Publicat în Carti, Deprin lume adunate, Paris

Paris versus New York

Vahram Muratyan a publicat acum cativa ani o carte care se vrea un fel de „batalie amicala” intre cele doua orase Paris si New York, atat de unoscute, de apreciate, de vizitate sau chiar de detestate. „Batelia” se da in imagini si trebuie sa recunosc ca desenele imi plac tare mult iar imaginatia autorului este impresionanta. Si cu siguranta fiecare persoana care va rasfoia cartea va avea preferintele ei atat in alegerea desenelor cat si in alegerea unuia dintre orase.

35apero
E adevarat ca si in Franta cockteilurile sunt la moda numai ca nu oriunde la gasesti si nu oriunde sunt cu adevarat bune, asa ca mai sigur mergi pe un pahar de vin, rosu dar nu neaparat bordeaux. Cat despre Cosmopolitan, eu personal nu pot sa spun ca sunt fan. Iar francezii beau Mojito in general…
15taxi-14
Imi imaginez ca in New York cu taxi-urile este cam la fel ca in Romania, ai o gramada la orice colt de strada. In Paris nu e chiar asa, si sambata seara chiar poti sta si astepta un taxi ca sa ajungi acasa vreo 30-40 de minute si alta alternativa nu prea ai… Ca sa nu mai zic de pretul taxi-urilor in Paris care este foarte mare!
Personajele Carrie si Amélie cred ca sunt emblematce pentru Paris si pentru New York desi povestile care vin cu ele nu sunt tocmai asemanatoare. Mi-a placut Sex and the City dar trebuie sa recunosc ca mi-a placut si mai mult Le fabuleux destin d'Amélie Poulin.
Personajele Carrie si Amélie cred ca sunt emblematce pentru Paris si pentru New York desi povestile care vin cu ele nu sunt tocmai asemanatoare. Mi-a placut Sex and the City dar trebuie sa recunosc ca mi-a placut si mai mult Le fabuleux destin d’Amélie Poulin.
Sincer, sunt chiar curioasa de adevaratele obisnuinte alimentare ale americanilor la micul dejun. Am auzit destule despre faptul ca americanii mananca de fapt destul de prost si imi e putin greu sa cred ca micul dejun este o banana atat de sanatoasa. Francezii da, mananca croissante si alte patiserii de genul asta la micul dejun sau eventual niste paine cu unt sau cu gem, putin, si tot timpul dulce. Nu zic ca micul dejun al francezilor este sanatos, chiar nu consider ca este. Cat despre mine probabil ca aici un mixt ar fi ideal, alternat intre croissant si pain au chocolat si niste fructe.
Sincer, sunt chiar curioasa de adevaratele obisnuinte alimentare ale americanilor la micul dejun. Am auzit destule despre faptul ca americanii mananca de fapt destul de prost si imi e putin greu sa cred ca micul dejun este o banana atat de sanatoasa. Francezii da, mananca croissante si alte patiserii de genul asta la micul dejun sau eventual niste paine cu unt sau cu gem, putin, si tot timpul dulce. Nu zic ca micul dejun al francezilor este sanatos, chiar nu consider ca este. Cat despre mine probabil ca aici un mixt ar fi ideal, alternat intre croissant si pain au chocolat si niste fructe.
Si cladirile, si personajele, si filmele sunt amandoua lafel de cunoscute si de emblematice as spune eu. Si daca un film de la Hoolywood este cu siguranta mai apreciat si mai bine cotat decat o productie franceza eu trebuie sa recunosc ca "Notre Dame de Paris" a fost primul musical de care m-am indragostit. Cu Garrou in pielea lui Quasimodo.
Si cladirile, si personajele, si filmele sunt amandoua lafel de cunoscute si de emblematice as spune eu. Si daca un film de la Hoolywood este cu siguranta mai apreciat si mai bine cotat decat o productie franceza eu trebuie sa recunosc ca „Notre Dame de Paris” a fost primul musical de care m-am indragostit. Cu Garrou in pielea lui Quasimodo.
Nu stiu daca este asa pentru toate tarile si pentru toate limbile dar cand vine vorba despre Statele Unite si despre Franta cred ca se poate vedea cat de bine vorbesti limba si cat de bine cunosti cultura tarii dupa felul in care comanzi cafeaua. Sau mai degraba daca stii exact sa comanzi ceea ce vrei...la ce denumiri au cafelele. La francezi sunt relativi mici, la americani cat se poate de mari. Ca un adevarat fan al cafelei ce sunt, eu prefer "americano".
Nu stiu daca este asa pentru toate tarile si pentru toate limbile dar cand vine vorba despre Statele Unite si despre Franta cred ca se poate vedea cat de bine vorbesti limba si cat de bine cunosti cultura tarii dupa felul in care comanzi cafeaua. Sau mai degraba daca stii exact sa comanzi ceea ce vrei…la ce denumiri au cafelele. La francezi sunt relativi mici, la americani cat se poate de mari. Ca un adevarat fan al cafelei ce sunt, eu prefer „americano”.
Oricine vorbeste despre moda trebuie sa mentioneze atat Parisul cat si New Yorkul. Mai este inca o comparatie in carte intre Sonia Rykiel si Anna Wintour dar recunosc ca cea cu Jean Paul gaultier si Ralph Lauren imi place mai mult.  Si aici il prefer pe JP Gautier si dungile lui marinaresti.
Oricine vorbeste despre moda trebuie sa mentioneze atat Parisul cat si New Yorkul. Mai este inca o comparatie in carte intre Sonia Rykiel si Anna Wintour dar recunosc ca cea cu Jean Paul gaultier si Ralph Lauren imi place mai mult. Si aici il prefer pe JP Gautier si dungile lui marinaresti.
Ultima dar cu siguranta nu cea din urma! Turnul Eiffel si Statuia Libertatii, simbolurile celor doua orase atat de cunoscute in intreaba lume. Ce prefer eu aici? Geniul lui Gustave Eiffel. Mi se pare atat de impresionant faptul ca una si aceiasi persoana a realizat ambele "sculpturi" si ca dupa atata timp ele fac parte din cultura tarilor care le "gazduiesc".
Ultima dar cu siguranta nu cea din urma! Turnul Eiffel si Statuia Libertatii, simbolurile celor doua orase atat de cunoscute in intreaba lume. Ce prefer eu aici? Geniul lui Gustave Eiffel. Mi se pare atat de impresionant faptul ca una si aceiasi persoana a realizat ambele „sculpturi” si ca dupa atata timp ele fac parte din cultura tarilor care le „gazduiesc”.

Publicat în Deprin lume adunate, Uncategorized

Nudism la muzeu

téléchargementDa, este vorba despre vizitatorii muzeului si nu despre operele de arta expuse. Este se pare un nou concept in Australia. Galeria Nationala de Arta din Camberra organizeaza vizite ghidate nud pentru retrospectiva lui James Turrell. In aprlie au fost organizate doua vizite de acest fel, fiecare cu cate 50 de participanti. (se pare ca sunt suficienti amatori).

Citeam intr-un articol experienta vizitei ghidate in aceste conditii a unuia dintre participanti. Spunea ca la inceput, timp de 20 de minute li s-a explicat cum va decurge vizita si cate ceva despre norma de siguranta, de igiena etc. Apoi toata lumea s-a dezbracat in acelas timp si hainele au fost puse la vestiar. Oamenii, desi poate putin stanjeniti la inceput (cand aveau inca hainele pe ei) nu au mai fst deloc asa dupa, si au socializat foarte repede unii cu ceilalti. Spune vizitatorul ca lucrul asta s-a intamplat probabil si pentru ca te uiti in ochii persoanelor din jurul tau pentru a evita sa te uiti in alta parte si uitandu-te in ochi incepi o conversatie. Acelas vizitator, care a vazut expozitia si imbracat si dezbracat spune ca experienta nud l-a facut sa vada cu alti ochi oeprele de arta respective.

Mi se pare funny si putin ridicol in acelas timp. Cu siguranta nu m-as aventura intr-o astfel de experienta, nici macar sa ca vad cum este. Despre o expozitie eu cred ca…ai nevoie de ochi ca sa o vezi si de urechi sa asculti un ghid. Si cam atat…

Publicat în Deprin lume adunate

Most Exclusive Website

Am citit pe internet acum cateva saptamani despre un american care s-a gandit sa inverseze principiul pe care functioneaza internetul a creeat un site unde o singura persoana poate fi conectata. Daca vrei sa accesezi site-ul trebuie sa astepti la rand. Intri pe site, iei un „bilet” care iti da numarul tau la rand si apoi astepti ca toate persoanele din fata ta sa intre pe site una cate una si … sa iti vina randul. In momentul in care reusesti sa te conectezi nu ai decat 30 de secunde pentru a profita de continut.

Ideea este interesanta, continutul site-ului cu mult mai putin. Inventatorul nu a gasit sa puna pe site nimic mai mult decat un filmulet cu poze cu animale.

Cand am citit prima data despre site era destul de mare nebunie cu el pe internet si erau peste 1000 de persoane la coada sa vada ce se afla in spatele asteptarii. Apoi am uitat de el si cand mi-am amintit mi-a luat putin timp sa gasesc site-ul din nou. Am intrat azi din nou pe site… si cel mai exclusivist site si-a pierdut din popularitate. Nu am avut de asteptat decat cam un minut si jumatate, deci nu au fost in fata mea decat 3 persoane. In schimb am putut sa vad ca peste 700.000 de persoane au asteptat sa vizualizeze continutul si creatorul a pus un cronometru cu timpul total de asteptare al tuturor persoanelor si secundele, minutele, orele de asteptare totalizeaza 49 de ani si jumatate.

Publicat în Deprin lume adunate

Alice’s bucket list

Am citit in ziare, am auzit la televizor, apoi am ajuns la ea pe blog sa ii citesc povestea si tot nu m-am putut opri. Dupa ce am citit mare parte din miile de comentarii postate pe blogul ei (facut acum vreo 4 zile) am ajuns si pa facebook pe pagina ei si m-am apucat si acolo de citit comentariile postate de oameni de peste tot in lume.

Alice este o adolescenta britanica de 15 ani cu cancer in faza terminala. Desi stie ca nu mai are mult de trait si ca in bataia cu boala ea este cea care pierde nu considera ca asta e un motiv de a fi trista. Ba din contra, e plina de optimism si cred ca a inspirat o gramada de oameni in ultimele 3-4 zile. Pe blog si-a pus o lista cu lucrurile pe care ar vrea sa le faca inainte sa moara. O parte din ele sunt as putea spune marunte dar normale pentru un copil si sper sa isi poata realiza cat mai multe din ele. E fericita ca va merge la un concert Take That si se pare ca oameni care au fost impresionati de povestea ei fac necesarul pentru a-i inscrie si cainele intr-o competitie canina asa cum isi doreste. Dar pe langa lucrurile simple marunte si frumoase ale vietii si-a pus ca numar 1 pe lista sa creasca numarul donatorilor de maduva osoasa. Si se pare ca si asta a reusit. Citeam in comentarii si multi dintre cei care scriau, majoritatea din Anglia si Statele Unite (dar nu numai) ziceau ca deja s-au inscris pe liste. Bine, dupa inscrierea pe lista urmeaza vizita la medic, analizele, testele si abe apoi iti primesti „legitimatia” de donator oficial. Si apoi astepti sa fii sunat si sa poti ajuta pe cineva. Sunt multe de luat in calcul ca doua persoane sa se potriveasca dar oricum nu sunt suficient de multi donatori. In situatia actuala pot sa spun cu mandrie ca sunt pe lista de donatori de maduva osoasa de vreo 3 ani de acum dar cand am citit blogul ei m-am intristat ca oarecum pana acum nu am putut ajuta inca pe nimeni.

Sora mai mica a lui Alice s-a inscris intr-un maraton. Si englezii au obiceiul sa se inscrie in astfel de probe si apoi sa isi faca publicitate la familie si prieteni ca maratonul in cauza sa stranga bani pentru o organizatie, sau o cauza nobila facand un cont je Just Giving, unde toti cei care vor pot dona. Sora lui Alice s-a gandit sa stranga bani pentru cercetare medicala pentru cancer si si-a fixat ca obiectiv 1000 de lire sterline doar ca pana acum au reusit deja sa stranga peste 22.000 de lire. E pur si simplu impresionan ce a reusit sa faca copilul asta!!!!

Blogul

Facebook

Just Giving

Publicat în Deprin lume adunate

Nunta regala

De cateva zile, sau mai bine zis de cateva saptamani presa nu vorbeste decat despre nunta lunii, nunta anului sau nunta secolului, una si aceiasi, Printul William si Kate, prietena lui cunoscuta in anii facultatii. M-a surprins sa vad ca pana si Courrier International a scris despre asta si chiar a pus o poza cu ei pe coperat.

In seara asta ma plimbam cu telecomanda de pe un program pe altul, asa, ca mi-am adus aminte ca am televizor si am zis sa il deschid si am dat peste o emisiune despre nunta de maine si de vreo jumatate de ora tot ma minunez. In primul rand mi se pare foarte rautacios reportajul fata de Kate, unele lucruri sunt prezentate ca si cum ea ar fi facut in asa fel incat sa il faca pe tanarul si nevinovatul print sa se indragoasteasca de ea. Mie imi place de ea, mi se pare finuta si in banca ei si nu inteleg de ce nu o lasa lumea in pace. Si apoi da ok, e nunta regala si inteleg ca nu poate scapa fara o anumita publicitate dar de aici sa scrii numai despre asta zile intregi si sa faci reportaje si emisiuni despre asta intr-una, sa fabrici multe produse derivate cu fetele celor doi mi se pare deja prea mult! Daca la asta mai adaug ca emisiunea la care ma tot uit si ma tot minunez comenteaza invitatii, oare de ce aia au fost invitati si aia nu, sau comenteaza coafura, oare cum isi va face parul si oare cum ii va sta. Ba chiar mai mult au invitat in emisiune o doamna experta in obiceiurile si eticheta de la curte si au gasit o tanara speranta care seamana putin cu Kate, au imbracat-o intr-o rochie albastru inchis si pana si cu inel copie a inelului de logodna primit de Kate. Doamna a tot-stiutoare ii tot explica cum sa se comporte in diferite situatii si tanara speranta executa imitand parca viitoarea printesa. Inteleg ca trebuie sa isi asigura audienta cu astfel de chestii dar totusi, mi se pare prea mult!!!

Publicat în Deprin lume adunate

Dansez pentru tine varianta franceza

Se pare ca formatul emisiunii chiar are succes peste mari si tari pentru ca au adoptat-o si francezi. In stil ceva mai diferit dar oricum cu concurs de dans. Bine, eu sun de parere ca francezii sunt mari amatori de telerealitate si tot felul de concursuri ce au in ele ceva telerealitate si nu ma mira ca o regasesc si aici desi nu e chiar acelas lucru ca in Romania. „Danse avec les stars” nu are partea „caritabila” din dansez pentru tine, parte care cred eu a facut emisiunea atat de atractiva si vizionata in Romania. Aici un „star” ca e el fotomodel, cantarez, actor, prezentator de televiziune face echipa cu un dansator profesionist care este in acelas timp si coregraf pentru dansurile invatate. Au un dans pe saptamana, numai ca fiecare echipa are alt dans de pregatit nu e acelas pentru toti. Si apoi sistemul e acelas, juriu „profesionist” si o echipa iese in fiecare saptamana. Cate echipe au fost la inceput nu stiu, care este premiul pus in joc nici asta nu stiu. Vazusem reclama la televizor saptamanile trecute si m-a facut curioasa si saptamana trecuta primbandu-ma cu telecomanda de pe un post pe altul am dat de emisiune si m-am uitat. Cu doua exceptii reprezentarile au fost mediocre si a fost funny si in acelas timp ciudat sa o vad pe Adriana Karambeau, inalta, frumoasa de pici incurcandu-si picioarele si chinuindu-se sa danseze o samba….si nu i-a iesit mare lucru. In schimb Sofia Essaidi, o cantareaza frantuzoica iesita tot dintr-un concurs de telerealitate de altfel m-a surprins prin cat de bine a putut sa danseze.

Publicat în Deprin lume adunate

Happy Blog-Day

Un fel de La multi ani pentru Blog Birthday…. Nu stiu daca sunt mai mandra de el sau de mine…ramane de vazut. De ce? Pentru ca atunci cand am inceput sa scriu acum un an nu credeam ca o sa dureze, eram destul de convinsa cu dupa 2 sau 3 luni o sa o las balta, asa cum facusem si in datile dinainte. Dar uite ca totusi nu a fost asa de data asta, asa ca acum zic „la mai multi ani!” 🙂

Comentarii, impresii, pareri si cifre?

– Viorica trebuie mentionata aici pentru ca oarecum din cauza ei a inceput totul, a ei si a grupului „eu citesc” pe facebook; ea mi-a dat indirect ideea cu blogul si uite ca a mers 🙂

– trebuie sa recunosc si ca uneori am enervat anumite persoane cu minunatul meu blog, cu posturile mele si cu statisticile

– dar in acelas timp e si placut sa iti faci prieteni noi care chiar daca nu ii cunosti personal au aceleas interese ca si tine, sau oricum, macar o parte din ele

– 306 posturi; se putea si mai bine, ca eu as fi vrut un post pe zi dar uneori nu m-am tinut de „cuvant”, incercam mai bine pentru anul urmator

– imi place sa scriu despre carti, despre filme si despre fapte diverse, nu as vrea sa scriu prea multe despre mine si sa devin prea personala dar cu toate astea ce e interesant e ca lumea pare sa fie mai interesata de posturile personale

– putin peste 17.000 de vizualizari intr-un an, mai mult decat ma asteptam!!!

– sunt inca destul de incepator in aranjare in pagina si personalizarea infatisarii blogului si cum nici nu e domeniul meu preferat ca sa stau sa aprofundez subiectul cred ca va mai dura ceva timp pana o sa am un blog personalizat si costumizat asa cum mi-ar placea.

Idei sau sugestii?

 

Publicat în Deprin lume adunate

Trenul zapezilor

Asa cum mai ziceam la munca ma distrez de minune si organizez repatrieri in Franta pentru oameni bolnavi care se gandesc sa calatoreasca mai peste tot prin lume. Imi place ce fac, mi se pare interesant si invat o gramada de lucruri, mai ales despre tari destul de indepartate si ciudate despe care nu stiam mare lucru pana acum. Insa, desi stiu ca se pot face multe lucruri ca sa ii ajuti pe oamenii uneori sunt surprinsa de amploarea „organizarilor” daca pot sa le zic asa.

De exemplu intre decembrie si marti – aprilie avem o gramada de cazuri de accidente de ski, cu maini si picioare rupte, evident. Straini care vin in Franta la ski, francezi carepleaca cine stie pe unde la ski dar mai ales francezi la ski in Franta. Cred ca in perioada vacantei de februarie, cand scolarii francezi au doua saptamani de vacanta avem probabil nu stiu, minim 20 de cazuri de accidente de ski pe zi. Am fost surprinsa anul asta sa vad cat de multa lume pleaca la ski dar si cat de multi isi sfarsesc vacanta cu cateva zile la spital sau cu cateva saptamani de ghips. Si daca atunci cand declara accidentul iti spun „era ultima coborare, trebuia sa plec acasa diseara” ii incurajezi si le zici ca macar au putut prefera de vacanta, nu e lafel de simplu cand ti se spune „am ajuns aseara si azi a fost prima zi de ski, la prima coborare pe pista a intrat cineva in mine din spate si atat a fost, apoi directia spital”. Si in cazul in care sunt atat de multi si trenrile sunt pline de la munte spre Paris (care ramane oarecum centrul principal pentru conexiuni cu trenul) a trebuit sa gasim o solutie ca sa ne aducem abonatii acasa. Si ce am gasit? Inchirierea unui vagon intreg dintr-un tren. Il rezervam cu vreo luna inainte si stim ca problema e oarecum rezolvata, avem locurile si de umplut vagonul din pacate pentru oameni nu e atat de complicat avand in vedere cat de mult accidente de ski sunt. Noi suntem siguri ca avem cu ce sa aducem oamenii acasa si e si ceva mai simplu de organisat. Apoi, inca nu am incercat sa ma duc pe trenul in cauza, pe care il facem in fiecare iarna, ori in doua ori chiar in trei saptamani, dar trebuie sa fie destul de tragic si comic in acelas timp un vagon intreg plin de oameni cu maini si picioare in ghips, cu carje si bastoane sau cu ce stiu ce alt ceva.

Publicat în Deprin lume adunate

Pisicuta kleptomana (si vedeta se pare)

Am citit zilele trecute un articol in ziar care m-a facut sa zambesc. Era vorba despre o pisica din State (evident) care are pasiuni ceva mai iesite din comun: este strangatoare, ca sa nu zic furacioasa.  In cei 3 ani de viata pisica a adunat de pe la vecini si a adus in casa stapanului peste 600 de obiecte. Se fofileaza noaptea afara din casa, intra la vecini daca gaseste un geam sau o usa deschise si cara tot ce prinde: incaltaminte, sosete, lenjerie intima, jucariile copiilor, etc. Ma gandeam oare cum ar fi aratat casa stapanilor daca cele 600 de obiecte ar fi ramas acolo, acumulate si vecini nu ar fi venit dupa ele? Si in plus…oare e somnambula pisica avand in vedere ca e furacioasa doar noapte? Si daca e, are nevoie de terapie? Exista terapie pentru animale? 🙂