Publicat în Uncategorized

Une estonienne à Paris

une-estonienne-a-parisFilmul „Une estonienne à Paris” spune povestea unei femei de vreo 40 si ceva de ani care vine la Paris dupa moartea mamei sale. In Estonia era divortata si viata ei era destul de trista si monotona. La Paris are grija de o batrana de origine estoniana foarte dificila dar cu care reuseste sa creeze un fel de prietenie si care o ajuta sa vada viata alt fel.

Cred ca totusi povestea din spatele filmului este si mai interesanta decat filmul. Regizotul, Ilmar Raag s-a inspirat dintr-un fapt real. Studia la Paris in anii ’90 si a auzit despre o batrana de origine estoniana singura si trista care incercase de 2 ori sa se sinucida. Caudatu pe cineva sa se ocupe de ea iar el s-a gandit la mama lui. A venit si venirea la Paris i-a schimbat viata, s-a casatorit din nou la 56 de ani si spune regizorul a fost fericita cum nu fusese pana atunci in viata ei.

Pe langa povestea adevarata din spatele filmului, cele doua roluri principale sunt jucate de Jeanne Moreau si Laine Magi. Se pare ca actrita estoniana este lafel de cunoscuta in Estonia cum este Jeanne Moreau in Franta. Mai mult decat atat, regizorul a vrut-o neaparat pe ea pentru acest rol numai ca ea nu vorbea frabceza asa ca a asteptat 2 ani, timp in care Laine Magi a invatat franceza si abea apoi a facut filmul.

Nu pot sa zic ca este unul din cele mai bune filme pe care le-am vazut dar este putin diferit si in plus mi se pare interesant sa descopar productii mici din diferite tari, uneori sunt mult mai interesante decat filmele comerciale de la Hollywood.

Publicat în Filme

Love Story

Love Story este considerat unul dintre cela mai bune filme romantice care au fost realizate sau unul dintre cele mai romantice filme cum vreti. Multa lume il considera probabil prea vechi care sa mai aiba ce cauta in topuri, prea kich poate ca sa fie in topuri si poate prea banal.

O poveste de dragoste intre un Oliver Barrett, un tanar bogat si Jeniffer Cavilleri o tanara saraca care pare la inceput imposibila. Familia lui nu este de acord cu iubirea dintre ei dar lui nu ii pasa si se casatoreste cu ea, chiar daca tatal lui il desmosteneste. El vorbeste cu tatal lui cu Sir (care pentru mine este un fel de dumneavoastra) iar ea ii spune tatalui ei pe nume. Totul in jurul lor pare sa fie complet diferit daca nu chiar la polul opus cand vine vorba despre unul sau despre celalat. Dupa ce se casatoresc decid ca ea va munci ca profesoara pentru a aduce ceva bani in casa pana cand el isi va termina facultatea de drept. Dupa ce isi termina facultatea si incep sa castige ceva mai multi bani, grijile financiare sunt de domeniul trecutului si decid sa faca un copil. Cum nu reusesc merg la doctor sa vada cine este cel care are eventual o problema si asa descopera ca ea este foarte bolnava. La scurt timp dupa descoperirea bolii moare.

Povestea filmului e relativ banala dar trista si este ecranizarea cartii cu acelas nume a lui Erich Segal. Filmul e facut pe undeva pe la inceputul anilor 70 iar eu l-am vazut prima data cand aveam cred vreo 12 ani. Nu stiu daca a fost povestea in sine, actorii sau varsta mea dar la momentul respecif filmul m-a impresionat tare de tot. Si de atunci il vad in fiecare an, cel putin odata pe an. Da, probabil ca mare parte din replici le stiu acum pe de rost dar povestea mi se pare in continuare lafel de frumoasa si lafel de trista. Nu stiu ince masura pot spune ca este filmul meu preferat, dar in orice caz este un film pe care il revad intotdeauna cu mare ddrag (si cu multe lacrimi).

Publicat în Carti

Elle s’appelait Sarah – Tatiana de Rosnay

Cartea asta a reusit sa ma emotioneaze cum nu se mai intamplase de ceva vreme, cu atat mai mult cu cat nu ma asteptam ca asta sa se intample. Atunci cand am cumparat-o era foarte bine cotata, placuse mult cititorilor si am zis ok, hai sa o cumpar si eu. Nu am citit-o imediat, stiam ca este despre evrei in perioada celui de al doilea razboi mondial dar doar ce citisem Primo Levy, Marc Levy, viata lui Simone Veil si parca ince ceva pe acelas subiect si am vrut sa schimb putin. As putea chiar sa recunosc ca am plecat cu o prejudecata in ceea ce priveste cartea asta si anume ca va fi una asa de suprafata. Dupa parerea mea s-a scris foarte mult pe subiectul problemei evreiesti si este un subiect important trebuie sa se stie si lumea trebuie sa stie tot ce s-a intamplat atunci. In schimb eu consider ca o parte din cartile scrise pe subiectul asta sunt doar de umlutura, nu sunt relevante si niste oameni au profitat de tragedia altor oameni, au scris carti pe un subiect important si care intereseaza doar ca sa faca bani din acele carti nu si ca sa spuna o poveste sau sa scoata ceva in evidenta. Despre Elle s’appelait Sarah eu am crzut la inceput ca este o astfel de carte, dar m-am inselat.

Julia, o jurnalista americana instalata de mai bine de 20 de ani la Paris scrie pentru o revista americana si trebuie sa scrie un articol despre comemorarea deportarii cunoscuta de fracezi ca Vel d’Hiv. Poarte acest nume pentru ca evreii deportati atunci in 1942 din Paris, au fost inchisi si tinuti in conditii inumane cateva zile la Velodromul de iarna (Vélodrome d’hiver) inainte sa fie deportati la Auschwistz. Julia este surpinsa de cat de putina lume este la curent de aceasta deportare, de faptul ca acolo unde se afla inainte Velodromul acum sunt blocuri si ca nicaieri tragedia nu este mentionata, ca locuitori ai acelui cartier nici macar nu stiu ce s-a intamplat acolo in urma cu 60 de ani, dar mai alez este indignata de faptul ca deportarea si arestarile au fost facute de politia franceza si nu de trupele naziste.

Povestea se suprapune cu mutarea ei si a familiei ei intr-un nou apartament, cel in care a locuit bunica sotului ei. Incet, incet Julia afla ca bunicii sotului ei s-au mutat in apartamentul respectiv exact in perioada arestarilor evreilor si deportarii lor, ba chiar mai mult, cu ajutorul presedintelui unei asociatii din domeniu afla ca in viitorul apartament a stat chiar o familie de evrei si afla si numele acestora si se hotaraste sa afle ce s-a intamplat cu cei doi copii ai familiei, pentru ca parintii figurau pe lista cu deportati spre Auschwitz si au si murit acolo dar nu si copii.

Povestea se desluseste si ea o turnura destul de interesanta. Detaliile sunt uneori surpinzatoarea iar intamplarile fetitei, Sarah sunt mai mult decat emotionante. E o carte care merita citita atat din perspectiva istorica cat si cea litarara.

Si dupa succesul pe care l-a avut cartea acum cativa ani, francezii s-au hotarat sa scoata si un film. Desi nu sunt foarte increzatoare in filmele facute dupa carti, la cat de mult mi-a palcut cartea abea astet sa vad filmul si sper sa merite pentru ca, inca o data, povestea este deosebita.

Publicat în Uncategorized

Sex and the city 2

Cand am auzit prima data de Sex and the city ma gandeam ca cine stie ce serial deochiat e, dar numele a reusit sa imi starneasca curiozitatea am vrut sa vad despre ce este vorba. Asa ca la primele episoade m-am uitat pe furis, nestiind la ce sa ma astept si avand grija nu cumva sa ma prinda mama sau mamaia uitandu-ma. Apoi, prin liceu ma uitam la el cand si cand, daca nimeream in fata televizorului cand difuzau vre-un episod. Imi placea dar nu intra-atat incat sa fiu cu ochii pe programul TV si sa stiu exact cand e ca sa il pot vedea.  Acum cativa ani am descoperit ca una din prietenele mele avea primele 2 sau 3 sezoane acasa pe DVD si mi-am zis ca as putea sa ma uit la el, sa il vad eventual de la cap la coada. Si l-am vazut, de la primul la ultimul episod.

La scurt timp dupa ce am terminat de vazut ultimul sezon a iesit filmul. desi serialul mi-a placut ideea filmului nu m-a incantat in mod deosebit, nu stiu de ce. Oricum, m-am dus la cinema sa il vad. Ideea cu nunta mi s-a parut un pic prea dramatizata, dar chiar si asa, filmul mi-a placut, a pastrat aceiasi idee ca si serialul si chiar cred ca ar fi putut fi un final frumos.

Dar nu! Cum incasarile pentru film au depasit cu mult asteptarile, producatori au simtit nevoia sa faca si al doilea film. Proasta idee…cel putin dupa parerea mea. Ideea e de-a dreptul irealista, cu samantha care intalneste la o petrecere un seic si e invitata in Emiratele Arebe, unde evident, nu poate pleca decat insotita de prietenele ei. (trecem peste faptul ca filmul este  facut in Maroc si nu in Dubai sau Abu Dabbi) Dar chiar si asa, intr-o tara araba, cat de occidentalizata ar fi ea si cat de obisnuita ar fi cu turistii straini, mi-e greu sa cred ca te plimbi pe strada fara probleme asa cum se pplimbau ele cu costumatiile pe care le aveau. Ca sa nu mai zic ca poarta rochii de seara foarte elegante tot filmul, indiferent daca se duc la plaja sau la piata. Mi se pare ca filmul nu are subiect si ca a fost facut doar ca sa mai incaseze niste bani si ca sa etaleze rochiile si pantofii diversilor creatori, unii mai celebri decat altii. Cad despre personaje, nu pot zice ca Sam e personajul meu preferat dar oarecum aici mi se pare ca este cam singura care ramane fidela imaginii pe care si-o crease, desi, din nou, consider ca are un comportament deplasat pentru locul unde se petrece actiunea. Daca e sa vorbesc de moda, nu mi se pare ca exceleaza nici aici dar daca ar fi sa aleg mi s-a parut ca Miranda a fost cel mai bine imbracata (pentru gustul meu). Dar expozitia de tinute mi s-a parut si ea dusa la extrema. Vazusem o poza intr-o revista cu cele 4 protagoniste si rochiile, pantofii si posetele lor din acea poza costau in total vreo 30.000 de dolari. Totusi…

Publicat în Uncategorized

Mr Nobody

Nemo sau Mr Nobody este ultimul muritor, are 118 ani si si-a pierdut memoria. El crede in continuare ca are 34 de ani si ca este in 2009. Dar medicul ii propune sa foloseasca o veche metoda pentru a incerca sa il ajute sa isi aduca aminte cine este si ce s-a intamplat cu el – hipnoza.

Nemo incepe sa isi aminteasca. Cand avea 9 ani, pe peronul unei gari parintii lui se desparteau si el trebuia sa aleaga daca ramane cu tatal sau sau pleaca cu mama sa. Dar alegerea e grea, mai ales ca inca de atunci avea obiceiul sa spuna ca cel mai bine e sa nu alegi pentru ca atat timp cat alegerea nu e facuta, inca se mai poate intampla orice. Cand alegi, alegerea facuta nu mai poate fi schimbata.

Nemo alege sa plece cu mama sa, si la 15 ani se indragosteste nebuneste de Anna, fica noului iubit al mamei lui. Si traieste cu Anna o frumoasa poveste de dragoste adolescentina. Numai ca parinti lor se despart si astfel si cei doi indragostiti trebuie sa se desparta dar isi promit ca vor fi doar unul pentru celalt intreaga viata si ca se vor cauta si ca se vor regasi. Dar nu se mai regasesc niciodata. Sau se regasesc, dupa ani, intamplator, pe strada, locuind in acelas oras. Anna ii da numarul ei de telefon dar afara incepe sa ploua si hartia se moaie, scrisul devine o pata, numarul de telefon indescifrabil si intalnirea lor ramane una singuratica. Sau reusesc sa se intalneasca din nou si sunt fericiti.

Nemo alege sa ramana cu tatal sau si la 15 ani se indragosteste de Elise. Ii spune ca o iubeste dar ea nu il iubeste, iubeste pe altul. Ranit, Nemo decide ca la balul de absolvire o va cere de nevasta pe prima fata care va accepta sa danseze cu el.Si isi mai propune sa devina celbru si bogat,sa aiba o casa cu piscina si masina decapotabila. Si danseaza cu Jane, si o ia de nevasta si are cu ea doi copii si realizeaza tot ce isi propusese. Sau Elise il iubeste si ea, si se casatoresc doar ca in drum spre luna de miere au un accident de masina si Elise moare si el nu isi mai revine niciodata, ramane cu gandul la iubirea pierduta. Sau Elise nu moare, si traiesc impreuna si au 3 copii minunati, doar ca din cand in cand Elise este depresiva si se gandeste la cealalta iubire a ei din liceu.

Toate scenariile fac parte din viata lui Nemo. Sunt povestite de el, sunt amintirile lui. Dar care este de fapt adevarata viata a lui Nemo?

Publicat în Uncategorized

The Soloist

Am vazut reclama filmului astuia in cinematograf, la sfarsitul verii trecute, inainte sa plec din Paris. Si mi-a placut. Am zis ca voi fi cu ochii pe afise si cinematografe in Berlin, sa vad cand iese si sa merg sa il vad. Numai ca atunci nu stiam ca in ditamai Berlinul e un singur cinematograf care difuzeaza filmele in versiune originala si ca restul toate dau varianta dublata in germana. Asa ca a trebuit sa astept ca filmul sa iasa in DVD si sa il aiba la centrul de inchiriat DVDuri din coltul strazii. Cand l-am vazut pe rafturi saptamana asta am fost incantata!!!

Robert Downey Jr joaca rolul unui jurnalist din Los Angeles. Plimbandu-se prin oras da peste un cersetor, om al strazii (interpretat de Jamie Fox) care canta la vioara, vorbeste despre Bach si Mozart si ii povesteste intamplari de cand era student la Julliard, cea mai prestigioasa scoala de muzica din SUA. Jurnalistul decide sa scrie un articol despre cersetorul muzician si incearca sa afle mai multe despre cum un muzician cu potential a ajuns pe strazi. Numai ca ceea ce la inceput este interesul pentru un articol care ar putea avea succes se transforma intr-o prietenie sincera si neconditionata.

Filmul este oarecum comercial, pe tiparul american cu final optimist, ca happy ending nu il pot numi in cazul de fata. Am vazut filme mai bune atat in cazul lui Jamie Fox (doar nu degeaba are oscar) cat si in cazul lui Robert Downey Jr, dar filmul este dragut, merita vazut si nu imi pare rau ca am asteptat atat cu gandul la el.

Publicat în Filme, Uncategorized

G Force (6/10)

Le gouvernement finance un programme spécial d’entraînement qui a pour but de transformer les animaux dans des vrais agents spéciaux et espions. Quand le FBI décide d’arrêter le financement, G-Force (l’équipe des cochons d’Inde, mouches et topes) décide de partir en mission pour démontrer à tout le monde leur utilité. A mon avis, les personnages du film sont beaucoup plus intéressant que le film en lui même, qui à part quelques scènes, est moyen.

Darwin – c’est le cochon d’Inde (j’ai jamais compris pourquoi en français c’est des cochons d’Inde et non pas des cochons de Guinée comme dans les autres langues)  chef de l’équipe

Blaster – le 2eme cochon d’Inde, expert en armement et amateur des sports extrêmes

Juarez – le 3eme cochon d’Inds, une femelle fatale qui se connaît en arts martiaux, avec la voix de Penelope Cruz

Mooch – une mouche qui fait les missions de reconnaissance

Speckles – une tope spécialiste en informatique, qui à la fin du filme est la tope 🙂