Publicat în Uncategorized

8 MARTIE

8 martie afisNu sunt anti 8 martie sau ceva de genul asta. Sincer, primul lucru pe care l-am facut azi dimineata a fost sa o sun pe mama sa ii zic „La multi ani” de 8 martie. In schimb da, oarecum mi se par oarecum exagerate unele comentarii, plin de flori si de urari pe toate retelele sociale, etc. Ceea ce mi s-a parut cel mai deplasat a fost o chestie pe care am auzit-o de dimineata la radio, cred ca era Pro FM si comentatorii de dimineata, cu intentia de a fi „funny” probabil ziceau ceva de genul ca azi e maratonul de recuperat flori si cadouri cu care femeile sunt atat de obisnuite. Deci da, 8 martie e dragut ca traditie, dar sunt femeie in fiecare zi, nu numai astazi; mamele sunt mame in fiecare zi, nu numai astazi. Eu personal cred ca apreciez mult mai mult daca prietenul, sotul, iubitul vine si iti daruieste un buchet de flori, o cutie de ciocolata, un cadou pur si simplu, din senin, fara nici o ocazie doar pentru ca s-a gandit la tine decat daca ti le da de 8 martie, de Valentine’s day sau ce stiu eu ce alta sarbatoare.

Pe langa atitudini si traditii, cel mai important lucru astazi dupa parerea mea este istoria zilei de 8 martie pe care cred ca prea putine persoane o cunosc. 8 martie este Ziua internationala a femeii din 1977, an in care a fost oficializata de catre Natiunile Unite. Dar la inceput 8 martie a fost, inca din 1910 Ziua de lupa pentru drepturile si egalitatea femeilor, 8 martie a fost ziua in care femeile ieseau in strada sa manifesteze pentru drepturile lor, dreptul de a munci fara a avea nevoie de acordul sotului, a fi platite lafel ca si barbatii, dreptul la vot,  accesul la toate locurile de munca, mai tarziu dreptul de a avorta, etc. In Franta chiar si astazi se mai organizeaza manifestatii pentru a milita pentru drepturile si egalitatea femeilor si cred ca inca mai sunt unele domenii in care mai sunt destul de multe ameliorari de facut.

Va mai adaug pe final si un afis al Parlamentului European in care se vede destul de bine „egalitatea” dintre femei si barbati in ziua de azi. Pentru a motiva lumea, cei de la Parlamentul European intreaba „care este femeia din tara voastra care va inspira cel mai mult?” in Romania care este dupa parerea vostra?

382273_10152842526495107_1105395219_n

Publicat în Uncategorized

Facebook in loc de martie si martisoare

In mod normal, ma cam obisnuisem sa ma plang in fiecare an la inceputul lui martie de dor de casa si de lipsa martisoarelor, a florilor si a urarilor de „la multi ani si o primavara frimoasa”. In afara de noi si de bulgari cred ca nimeni nu are traditia martisoarelor de 1 martie, si departe de casa si de traditiile astea mai in fiecare an ma gandeam cu nostalgie la zilele de inceput de martie la Tulcea. In fiecare zi cand ieseam de la scoala mergeam pe acolo unde erau tarabele cu martisoare. Nu neaparat ca imi placeau in mod deosebit sau ca trebuia sa cumpar ci pur si simplu pentru ca imi placea atmosfera. Si apoi e dragut sa primesti sau sa oferi martisoare si buchete de flori (de primavara evident… ghiocei, zambile, frezii). Si apoi toata saptamana care urma dupa 1 martie pana pe 8 era asa cu gust de primavara si miros de flori, cu mici cadouri (trebuie sa recunosc ca ideea cu cadourile la profesoare si mai ales la direiginta nu ma incanta deloc). De 8 martie veneau din nou o gramada de „la multi ani” si unii chiar organizau si petreceri de ziua femeii. Desi unele detalii atunci nu imi placeau in mod deosebit cred ca acum ma uit putin alt fel la ele.

La inceput, departe de Romania, toate lucrurile astea imi lipseau. Martisorul si ghioceii in primul rand si apoi chiar si ziua femeii. Chiar daca este ziua internationala a femeii am impresia ca aici nu are aceiasi importanta. Eu nu i-am zis anul asta de 8 mairtie la multi ani nici unei prietene de ale meu, am sunat-o pe mama sa ii zic si atat. Cu prietenele romance as putea zice ca ne zicem la multi ani asa in gluma, frantuzoaicelor daca le-as ice cred ca s-ar uita destul de ciudat la mine. Numai ca anul asta, cu Facebook am avut impresia ca am revenit cu muulti ani in urma cand aproape ca eram satula de urari peste urari. Se poarta pe facebook pozele cu martisoare de 1 martie si pozele cu flori de 8 martie. Toata lumea pune cate o poza si apoi „tagheaza” in poza respectiva jumatate din lista lor de prietene, persoane care evident nici nu se cunosc intre ele…si apoi toata lumea da „like”-uri ci face comentarii. De ce sa nu recunosc, la inceput mi-a placut ideea, ba cred ca anul trecut si eu am pus un martisor intr-o poza in care am si „tagat” si eu la randul meu cateva prietena. Numai ca doua, trei poze asa parca trec, dar sa ai wall-ul tapetat cu poze cu flori si urari de la multi ani si sa ai la fiecare conectare 40 de noi notificari pentru ca 40 de persoane pe care tu nici nu le cunosti au comentat o poza cu 3 trandafiri par ca e totusi prea mult. Ce e prea mult strica, si facebook oricum strica (prefer un ghiocel mic si singurel in real life decat 50 de poze pe internet).

Publicat în Uncategorized

8 martie

E interesant cum atunci cand suntem copii unele sarbatori sau traditii ni se par atat de ciudate si lipsite de sens, dar cum, cand anii trec, si parerile noastre se schimba.

Imi aduc aminte de serbarile de la gradinita de ziua mamei. Apoi, am inceput sa fac balet si din nou, de 8 martie aveam spectacol. Ma rusinam uneori cand trebuia sa spun poezii gandindu-ma „daca ma incurc?” sau „oare ce o sa spuna toti oamenii astia care au venit sa ne vada?”. Cu spectacolul era lafel, „daca incurc pasii la dans?” , „dar totusi parca as vrea sa fiu in primul rand” sau „ia sa ma uit pe furis pe dupa cortina sa vad cat de multa lume e in sala”.

In  afara de serbari si spectacole mai erau orele de lucru manual in care cu manutele mele mici si neindemanatice faceam felicitare pentru mama sau contruiam cine stie ce cadou. Au fost momente in care ma intrebam cum ar putea sa ii placa mamei o felicitara facuta de mine, din lipituri de tot felul de hartie glasata si creponata, cu toate culorile pamantului pe ea, cu mult prea mult lipici uscat pe la colturi, dar mai ales cu scrisul meu labartat si urat si cu pete de cerneala. Dar era pentru mama…

Si acum, cand incep sa ma satur de frig si de iarna incep sa ma gandesc la martie si abea astept martisorul, si abea astept 8 martie!!! Si mi se par traditii tot mai frumoase, in fiecare an mi se par mai frumoase decat anul de dinainte.

Anul asta de exemplu, am in minte de aproape o saptamana un „cantecel”