greva generala. Francezii sunt nemultumiti ca din cauza crizei guvernul a hotarat sa creasca varsta de pensionare de la 60 la 62 de ani. Da, Franta e printre putinele tari in Europa cu o varsta de pensionare atat de mica, majoritatea tarilor mergand pana la 62, 63 sau chiar 65 de ani. Asta pe langa faptul ca Franta este singura tara in lume cred care are norma de munca la doar 35 de ore pe saptamana, si nu 40.

La manifestatiile de ieri, protest in strada, erau asteptati in jur de un milion de francezi pe tot teritoriul tarii. Prima greva a fost in martie si pentru cea de ieri sindicatele au reusit sa convinga pe langa profesori, functionarii din primarii, prefecturi si alte organe administrative, si pe cei de la posta si transporturile in comun dar si muncitori in mare firme asa cum ar fi France Telecome, Airbus, Total, Michelin. Cand ai niste sute de mii de oameni in strada si firme si administratii blocate pentru ca oamenii nu vin la munca cred ca puterea de convingere si presiunea asupra guvernului pot schimba ceva.

grevistii in strada in martie

Publicat în Uncategorized

Fête de la musique

Sarbatoarea muzicii este un eveniment destul de mare in Franta. Pe 21 iunie toti francezii, cu mic cu mare isi oragnizeaza ziua astfel incat sa poata participa macar la un mic concert. In Paris strazile sunt pline inca de dupamiaza. Peste tot, in parcuri, pe strazile pietonale, in cartierele „atractie turistica” se instaleaza mici grupuri de cantareti si sustin mini-concerte.

Seara, locuri ca Bastille, Saint Michel, Marrais sunt pline de lume de abea mergi pe strada. Motiv pentru care cel mai bine este sa iti pierzi o ora pe net cu o zi sau doua inainte de 21 iunie, sa vezi ce muzica poti asculta si unde, sa te hotarasti ce vrei si sa mergi pe sistemul punct ochit punct lovit. Cel putin pentru mine asa a functionat cel mai bine in anii precedenti. Atunci cand stiam ce vreau si mergeam undeva la sigur petrecerea si muzica era garantata. Cand amz is ies cu prietenii si ne invartim prin oras si vedem noi ce gasim, dupa cateva plimbari prin locuri foarte aglomerate ajungeam intr-un bar (si ala cu muzica live e adevarat) cu ceva de baut in fata, si nu la un concert in aer liber.

Anul asta am hotarat sa ma organizez si sa vad ceva dragut. Tema sarbatorii muzicii 2010 este muzica la feminin deci doamnele si domnisoarele cantarete au prioritate.

Uitandu-ma rapid pe internet am gasit muzica traditionala chineza care va fi interpretata in centrul orasului, intr-un parc cu o fantana in mijloc care este unul din punctele principale de intalnire ale tinerilor inParis, deci nici nu vreau sa imi imaginez numarul de spectatori. Am mai gasit un concert dragut de jazz programat in fata primariei din primul arondisment, diverse alte genuri muzicale se pot asculta in mini-concerte in fata muzeului Luvreu (la piramida mai exact), in fata Orangeriei, la centrele culturale ale diverselor ambasade pariziene, etc (am cautat si pe site-ul institutului cultural roman de la Paris sa gasesc programul pentru fête de la musique dar nu am gasit nimic, o sa revin, ar fi pacat sa nu faca nimic, desi in acelas timp nu m-ar surprinde prea tare).

Ministerul Culturii si Comunicarii organizeaza si el un concert in care promoveaza in primul rand femeile si a ales pentru aceasta muzica spaniola si lation-americana.

Marele eveniment din fiecare an de pe 21 iunie este mega-concertul gratuit, in aerl iber organizat de televiziunea franceza Frace 2 si transmis in direct la televizor. Acum cativa ani concertul a fost la Defense, deci practic la Paris si aceea mi-a fost destinatia pentru fête de la musique. Am putut sa ii vad pe scena pe diversi cantareti francezi cum ar fi Olivia Ruiz, Amel Bent, Garrou dar si doua cantarete de renume international Celine Dion si Tina Arena. Anul asta concertul este organizat in sudul Frantei, la Carcassonne si sunt asteptati cel putin 3000 de spectatori. Cateva nume prezente pe scena: Olivia Ruiz, Christophe Willem, Amandine Bourgeois, BB Brunes, Camelia Jordana, Charlotte Gainsbourg, Christophe Mae, Diam’s, David Guetta, Placebo.