Publicat în Berin

A murit Knut!

Scriam despre Knut cand povesteam despre Gradina Zoologica de la Berlin anul trecut. Knut, dragutul ursulet polar care a devenit intre timp ditamai ursuloiul polar de cateva sute de kilograme este singurul urs nascut in captivitate la Gradina Zooligica din Berlin in ultimi 30 de ani. Pe langa evenimentul nasterii se mai adauga si faptul ca a fost refuzat de mama la nastere si ca unul din ingrijitori a fost cel care l-a crescut.

Una peste alta, ursul polar a devenit vedeta gradinii zoologice din Berlin si a adus acesteia o gramada de bani. Knut este marca inregistrata si din cauza lui sau datorita lui mai bine zis gradina zooligica din Berlin si-a inumltit cu mult numarul vizitatotilor. Cand am fost acolo, unul din putinele locuri din gradina unde lumea se inghesuia sa admire animalele si unde trebuia sa astepti, sa te impingi, sa te ridici pe varfuri ca sa vezi animalele era evident locul in care era Knut.

Dar magicul Knut a murit ieri, la numai 4 ani. A fost gasit plutind, mort in bazinul din cusca lui si vreo 600 sau 700 de vizitatori l-au vazut asa ieri. Inca nu se stie de ce a murit pentru ca nimeni nu se astepta si ursi polari in captivitate au o durata medie de viata de 30 – 35 de ani.

Publicat în Berin

Jüdisches museum in Berlin

Muzeul evreiesc din Berlin este unul dintre muzeele care m-au impresionat cel mai tare, poate chiar as putea sa il pun numarul 1 in lista. L-am vizitat inainte sa ma mut la Berlin, cand inca mergem ca turism si am iesit de acolo cu pielea gaina si cu mana pe telefon, sa imi sun prietenii si sa le zic „wow, nu ma asteptam la asta, trebuie sa veniti sa il vedeti!!!! Si va sun pentru ca simteam nevoie sa impartasesc cu cineva ceea ce am simtit”. Asta este oarecum unic pentru mine, senzatia pe care am avut-o cand am iesit de acolo.

Muzeul este altfel decat un muzeu clasic, obisnuit. Cladirea este noua si el este imaginat intr-un stil foarte interactiv, cu filmulete pe care le poti vedea, cu activitati la care pot participa copii, cu tot felul de texte scrise pe pereti, nu este o simpla aliniere de obiecte expuse pe pereti.

Si apoi muzeul prezinta toata cultura evreiasca, veche de doua mii de ani. Cred ca in Germania tentatia ar fi fost cea mai mare ca muzeul sa fie orientat doar pe holocaust. Dar nu, desi partea dedicata holocaustului exista si este foarte profunda, cei care au creat muzeul s-au gandit ca ar fi mai interesant sa prezinte totusi toata frumusetea culturii evreiesti, pentru ca au avut parte si de lucruri frumoase in istorie, lucruri care merita sa fie cunoscute. Este o parte dedicata religiei, slujbelor si tuturor obiceiurilor legate de sarbatori. Apoi mai au o parte cu diverse personalitati celebre. tot felul de alte obiceiuri si traditii care tin de cultura lor. O vizita de o dupamiaza in muzeu si cred ca am invatat o multime de lucruri pe care nu le stiam inainte si cred ca ce mi-a placut este ca afli lucrurile respective prin povesti de familie pe care le gaseste in muzeu.

Partea legata de holocaust este asa cum spuneam covarsitoare. Poza de langa este o expozitie din muzeu realizata de un artist contemporan. Pe jos, din fier, sunt feta mai mici si mai mari cu expresii triste sau inspaimantate. Sunt puse intr-o parte relativ greu accesibila din muzeu si ca sa le poti vedea bine si de aproape trebuie sa calci pe ele. esti tentat sa mergi aproape si sa le observi, sunt multe si imaginea e stranie si impresionanta in acelas timp iar cand calci pe ele desi stii ca sunt numai niste bucati de fier, sunt totusi reprezentari de fete omenesti si te trec fiorii. Expozitia mi se pare extrem de bine gandita si cred ca reuseste sa te faca sa iti pui intrebari despre ce s-a intamplat si de ce.

Apoi, intr-o alta parte a muzeului este un turn, inalt de 24 de metri, fara incalzire si fara lumina; unica lumina intra in incappere prin cateva fereste mici undeva sus de tot, la nivelul tavanuluii. E sumbru, intunecat dar nu foarte, atat cat sa vezi imediat langa tine, si nu e nici cald nici frig. Turnul respectiv vrea evident sa redea interiorul unui siloz in care erau tinuti evreii. Tot lafel, te simti atat de mic si de neputincios in incaperea aia uriasa si neprimitoare incat nu poti sa nu iti pui intrebari.

Daca ajungeti la Berlin este dupa parerea mea primul muzeu care ar trebui vizitat!

Publicat în Berin

Berlin Christmas Markt

Unul din lucrurile care imi lipsesc cel mai mult din Berlin sunt targurile de Craciun si atmosfera de sarbatori. Chiar daca ieseam in oras ur si simplu sau mergeam undevaunde aveam treaba, treceam in drum macar pe langa unul din cele peste 50 de targuri de Craciun pe care le gasesti la Berlin si evident ca desi nu aveam timp sa intru si sa ma uit la ceva auzeam muzica, vedeam oamenii, copii iesind de acolo cu ce stiu eu ce bunatati si ma faceau sa zambesc.

Desi Berlinul nu este cel mai mare, cel mai opulat sau cel mai impresionant oras din Germania, din punctul de vedere al Targurilor de Craciun este orasul care trebuie ales daca vreti sa organizati o mini vacanta in perioada sarbatorilor. Asa cum ziceam sunt peste 50 de Targuri deci evident ca se gasesc pe toate gusturile. Unele din ele sunt pe jumatate parcuri de atractii pentru copii cu tot felul de masinute, trambuline, caruseluri etc. Altele sunt aproape in exclusivitate cu standuri de unde poti cumpara fie cadouri fie tot felul de delicatese pregatite special de Craciun. Apoi in toate dintre ele se gasesc vinul fiert, porumbul fiert si facut cu unt, turta dulce, merele cu glazura de zahar, tot felul de carnati, vata de zahar.

Imi aduc aminte, macar odata pe saptamana ajungeam in Cristmas Markt ori sa mancam ceva repede, ori sa bem o cana de vin fiert, ori ca se apropia Craciunul si vroiam sa gasim cadouri interesante. Acum doi ani ne-am mobilizat intr-unul din weekenduri si am plecat la Targul de Craciun de la Dresda, vreo 6 sau 7 persoane. Nu ca ar fi fost ceva iesit din comun acolo in comparatie cu ceea ce gaseam la Berlin dar fiind acolo este oarecum normal, un fel de traditie sa mergi sa te invarti rin Targurile de Craciun. Si ce am pastrat frumos ca amintirie sunt canile. In fiecare an fac cani pentru vinul fiert, cu anul si cu numele Targului de Craciun. Cand cumperi vinul fiert platesti vinul si o garantie pentru cana. Daca duci cana inapoi iti dau banii, daca vrei sa pastrezi cana o pastrezi si ei isi tin acea garantie ca pret pentru cana de fapt.

Publicat în Despre mine, Uncategorized

J’adooooooore les sushi!

Cred ca ma gandesc un pic cam des la mancare in ultimul timp. Dar daca ultima data scriam despre o reteta 100% frantuzeasca, de data asta e vorba despre mancarea japoneza si sushi.

Cand am incercat prima data sa mananc nu prea mi-au placut. Apoi, peste vreu-un an cred am zis sa incerc din nou. Am obiceiul asta, atunci cand nu imi place ceva, din cand in cand mai incerc gandindu-ma ca poate mi s-au schimbat gusturile. Si cu sushi asa a si fost. Acum imi plac la nebunie, as mancan intr-una.

Si Ishin, restaurantul japonez unde mai mergeam din cand in cand sa mancam sushi la Berlin cred ca este unul din lucrurile care imi lipsesc cel mai mult din capitala germana. Era bun si pe langa traditionalele sushi si maki pe care le gasesti in orice restaurant japonez ei aveau si alte feluri de mancaruri, dulciuri si chiar diverse bauturi aduse direct din Tara Soarelui Rasare. Si chiar daca cultura lor nu pot zice ca aste una care ma atrage in mod deosebit, bucataria lor mi se pare geniala!!!!

Publicat în Uncategorized

Berlin to Paris

Ma mut. Din nou. Sau inapoi. Dupa cateva zile de facut bagaje si cartoane, sunt gata de plecare. De la Berlin inapoi la Paris. Nu iau toate lucrurile cu mine acum, o sa ma intoc dupa ele la sfarsitul verii. Dar oricum, ca sa pot sa iau cu mine doua genti maaaari in care sa imi intre toata vara nu pot pleca cu avionul. Optez din nou pentru varianta Eurolines, deci vreao 12 ore de autocar, noaptea, ca asa e cel mai frumos.

Autocarul pleaca la 7 seara, dar ti se spune sa fii acolo cu o ora inainte ca sa faci check-in etc. Nu am inteles niciodata de ce tre sa ajung cu o ora inainte si apoi vreo 40 de minute cel putin sa stau sa pazesc autocarul, si eu si ceilalti pasageri. Am urcat in autocar, m-am asezat, macar am noroc si nu sta nimeni langa mine. Nenea care sta in spatele meu miroase a tigari de imi muta nasul. Dar asta e doar inceputul, dupa vreo ora de mers a inceput lumea sa se descalte si tot pe el il banuiesc ca ii miros si picioarele.

Autocarul se mai opreste in cateva orase sa mai ia calatori. Este vreo 10 jumate deja cred, nu stiu in ce oras suntem, dar ne-am oprit si au urcat vreo 10 indieni. Mi-am pus repede poseta si geaca pe scaunul de langa ca sa para ocupat, sa nu se puna nimeni langa mine. Fetele de pe partea cealalta se vede ca au experienta la mers cu autocarul. S-au pus una in spatele celeilalte, nu una langa alta, ca sa isi poata intinde amandoua picioarele peste noapte. Si desi acum 5 minute vorbeau, acum, cand au vazut ca incepe lumea sa urce, cu picioarele intinse pe a ldoilea scaun se prefac ca dorm. Cu siguranta nu le va trezi nimeni decat in cazul in care nu gasesc scaune libere in alta parte, si mai sunt scaune libere in spate. 🙂 Si mentionam indienii, nu am nimic cu ei, dar mi-am adus aminte instant de data trecuta cand am calatorit cu Eurolines si familia de indieni care era cu noi in autocar a adus la pachet toata bucataria, cand au inceput sa despacheteze ca sa manance au imputit tot autocaru.Si na, totusi, parca mancarea gatita cu sosuri si din astea nu e de luat la pachet… (da, stiu sunt putin obsedata de treaba cu mirosurile)

Pe la 11 jumate – 12 am facut pauza 20 de minute, intr-o benzinarie. Am mers la toaleta, dinaia cu fise la intrare despre care povesteam mai de mult ca ma enerveaza si iesind din toaleta, am vazut la barbati in toaleta, domnii indieni aveau picioarele bagate in ghiuveta si se spalau. Mi-am zis ca bravo lor, macar sunt simtiti, daca tot vor sa se descalte apoi, se spala pe picioare de acum ca sa nu miroasa. Numai ca nu, nu asta era motivul spalarii pe picioare. Am iesit afara sa astept la aer plecarea si i-am vazut pe prietenii mai sus mentionati ca vin cu covorasu, il pun in mijlocul drumului, se descalta si incep rugaciunea de seara. Din nou, nu am nimic cu nimeni, nu ma deranjeaza nici o religie si daca au vrut sa se roage e strict problema lor, doar ca era asa, imagine parca desprinsa dintr-un film. Lumea somnoroasa astepta plecarea autocarului, si ei in mijlocul trotuarului si in mijlocul lumii, nestingheriti de nimeni si de nimic isi vedeau de tabieturile lor de seara.

Dupa 1 activitatea s-a calmat si eu m-am chinuit sa dorm. Nu prea reusesc in autocar dar macar am incercat. Am ajuns la Paris dimineata, cu vreo ora intarziere si muuuuulte grade celsius in plus fara de Berlin.

Publicat în Uncategorized

DVD center – cinema la mine acasa

Asa cum am mai zis, la Berlin e mai complicat cu mersul la cinematograf. Cel putin pentru mine, care nu vorbesc germana, pentru ca filmele sunt dublate si nu subtitrate. Am reusit sa descopar doar doua cinematografe in ditamai Berlinul care au filmele in versiune originala. Or fi ele mai multe dar decat sa stau sa caut cinematografe, mi-am facut abonament la centrul de inchiriat DVD-uri de la coltul blocului si am rezolvat problema.

Ultimele doua filme pe care le-am vazut au fost Die Paepistin si 2012.

Die Paepistin pot spune ca a reusit sa ma impresioneze cat de cat. M-a facut sa ma gandesc la care afost reactia bisericii cand a iesit filmul. Dar m-a facut sa imi zic si „de ce nu?” 🙂

Este povestea Johannei,o tanara nascuta prin anul 800. Tatal ei, preotul satului, considera ca baietii sunt singurii care pot invata sa scrie si sa citeasca si cand descopera ca Johanna a invatat pe ascuns ajutata de fratele ei mai mare ii spune ca este „copilul diavolului”. Unprofesor grec vine in micutul sat sa il invete pe fratele Johannei greaca, latina si filosofie pentru ca mai tarziu sa il ia la scoala bisericeasca. Johanna insista ca si ea vrea sa invete si desi tatal ei este impotriva reuseste sa il convinga pe profesor care descopera in tanara copila o inteligenta remarcabila. Cand scoala bisericeasca trimite dupa Johanna, tatal ei il trimite pe John fratele ei in loc, dar micuta, satula de nedreptatile tatalui fuge si ea noaptea de acasa. La scoala este cea mai buna din clasa, iar acasa, locuieste cu o familie bogata din oras si se imrpieteneste cu capul familiei, Gerold de care se si indragosteste. Cand Gerold este pecat la razboi, sotia acestuia incearca sa o marite pe Johanna pentru a scapa de ea, dar nunta este evitata prin-un masacru savarsit de armata inimica in oras. Johanna reuseste sa fuga si se refugiaza intr-o manastire, la  Fulda, unde se da drept fratele ei John mort in masacru. Asa incepe viata ei ca barbat. La Fulda petrece mult timp cu parintele medic si invata o multime de leacuri, pe langa cele pe care le stia de la mama ei. Este facuta preot dar cand se decalnseaza o epidemie de ciuma fuge de la manastire pentru ca ii este frica ca va fi descoperita. Ajunge la Roma unde din intamplare devine medicul Papei. Incet, incet castiga incredea Papei si devine consilierul lui. In perioada in care era apropiata a Papei, imparatul franc Lothar vrea sa cucereasca Roma si vine cu armata. Asa il reintalneste pe Gerold care este unul din capitanii armatei lui Lothar. Cand Papa moare Johannei ii este frica ca va fi descoperita si planuieste cu Gerold sa fuga din Roma, doar ca un apropiat al Papei care o aprecia o propune ca nou Papa si ceilalti preoti o voteaza. Isi propune sa ramana doar cativa ani ca sa schimbe o parte din legile prea invechite si apoi sa fuga cu Gerold cum era planul la inceput. Doar ca Gerold este ucis intr-o ambuscada iar ea, dupa ce ramane insarcinata, moare cand pierde sarcina.

2012 nu este stilul meu de film. Probabil ca in conditii normale nici nu m-as fi uitat lael, si cu siguranta nu as fi mers la cinema sa il vad. Dar a fost ok, a reusit sa matina atenta pana la sfarsit.

Civilizata Maya este una dintre cele mai cunoscute civiizatii ale antichitatii. Calendarul maias se termina in 2012, si deci, potrivit aceleiasi credinte, si lumea va lua sfarsit in 2012. Seismologii studiaza evolutia placilor tectonice in incercarea de a preveni sfarsitul lumii dar iata ca sfarsitul se apropie. Placile tectonice ale Terrei incep sa se miste provocand cutremure si tzunamiuri uriase care vor distruge incet, incet intreaga lume. Numai ca evident, guvernele marilor state erau la curent de aceasta posibilitate si au avut timp sa se organizeze si sa construiasca niste arci, care sa supravietuiasca marelui potop si sa asigura perpetuitatea omenirii. In cele 4 sau 5 arci construite vor avea „bilete” marii sefi de stat cu familiile lor, alte diverse persoane de o mai mare sau mai mica importanta si locurile ramase libere vor fi vandute la preturi exorbitante celor mai bogati oameni din lume pentru a putea aduce bani inp lus pentru finantearea proiectului. Numai ca sfarsitul pare sa se apropie mai repede decat se astepta lumea. India e distrusa de un tzunami, o mare parte a Statelor Unite e inghitita de pamant in urma unui cutremur, presedintele SUA decide sa ramana, si se sacrifica pentru a fi alaturi de poporul care l-a ales. Cat despre cei care stiu de existenta arcelor, fac tot posibilul pentru a ajunge la timp in China, unde este imbarcarea. Imbarcarea se face pana in ultimul moment cu riscul ca tzunami-ul sa inghita unadintre arci daca ea nu este inchisa la timp, dar evident, totul se termina cu bine si dupa multe zile de ztunamiuri si cutremure totul se calmeaza si arcile pot incerca sa iasa la suprafata si sa gaseasca un loc unde sa ancoreze. Harta lumii este modificata dar viata poate reincepe.

Publicat în Uncategorized

Piscina si FKK

Pe principiul trebuie sa facem sport in timpul anului ca sa aratam bine in costum de baie vara la plaja, m-am hotarat sa imi iau costumul de baie si in asteptarea verii (vara care oricum la Berlin si in nordul Germaniei nu se anunta niciodata prea devreme) sa ma duc la piscina. Fac sport si poate cu ocazia asta incerc si sa invat sa inot, in bazinul mic, cu copilasii, evident.

Mi-am facut program de doua ori pe saptamana si m-am gandit eu ca ar fi bine sa evit weekend-urile ca probabil atunci e cel mai aglomerat. Am stabilit miercurea si vinerea, ca in ambele zile piscina e deschisa pana la 10 seara si pot merge de la 8 la 10, macar sa dau din aripioare 2 ore, ce bine ar fi.

Cand am vrut sa imi fac programul m-am uitat pe programul complet al piscinei pe internet. Si a trebuit sa exclud din posibilitati orele si zilele cand vin copii cu scoala si au cursuri de inot, unele piscina au ore in care pot inota doar femeile sau doar barbatii, altele fac cursuri de gimnastica acvatica in piscina si nu se poate inota cand sunt cursurile. Insa m-a surpins programul pentru FKK si nu stiam ce era. Maaare mi-a fost mirarea cand am aflat ca FKK este programul pentru nudisti, cand inoti liber si gol in piscina. Stiam ca Germania este deschisa multiplelor posibilitati si ca exista plaje nudiste acolo unde este posibilitate de plaja, dar la optiunea „goi in grup in piscina” nu ma gandisem. In fine….

Intr-una din zile, in timpul saptamanii aveam liber dupamiaza si am zis ca pot merge la piscina. Am verificat repede programelul si de la 7 erau FKK deci am zis ca merg pana la 7. Zis si facut. Doar ca pe la  6 jumate cand inca ma balaceam linistita in piscina au inceput sa apara niste indivizi ciudati, din aia de te sperii de ei daca ii vezi seara la coltu strazii. Cu slipii pe ei la 6 jumate, bineinteles, dar cred ca abea asteptau schimbarea orei ca sa se simta liberi. Mi-am scurtat vizita la piscina si am luat-o spre dus ca ca apoi sa plec. In vestiar la femei erau pustiu, adica eram 3 sau 4 persoane, dar toate in drum spre usa nu spre piscina. Cand am iesit, prietenul meu care fusese si el cu mine la piscina imi povestea ca in vestiar la barbati era full de domni doritori de program FKK. Si ma intrebam….daca sunt doar barbati care mai e scopu? Nu se vad goi si in oglinda? Sau ii tine slipu si nu poa sa inoate cum trebuie in timpu programului normal? Sau daca vreo femeie mai nonconformista nimereste in program FKK printre niste zeci de masculi mustaciosi, cum o fi??? De fapt nici nu vreau sa imi imaginez. Nu inteleg utilitatea acestui program. Desi, daca el exista inseamna ca sunt doritori. Fiecare cu ciudateniile lui.

Publicat în Uncategorized

Kreutzberg

Kreuzberg este unul din cartierele/sectoarele/arondismentele Berlinului. Pe timpul separarii orasului, Kreuzberg facea parte din Berlinul de Vest dar doar Spree-ul separa Kreuzberg-ul de Friedrichshain, cartier situat in partea de Est a Berlinului.

Dar in afara de toate detaliile despre amplasament, sau istorie sau numele cartierului, ceea ce este el acum e mai interesant zic eu. In perioada in care Berlinul era impartit in Est si Vest de catre bine cunoscutul zid, Kreutzberg era probabil cel mai sarac cartier din partea de Vest a Berlinului. Dupa caderea zidului, Kreutzberg era in partea de Vest, unde toata lumea vroia sa ajunga si era in acelas timp si ieftin. Deci un foarte mare numar de artisti s-au instalat aici. Jumatate de Kreutzberg este asa, oarecum boem.

Vorbeam la un moment dat cu un american de origine indiana, care locuieste la Berlin de prin ’92 si care este pictor. Acum are o galerie in care expune lucrarile lui dar nu numai. Imi povestea ca la inceput, cand a ajuns la Berlin, a ocupat pur si simplu altelierul si galeria de acum, ca proprietarul nu i-a cerut nici un ban, era multumit cu faptul ca cineva locuieste spatiul respectiv si il intretine. Si primii 6 ani a continuat sa nu plateasca nimic. Si ca si pretul de inchiriere de astazi este mic pentru el, pentru ca a pastrat contractul vechi.

In schimb, cea de-a doua jumatate de Kreutzberg este un fel de mic Istanbul. Comunitatea de turci din cartier este una dintre cele mai mari de prin cartierele berlineze. Imi aduc aminte ca la scurt timp dupa ce am ajuns la Berlin ma plimbam intr-o duminica si am ajuns in Kreutzberg. In mod normal, in Germania totul e inchis duminica, dar nu si aici. Mergeam pe strada si nu imi venea sa cred. Magazine si magazinase deschise, toate cu produse turcesti sau si arabesti din cand in cand. O gramada de restaurante si patiserii toate cu specific turcesc, oameni pe strada care vorbeam toti in turca. Terase afara, cu mese intinse si cu oameni care mancau. Nu ai fi zis nici o secunda ca esti intr-o captitala a unui stat occidental, parca pe bucata acelei strazi am fost teleportata la Istanbul. Mustafa – care este considerat locul unde se face cel mai bun Kebab din Berlin este fireste, in Kreutzberg. 🙂

Numai ca incet, incet lucrurile par sa se schimbe. Probabil din cauza artistilor si galeriilor, sau din cauza magazinelor deschise inclusiv duminica, Kreutzberg incee sa devina un cartier chic al Berlinului si desi inainte era unul din cele ieftine, in ultimul timp preturile tot urca si urca si dupa 20 de ani de la caderea zidului se pare ca va deveni un cartier din Berlinul de Vest in adevaratul sens al cuvantului.

Publicat în Berin, Uncategorized

Karnaval der Kulturen

Carnavalul culturilor este organizat in fiecare an in Berlin si isi propune sa sarbatoreasca diversitatea etnica din capitala germana. In cifre, anul trecut au fost aproximativ 4500 de participanti si 70 de nationalitati diferite inscrise la carnaval.

Inca de saptamana trecuta prietenii mei incepusera sa se coordoneze pentru duminica, sa mearga la carnaval. Eu, nestiind despre ce e vorba nu prea pricepeam ideea. Apoi mi-au explicat conceptul si mi-au spus ca duminica este si parada. Duminica am fost la carnaval.

Ce am vazut la carnaval?

Mancare si bautura:

De cum cobori din metrou vezi oooo gramada de lume si tot felul de standuri si de tarabe. Cei inscrisi la carnaval pot participa la parada dar pot si sa aiba un stand. Standurile erau jumatate cu mancaruri si bauturi si jumatate cu tot felul de bijuterii, haine, instrumente muzicale. Rusii aveau stand cu multa vodka si cu varza calita, finlandezii aveau si ei vodka, mexicanii aveau chili con carne si tot felul de cocktailuri. Cele mai multe standuri cu mancare erau indiene si arabesti. Desi am vrut sa incerc ceva mai original, de foame si pofta am ajuns tot la un stand turcesc si am mancat couscous si niste piftele de dovlecei. Cat despre bauturi, m-am multumit cu apa. Nu prea inteleg cum te poti apuca de baut alcool in cantitati industriale inca de la ora 2 dupa-amiaza.

Muzica:

Erau tot felul de scene amplasate din loc in loc si in functie de amplasamentul scenei muzica era turceasca, nemteasca, latino-americana si asa mai departe. Era oricum mult prea tare pentru mine, ca trebuia sa tip ca sa aud ce vb persoanele cu care eram, dar era carnaval. In plus, din cand in cand mai trecueau grupuri mai mititele care probabil se pregateau de parata si repetau cantece, deci zgomotul se intensifica.

Parada:

Sincera sa fiu, am vazut mai mult inghesuiala decat parada propriuzisa. Nu am avut rabdare sa ma pun in fata si sa astept o ora inainte de inceperea paradei doar ca sa am un loc bun. M-am plimbat pe la standuri si am vrut sa vad parada doar dupa ce a inceput. Dar evident ca era foarte multa lume, si ca eu cu un metru jumate de inaltime nu am vazut mai nimic. Ba da, am vazut pompierii, care daca tot erau la munca s-au organizat si si-au adus de acasa si niste scaune de plastic, pe care le-au urcat sus pe camion si de acolo se uitau la parada. Ce am reusit sa vad printre oameni si doar pe bucatele au fost Peru, Bolivia, Croatia si Bavaria. Croatii aveau costme traditionale si atat, bavarezii erau cu fanfara si latino-americanii dansau evident

Parada mea:

Am constat ca daca ma asez intr-un colt de strada pe o bordura ca sa ma odihnesc putin (ma dureau picioarele de atata stat in picioare si ridicat pe varfuri ca sa vad ceva din parada), daca ma uit la oamenii care trec, e si asta o parada. Am vazut cateva domnisoare pe tocuri de 12, 15 cm si m-am intrebat de ce le place sa se tortureze. Am mai vazut 3 generatii hippy impreuna la plimbare. Bunica, cu o rochie lunga si larga, mama, cea mai hippy dintre ele cu parul rasta si fetita de maxim 5 anisori imbracata si ea pe gustul mamei. 🙂 Am vazut indieni si africani la plimbare in costume traditionale. Am vazut femei la care uitandu-ma mai atent mi-am dat seama ca de fapt sunt barbati.  Am vazut muuulti nemti beti la doar 2 dupa-amiaza.