Publicat în Uncategorized

Tosca la Deutsche Oper

Tosca este nu numai una din cele mai cunoscute piese ale lui Puccini dar si una din cele mai cunoscute opere in general.

La Roma, ca sa scape de influenta franceza si de Republica italiana instaurata dupa modelul francez, regele Ferdinand se aliaza cu englezi. Angelotti, consul in perioada Republicii francezilor este acum considerat tradator si aruncat in inchisoare.

„Tosca” incepe cu evadarea lui Angelotti care vine sa se ascunda in capela familiei, acolo unde pictorul Cavaradossi este angajat sa realizeze o pictura a Madonnei. Cavaradossi decide sa il ajute pe Angelotti sa se ascunda si ii spune ca sora acestuia i-a lasat haine de dama pentru a se putea deghiza si ii da cheia de la castel sa se refugieze acolo. Doar ca in timp ce ei doi pun la cale planul, apare Tosca, iubita foarte geloasa a lui Cavaradossi. Cum acesta nu vrea sa ii spuna cu cine a vorbit si cum Tosca recunoaste in pictura Madonei chipul surorii lui Angelotti, crede ca este inselata.

Cand evadarea lui Angelotti este decoperita, Scarpia, seful politiei vine la capela familiei sa vada daca nu cumva evadatul s-a refugiat acolo. Capela este descuiata iar din spusele preotului Cavaradossi nu avea cheia iar Scarpia conclude ca pictorul este complicale evadatului. Cu evantaiul surorii lui Angelotti gasit in capela, Scarpia o convinge pe Tosca ca pictorul o inseala in speranta ca aceasta il va conduce la ascunzatoarea celor doi. Tosca, geloasa, cade in capcana. Cavaradossi este arestat dar Angelotti nu este de gasit.

Tosca reuseste sa il vada pe Cavaradossi aflat in arest si acesta ii povesteste totul iubitei, sperand sa gaseasca impreuna o rezolvare dar punand-o sa promita ca nu il va demasca pe Angelotti. Tosca cedeaza totusi in fata lui Scarpia, cand acesta ii spune ca daca marturiseste vor gasi un aranjament. Angelotti se sinucide inainte ca politia sa ajunga la el iar Scarpia ii cere Toscai o noapte cu el pentru a organiza o executare cu gloante albe pentru Cavaradossi, promitandu-i ca apoi ii va lasa pe cei doi indragostiti sa plece din Roma. Insa nu reuseste sa isi duca „pedeapsa” la bun sfarsit, cand Scarpia se apropie de ea, aceasta il omoara. Merge sa il anunte pe Cavaradossi de falsa executare. Priveste executarea si asteapta plecarea soldatilor doar ca odata cu plecarea lor realizeaza ca planul lui Scarpia nu era asa cum crezuse ea si ca pictorul este mort. Disperata, se arunca in Tibru.

Drama povestita pur si simplu pare poate putin sinistra cu toate personajele moarte la sfarsitul celor 3 acte. Dar muzica schimba totul. Cat despre cantareti, au fost la nivelul asteptarilor publicului. Mie mi-a placut cel mai mult cel care ar fi trebuit sa fie cel mai detestat, Scarpia, interpretat de Ruggero Raimondi. Raimondi si-a inceput cariera prin anii ’70 si a jucat pe scena operelor sin Berlin, Milano, Paris. Pe scena cu Tosca a fost un foarte bun bariton dar si un foarte bun actor, a reusit dupa parerea mea sa imbine perfect opera si actoria (ceea ce a facut si in viata, fiind pe langa cantaret de opera si actor). Angelotti, interpretat de Ben Wager a fost prezent prea putin pe scena, ca sa pot spune mai multe despre el, personajul fiind prezent mai mult prin conversatiile celorlalti. Maria Guleghina, interpreta Toscai este se pare foarte indragita in Berlin, aplauzele la sfarsit nu se mai terminau. Dar eu, ca sa fiu un pic rautacioasa as zice ca se putea mai bine. Are o voce frumoasa dar nu foarte puternica, si inconjurata doar de barbati, uneori nu se auzea foarte bine. Si in plus, nu stiu, eu ma asteptam la o Tosca mult mai pasionala, un personaj un pic dus la extrem, si nu este stilul in care Maria Guleghina interpreteaza rolul. Zoran Todorivich in rolul lui Cavaradossi are un solo la sfarsitul primului act de am ramas cu gura cascata….

Publicat în Berin, Uncategorized

Deutsche Oper kammermusik

Luni seara am fost la Opera. De fapt la un concert de muzica de camera care a avut loc la Deutsche Oper. Cativa studenti la Conservator si tineri artisti ai Operei din Berlin au interpretat melodii ale catorva compozitori asiatici (Vietnam, China, Corea, Japonia, Filipine). E oarecum pentru prima data cand ascult astfel de muzica clasica. Dar mi-a placut. Cred ca este destul de speciala. Comparata cu compozitorii clasici, mi s-a parut ca melodia nu avea aceiasi cursivitate, era sparta, intrerupta, cu sunete inainte urmate brusc de sunete prea joase si invers. Cel putin asa a inteles melodiile urechea mea cea fara prea multa „educatie muzicala”. Dar am constatat cu uimire ca instrumentele clasice pot scoate sunete la care nu m-as fi asteptat. Muzica asiatica, cu acele clinchete de clopotei si gonguri mi-am imaginat intotdeauna ca poate fi cantata numai cu instrumente speciale. Aseara am aflat ca acele clincanite de clopotei pot fi scoase si de o vioara normala, am aflat ca un contrabas poate scoate si sunete destul de ascutite, am aflat ca poti canta melodii asiatice la trompeta si la clarinet.

In centrul atentiei a fost compozitorul chinezo-filipinez Jeffrey Ching, care traieste la Berlin si care a si fost prezent aseara la concert. El si-a lansat aseara una din cele mai noi creatii, Bombyx mandarina/Bombyx mori, scrisa special pentru a fi interpretata pe partea vocala de catre soprana Andion Fernandez, sotia sa si una dintre solistele Operei din Berlin. Inainte de interpretarea piesei Ching a explicat cum a ajuns sa o compuna, ce inseamna titlul si cum ar trebui interpretata compozitia. Nu cred ca se intampla prea des sa poti avea in fata ta compozitorul unei opere de arta si el sa iti explice cum si de ce a compus piesa respectiva. Primele 15 note din Bombyx mandarina, prima parte a compoztiei, sunt un inceput de piesa de-a lui Mozart. Apoi, plecand de la cele 15 note, Ching a compus versiunea lui, iar din loc in loc este reluata o mica parte de cateva note din piesa lui Mozart, oarecum pentru a-i aduce aminte compozitorului de unde a plecat. Bombyx mori, a doua parte a compozitiei pleaca de la o melodie chineza compusa in aceiasi perioada ca si muzica lui Mozart, un fel de paralela pe un alt continent. Titlul operei face referire la viermii de matase, Bombyx mandarina fiind cei salbatici, capabili sa supravietuiasca in orice imprejurari iar Bombyx mori fiind cei domestici, orbi si incapabili sa se hraneasca singuri. De aici si diferenta de stil in interpretarea celor doua parti. Prima parte este cursiva, ca si cum ar fi cantata de niste profesionisti care stiu partiturile pe dinafara, iar cea de-a doua este parca interpretata de niste incepatori, care se pierd printre note si le e greu sa se regaseasca. Pentru a ilustra a doua parte de interpretare, unul din artistii din mini-orchestra se lansa in solo pe cateva note pe care le canta din nou si din nou iar ceilalti se prefaceau pierduti in partitura si apoi unul cate unul gaseau bucatica cantata in solo si se alaturau melodiei.