Publicat în Carti, Deprin lume adunate, Paris

Paris versus New York

Vahram Muratyan a publicat acum cativa ani o carte care se vrea un fel de „batalie amicala” intre cele doua orase Paris si New York, atat de unoscute, de apreciate, de vizitate sau chiar de detestate. „Batelia” se da in imagini si trebuie sa recunosc ca desenele imi plac tare mult iar imaginatia autorului este impresionanta. Si cu siguranta fiecare persoana care va rasfoia cartea va avea preferintele ei atat in alegerea desenelor cat si in alegerea unuia dintre orase.

35apero
E adevarat ca si in Franta cockteilurile sunt la moda numai ca nu oriunde la gasesti si nu oriunde sunt cu adevarat bune, asa ca mai sigur mergi pe un pahar de vin, rosu dar nu neaparat bordeaux. Cat despre Cosmopolitan, eu personal nu pot sa spun ca sunt fan. Iar francezii beau Mojito in general…
15taxi-14
Imi imaginez ca in New York cu taxi-urile este cam la fel ca in Romania, ai o gramada la orice colt de strada. In Paris nu e chiar asa, si sambata seara chiar poti sta si astepta un taxi ca sa ajungi acasa vreo 30-40 de minute si alta alternativa nu prea ai… Ca sa nu mai zic de pretul taxi-urilor in Paris care este foarte mare!
Personajele Carrie si Amélie cred ca sunt emblematce pentru Paris si pentru New York desi povestile care vin cu ele nu sunt tocmai asemanatoare. Mi-a placut Sex and the City dar trebuie sa recunosc ca mi-a placut si mai mult Le fabuleux destin d'Amélie Poulin.
Personajele Carrie si Amélie cred ca sunt emblematce pentru Paris si pentru New York desi povestile care vin cu ele nu sunt tocmai asemanatoare. Mi-a placut Sex and the City dar trebuie sa recunosc ca mi-a placut si mai mult Le fabuleux destin d’Amélie Poulin.
Sincer, sunt chiar curioasa de adevaratele obisnuinte alimentare ale americanilor la micul dejun. Am auzit destule despre faptul ca americanii mananca de fapt destul de prost si imi e putin greu sa cred ca micul dejun este o banana atat de sanatoasa. Francezii da, mananca croissante si alte patiserii de genul asta la micul dejun sau eventual niste paine cu unt sau cu gem, putin, si tot timpul dulce. Nu zic ca micul dejun al francezilor este sanatos, chiar nu consider ca este. Cat despre mine probabil ca aici un mixt ar fi ideal, alternat intre croissant si pain au chocolat si niste fructe.
Sincer, sunt chiar curioasa de adevaratele obisnuinte alimentare ale americanilor la micul dejun. Am auzit destule despre faptul ca americanii mananca de fapt destul de prost si imi e putin greu sa cred ca micul dejun este o banana atat de sanatoasa. Francezii da, mananca croissante si alte patiserii de genul asta la micul dejun sau eventual niste paine cu unt sau cu gem, putin, si tot timpul dulce. Nu zic ca micul dejun al francezilor este sanatos, chiar nu consider ca este. Cat despre mine probabil ca aici un mixt ar fi ideal, alternat intre croissant si pain au chocolat si niste fructe.
Si cladirile, si personajele, si filmele sunt amandoua lafel de cunoscute si de emblematice as spune eu. Si daca un film de la Hoolywood este cu siguranta mai apreciat si mai bine cotat decat o productie franceza eu trebuie sa recunosc ca "Notre Dame de Paris" a fost primul musical de care m-am indragostit. Cu Garrou in pielea lui Quasimodo.
Si cladirile, si personajele, si filmele sunt amandoua lafel de cunoscute si de emblematice as spune eu. Si daca un film de la Hoolywood este cu siguranta mai apreciat si mai bine cotat decat o productie franceza eu trebuie sa recunosc ca „Notre Dame de Paris” a fost primul musical de care m-am indragostit. Cu Garrou in pielea lui Quasimodo.
Nu stiu daca este asa pentru toate tarile si pentru toate limbile dar cand vine vorba despre Statele Unite si despre Franta cred ca se poate vedea cat de bine vorbesti limba si cat de bine cunosti cultura tarii dupa felul in care comanzi cafeaua. Sau mai degraba daca stii exact sa comanzi ceea ce vrei...la ce denumiri au cafelele. La francezi sunt relativi mici, la americani cat se poate de mari. Ca un adevarat fan al cafelei ce sunt, eu prefer "americano".
Nu stiu daca este asa pentru toate tarile si pentru toate limbile dar cand vine vorba despre Statele Unite si despre Franta cred ca se poate vedea cat de bine vorbesti limba si cat de bine cunosti cultura tarii dupa felul in care comanzi cafeaua. Sau mai degraba daca stii exact sa comanzi ceea ce vrei…la ce denumiri au cafelele. La francezi sunt relativi mici, la americani cat se poate de mari. Ca un adevarat fan al cafelei ce sunt, eu prefer „americano”.
Oricine vorbeste despre moda trebuie sa mentioneze atat Parisul cat si New Yorkul. Mai este inca o comparatie in carte intre Sonia Rykiel si Anna Wintour dar recunosc ca cea cu Jean Paul gaultier si Ralph Lauren imi place mai mult.  Si aici il prefer pe JP Gautier si dungile lui marinaresti.
Oricine vorbeste despre moda trebuie sa mentioneze atat Parisul cat si New Yorkul. Mai este inca o comparatie in carte intre Sonia Rykiel si Anna Wintour dar recunosc ca cea cu Jean Paul gaultier si Ralph Lauren imi place mai mult. Si aici il prefer pe JP Gautier si dungile lui marinaresti.
Ultima dar cu siguranta nu cea din urma! Turnul Eiffel si Statuia Libertatii, simbolurile celor doua orase atat de cunoscute in intreaba lume. Ce prefer eu aici? Geniul lui Gustave Eiffel. Mi se pare atat de impresionant faptul ca una si aceiasi persoana a realizat ambele "sculpturi" si ca dupa atata timp ele fac parte din cultura tarilor care le "gazduiesc".
Ultima dar cu siguranta nu cea din urma! Turnul Eiffel si Statuia Libertatii, simbolurile celor doua orase atat de cunoscute in intreaba lume. Ce prefer eu aici? Geniul lui Gustave Eiffel. Mi se pare atat de impresionant faptul ca una si aceiasi persoana a realizat ambele „sculpturi” si ca dupa atata timp ele fac parte din cultura tarilor care le „gazduiesc”.

Publicat în Carti

Lectura de vacanta cu Mihaela Radulescu

ImageSi daca tot la postarea trecuta m-am apucat sa critic hai sa continui 🙂 De fapt nu e chiar critica de data asta.

Eu nu am nimic pro si nimic contra Mihaelei Radulescu. Arata bine, da, si asta nu cred ca o poate nega cineva. Cred ca la televizor m-am uitat mult prea putin la ea si la emisiunile ei. Nu mi-a placut niciodata casatoria ei cu Stefan Banica Junior fara a putea spune de ce, dar nu mi-a placut in sensul ca nu imi place de el si nu o intelegeam pe ea cum sta langa el, mi se parea prea buna pentru el. Mi s-a parut ca Banica se potriveste mult mai bine cu acra si insuportabila Andreea Marin ca sa intru un pic si in barfa „pipol”. Apoi despre casatoriile ei si despre divorturi, despre relatii cu unul sau cu altul, despre copilul ei, despre mutarea la Monte Carlo nu ma intereseaza, e viata ei faca ce vrea. Si chiar cred ca eu nu a incercat sa faca mare tam-tam cu toate astea ci presa a facut asta in jurul ei fara ca ea sa poata face ceva. Ce mi s-a parut foarte deplasat acum cativa ani a fost un articol intr-o revista de paparazzi in care o aratau pe Mihaela Radulescu cu diverse posete de ale ei de firma si la fiecare din ele era atasat si pretul in mii de euro. De ce ar avea nevoie oamenii sa aba o asemenea informatie? Din nou, nu dau vina pe ea, ea are bani si isi cumpara ce poseta vrea si evident o poarta. Si nu o face ostentativ sa vina sa iti dea cu marca posetei in cap sa vezi tu ce poseta are ea, cei din presa sunt dupa parerea mea tampiti sa publice asa ceva, daca poti numi asta presa.

Am mau auzit cate ceva cu ea mai recent decand cu juriul la „Romanii au talent” dar sincer nu prea m-a interesat si nu am fost atenta.

In schimb am dat saptamana trecuta intr-o biblioteca de una din cartile ei, „Niste raspunsuri” si din curioazitate am citit-o, a fost asa, o ocupatie de o dupa amiaza. Si o alta carte de a ei nici ca imi mai trebuie. In primul rand nu prea e carte, e un fel de articol de ziar de presa feminina de un anumit tip. Plus ca diversele informatii povestite de ea acolo… pe mine una nu ma intereseaza. Probabil ca daca nu as fi avut obiceiul de a termina o carte pe care o incep, indiferent daca e buna sau rea sau daca imi place sau nu as fi renuntat la ea dupa primul capitol. Poate ca pentru fanii Mihaelei Radulescu sunt informatii interesante. Eu mi-am invatat lectia, daca o carte nu este despre o persoana care ma intereseaza, nu mai puna mana sa deschid si sa citesc.

Publicat în Carti

Lista de lectura

Daca tot este ara si incepe si vacanta peste cateva zile, trebuie sa profit de timpul liber ca sa recuperez putin partea de citit unde in ultimul timp tot raman in urma. Imi adaug de ceva timp diverse carti pe lista de lectura si asta e momentul sa fac lista sa scada si nu sa creasca; O sa vad cat de bine imi va reusi miscarea pentru ca de fapt, daca sunt sincera, de cele mai multe ori eu in vacanta citesc mai putin, mult mai putin decat de obicei. (E adevarat ca mersul cu metroul la munca in Paris si drumul desrul de lung ma ajuta sa termin carti).

Cam asta este lista mea:

  • La vie des Elfs  – Muriel Barbery

Inca de cum au auzit de noua carte a lui Muriel Barbery m spus ca vreau sa o citesc, chiar inainte de a sti despre ce este vorba, atat de tare mi-a placut „Eleganta ariciului” cartea ei precedente. In „Viata elfilor” Muriel Barbery se lanseaza se pare intr-o lume fantastica, in care doua tinere elfite cu puteri magice combat fortele raului.

  • L’extraordinaire voyage du fakir qui est resté coincé dans une armoire IKEA – Romain Puertolas

Nu il cunosc pe Romain Puertolas, nu stiu daca asta este prima lui carte sau daca a mai scris ceva pana acum lafel cum nu stiu nici daca imi va placea cartea dar titlul mi s-a parut atat de bine ales si atat de funny incat am spus ca merita incercata. Impinarea de fakir atat de oriental si de clasic oarecum cu dulapul Ikea atat de contemporan, pur produs al globalizarii mi se pare mai mult decat interesanta. Lasand de o parte titlul, se pare ca este despre calatoriile pline de aventuri si de pericole ale clandestinilor care se chinuie sa ajunga in Europa.

  • Muzeul inocentei – Orhan Pamuk

Pana nu citesc tot ce a scris Orhan Pamuk nu ma las! Imi place scriitorul asta la nebunie. Si am descoperit „Muzeul inocentei” acum vreo luna cred, carte despre care inca nu auzisem. Si nu numai ca am o noua carte a lui Pamuk de citit dar dupa ce o citesc voi dori cel mai probabil o viitoare vacanta la Istanbul ca sa pot si vizita Muzeul Inocentei, creat de insusi Pamuk dupa ce a scris cartea.

  • The tipping point – Malcolm Gladwell

Ca sa ies putin din beletristica am adaugat si cartea asta pe lista cu lecturi de vacanta. Gladwell, jurnaliste la New Yorker incerca in carte sa arate cum se creeaza noile idei, noile valuri, care sunt acele lucruri marunte care determina succesul unora si esecul altora.

  • Milenium, Stieg si eu – Eva Gabrielsson

Desi nu sunt fan de romane politiste trebuie sa recunosc ca Milenium mi-a placut. Chiar mult. La momentul respectiv m-am apucat de citit cartile pentru ca toata lumea in jurul meu vorbea dIn mare Stieg Larsson nu a fost casatorit desi a trait ultimii mai bine de 20 de ani cu aceiasi femeie, Eva Gabrielsson. Mai mult decat atat, nu era deloc in relatii bune cu familia. Cu toate astea, avand in vedere ca in Suedia concubinajul nu este recunoscut, dupa moartea acestuia tatal si fratele lui au mostenit toata averea neasteptata oarecum si venita de pe urmele succesului cartii. Ba mai mult decat atat, cand au aflat ca Eva ar avea pe calculator un fel de continuare a cartii au dat-o in judecata pentru a obtine si acea copie. Un fel de lacomie dusa la extrema dupa parerea mea fara a tine cont macar de sentimentele autorului fata de partenera lui, careia familia evident nu i-a dat nimic din mostenire. In „Milenium, Stieg si eu” Eva se confeseaza si povesteste se pare toate istoria din spatele triolgiei de succes.

  • Ultima scrisoare de dragoste – Jojo Moyes

Cred ca este destul de „lectura usoara” cartea dar mi-a placut ideea unei scrisori de dragoste veche de 50 de ani pe care o jurnalista o descopera intr-o arhiva si hotaraste sa afle mai multe despre ea. Este o carte peste care am dat din intamplare pe un site cand incercam sa cumpar carti pentru copii 🙂 A aparut in stanga sau dreapta imaginii ca publicitate si a ajuns in cosul cu cumparaturi.

Publicat în Carti

M-am intors la Juliette Benzoni

931_004Pe Juliette Benzoni am descoperit-o acum ceva ani, cu putin timp dupa ce am ajuns in Franta. Cred ca prima carte pe care am citit-o scrisa de ea am gasit-o. De fapt, in caminul studentesc unde stateam exista un loc unde persoanele puteau sa lase carti pe care nu le mai vroiau si cei intresati le puteau lua. Si intr-o zi eu am gasit acolo o carte de Juliette Benzoni. Nu auzisem despre scriitoare pana atunci, nu stiam ce scrie dar in afara de clasicii francezi pe care ii inveti la scoala nici nu prea stiam mare lucru despre literatura franceza. Asa ca mi-am zis ca merita incercat, oricum nu am nimic de pierdut. Cartea gasita „La Rose d’York” facea parte din ciclul „Le boiteaux de Varsovie” care cuprinde 4 volume si cartea mea era al doilea volum. Intrigata am dat fuga la biblioteca sa gasesc si primul volum sa le pot citi. Mi-am spus ca daca cele doua sunt ok abea dupa merg la biblioteca dupa volumele 3 si 4. Si am ajuns inapoi la biblioteca mai repede decat as fi crezut.

Da, recunosc este un fel de lectura usoara, de vacanta, ceea ce eu nu prea citesc in general dar Juliette Benzoni a reusit sa ma „pinda”. Sunt romane de aventuri sau politiste dar cu fundal istoric destul de bine documentat. Uneori lucrurile sunt putin exagerate, evident, dar totusi…ceea ce scrie ea ar putea sa tina. Este lectura mai feminina i-as zice eu pentru ca peste tot pe langa actiunea principala si multele detalii istorice exista tot timpul o poveste de dragoste. Este un fel de escapada de lectura. Am cautat pe internet inainte sa scriu postarea asta dar din ce am gasit, Juliette Benzoni nu a fost tradusa inca in limba romana si nu inteleg de ce. Eu sunt convinsa ca ar avea suces.

Dupa seria „Schiopului din Varsovia” de acum aproape 10 ani acum citesc seria „Marianne”. Romanul se ptrece in timpu domniei lui Napoleon in Franta. Marianne este englezoaica dupa mama si frantuzoiaca dupa tata si plus de vita nobila. Parintii ei mor cand ea este bebelus si este crescuta in Anglia de sora mamei ei. Insa este nevoita sa plece din Anglia, vine in Franta gandindu-se ca isi va regasi familia din partea tatalui si urmeaza o gramada de aventuri. Din nou, unele sunt duse poate prea la extrema dar lectura este placuta.

Seria romanelor „Marianne” arata cam asa:

1. Marianne, une étoile pour Napoléon

2. Marianne et l’inconnu de Toscane

3. Jason des quatre mers

4. Toi, Marianne

5. Les lauriers des flammes

Mai imi ramane ultimul volul de citit.

Publicat în Carti

Milena – Margarete Buber-Neumann

9782020330350Probabil ca daca nu as fi dat peste ea in biblioteca este o carte pe care nu mi-as fi cumparat-o. Nu prea stiu de ce… dar asa cred. Acum ca am citit-o si ca mi-a placut ma bucur ca am dat peste ea.

Milena a fost o jurnalista ceha care a crezut in ea si in ideile ei lucru care a facut ca ea sa moara intr-un lagar in timpul celui de-al doilea razboi mondial. Milena a fost prietena si iubita lui Kafka, cu care scriitorul a avut o corespondenta importanta, exista chiar si o carte publicata pe subiectul asta « Scrisori catre Milena ». Dar ce este frumos in carte, sau cel putin ce mi-a placut mie este ca Milena este prezentata din perspectiva unei prieten dragi.

Cartea este scrisa de Margaret Bubber Neuman care a cunoscu-o pe Milena in lagar si care i-a devenit o prietena de nedespartit pana cand aceasta a murit. Gretta a reusit sa supravietuiasca lagarului si a decis sa scrie cartea despre Milena. Vorbeste in carte despre lagar si despre viata grea si inumana de acolo, despre razboi si foarte putin despre ideile politice, vorbeste despre Praga si intelectualitatea ceha din perioada respectiva, despre Kafka si alti artisti contemporani lui dar toate lucrurile sunt prezentate din perspectiva vietii Milenei. Evenimentele si personajele sunt aduse in prim plan atunci cand ele influenteaza intr-un fel viata Milenei. De fapt cred ca ar fi mai corect spus sunt aduse in plan secundar pentru ca cea care ramane de la inceput pana la sfarsit in prin plan este Milena.

Publicat în Carti

Cum l-a ucis Polirom pe Kazuo Ishiguro

Never_Let_Me_Gokazuo-ishiguroAm citit „Sa nu ma parasesti ” acum cativa ani in engelza, versiunea originala si a fost o carte care mi-a placut tare mult. Chiar am si scris atunci despre ea aici, cred ca a fost chiar una din primele carti despre care am scris. SI cum mi-a placut am recomandat-o multor persoane, am cumparat-o si am oferit-o cadou pentru ca asa obisnuiesc sa fac cu cartile care imi plac plus ca imi place sa ofer carti. Saptamana trecuta eram intr-o librarie si cautam carti pentru un cadou si am dat cu ochii de „Sa nu ma parasesti”. Nici nu am mai stat pe ganduri, am luat-o impreuna cu o carte a lui Haruki Murakami si mi-am spus ca va fi un cadou cu lectura japoneza (relativ, avand in vedere ca de fapt Ishigura scrie in engleza). Nu m-am uitat la rezumatul.descrierea cartii de pe coperta din spate, nu aveam nevoie din moment ce citisem cartea. In schimb am facut asta de curiozitate seara acasa, dupa ce m-am chinuit putin sa dezlipesc eticheta cu pretul de pe carte. Si mare mi-a fost mirarea!

In descrierea facuta de cei de la Polirom afli direct deznodamantul cartii. Ti se spune negru pe alb, inainte sa apuci sa citesti prima pagina a cartii ceea ce Kazuo Ishiguro nu face decat sa sugereze foarte subtil pe tot parcursul cartii. Nici nu mai stiam daca sa ofer cartea sau nu, petru ca pentru mine acele cateva randuri din dosul cartii strica povestea, fura suspansul. Imi venea sa lipesc ceva peste rezumat ca sa nu poata fi citit decat eventual dupa citirea cartii. Ceea ce mie mi-a placut mult la carte si la stilul lui Kazuo Ishiguro este subtilitatea cu care scrie, cu care sugereaza ce este de fapt in spatele povestii. Imi aduc aminte ca pe tot parcursul cartii stateam cu sufletul la gura asteptand o confirmare a ceea ce credeam dar totul s-a concretizat doar la sfarsit. Ma tot gandeam…. oare sa fie ceea ce cred eu ca este? Parca totusi ar fi prea crud, prea inuman. Dar sunt doar niste copii. Dar daca este asa totusi de ce Katie are alta soarta. Poate totusi ma insel sau am eu imaginatia prea dusa la extrema. Toate indoielile astea se pierd odata cu citirea rezumatului si se pierde dupa parerea mea tot farmecul cartii. In plus… trebuie sa recunosc ca daca asta e descrierea eu ma intreb si cum e facuta traducerea.

Publicat în Carti

Vand dar nu stiu ce vand

Nu foarte departe de mine este un centru comercial destul de mare, un Mall de fapt. Evident gasesti toate magazinele posibile si imposibile. Nu sunt foarte mare fan de astfel de locuri deci ma duc doar cand imi trebuie ceva anume si si atunci ma duc la punct ochit, punct lovit, stiu dinainte ce vreau si in care magazin trebuie sa ajung. Cred ca de cand stau aici nu am fost niciodata in Mall-ul respectiv ca sa ma plimb sau ca sa ma uit prin magazine.

Acum ceva timp am facut turul unuia dintre etaje pentru ca vazusem pe „harta” ca este o curatatorie acolo si incercam sa o gasesc. In drum spre curatatoria respectiva am trecut si pe langa o librarie. Nu intentionam sa cumpar nimic dar e librarie, deci un ochi in vitrina am aruncat sa vad ceva aparitii noi de carti. Atat mi-a trebuit ca m-a si agatat un vanzator sa imi propuna nu stiu ce card de fidelitate la ei la magazin. Un fel de daca cumperi 4 carti pe an de la ei ai reducere pe toata libraria 10 sau 15 la suta si in plus cum lansau oferta asta atunci daca cumparam o carte primeam si inca una cadou la alegere, ce vroiam eu dintr-o anumita colectie. Am zis ok, hai sa ma uit sa vad ce au si daca imi iau ceva. Vanzatorul a continuat sa imi tot vorbeasca prezentandu-mi tot felul de colectii. M-a intrebat ce citesc si i-am raspuns ca destul de multe beletristica in general dar nu numai. Nu cred ca a inteles ceva din raspunsul meu pentru ca mi-a propus o carte de istorie. Intamplator o citisem deja dar i-am zis ca mi-a placut. Atunci s-a gandit sa imi propuna alt ceva, ceva de genul Danielle Steal care NU IMI PLACE deloc. Motivatia lui a fost ca si acea se vine lafel de bine ca si cartea pe care am zis ca am citit-o si mi-a placut. Apoi mi l-a scos in fata pe Beigbeder care este mult prea medicatizat zicand ca sigur am auzit de el si ca e bun. I-am zis ca daca e mediatizat nu inseamna ca trebuie sa fie si bun si i-am zis ca nu imi place. Am incercat sa ii explic de ce dar am realizat ca el nu citise nimic de Beigbeder si ca degeaba as fi dat explicatii.

La sfarsitul turului prin librarie insotita de un vanzator care ar fi trebuit sa stie ce vinde am plecat trista de acolo. Nu pretind ca stiu mare lucru despre carti, dar am o ideea despre cartile pe care le-am citit si cam stiu ce imi place si ce nu imi place. Ma astept insa de la un librar sa isi cunoasca libraria si sa stie despre carti atunci cand incearca sa le vanda. Nu zic sa citeasca tot ce vinde cred ca e imposibil, dar nu stiu ma astept sa stie cate ceva despre carte sau despre stilul autorului in general. Librarul din povestea mea era complet pe dinafara. Auzise nu stiu pe la televizor si prin reviste niste nume si gata, pentru el erau scriitori de succes si deci trebuiau cumparati. Cel putin mie impresia asta mi-a lasat-o. Sau daca nu erau autorii cunooscuti, atunci erau cartile Best Seller. da e adevarat ca daca este Best Seller este o mare probabilitate ca va place la lume dar sa inghiti ceva doar pentru ca se vinde bine fara sa incerci sa iti faci tu o parere despre lucrul respectiv mi se pare prostesc.

Publicat în Carti

Ce que le jour doit à la nuit – Yasmina Khadra

L-am descoperit pe Yasmina Khadra acum cativa ani prin seria de romane „Atentatul”, „randunicile din Khaboul” si „Sirenele din Bagdad” si mi-a placut tare mult. Cele trei romane sunt cu ceva tenta politica dar spun un punct de vedere despre lumea araba si despre cum nu totul este chiar asa cum pare. Anul asta l-am intalnit in persoana pe scriitor la Salonul de carte de la Paris si sunt foarte mandra ca am un autograf pe una din carti.

Ce que le jour doit à la nuit a reusit sa ma tina in suspans de la inceput pana la sfarsit si am citit cartea pe nerasuflate aproape. Cartea este povestea plina de aventuri (chiar daca de cele mai multe ori foarte trste) a unui tanar algerian in anii ’30. Fiul unor tarani agricultori saraci, cand parintii lui sunt ruinati, tatal lui decide sa il incredinteze unchiului lui care, farmacist fiind, are o pozitie destul de buna. Dar in acelas timp tatal refuza ajutorul fratelui sau si ii cere fiului sau sa rupa orice legatra cu familia, lucru extrem de greu si de neinteles pentru un copil de 9 ani. Younes se tranforma in Jonas si creste intr-o familie instarita si moderna, unchiul lui fiind casatorit cu o frantuzoaica. In perioada respectiva Algeria era inca franceza iar francezii care locuiau acolo aveau o pozitie privilegiata. La scoala si in cartier prietenii lui Jonas sunt toti francezi iar el va ramane oarecum intre doua lumi. Ii place noua lui viata lipsita de griji, cu prietenii si perspectiva unei cariere, urmand sa preia farmacia unchiului sau, dar in acelas timp nu isi poate uita familia, ii e dor de parintii si de sora lui si i se pare nedrept ca el sa aiba parte de anumite lucruri si ei nu. Este prins intre aceste doua lumi si mai tare cand in anii ’50-’60 incep conflictele intre Franta si Algeria care vor duce la independenta Algeriei. La toate astea se mai adauga si o poveste de dragoste care se intinde din adolescenta si pana la sfarsitul vierii, poveste impartasita din puncte de vedere al sentimentelor dar neimplinita.

Publicat în Carti

Cum stau cu cititul

De fiecare data cand vin in Romania imi zic ca am o saptamana libera sau doua si gata, trebuie sa ma pun la zi cu ce mi-am propus sa citesc in ultima perioada si nu am reusit. Imi iau mai tot timpul cu mine doua carti plus ce imi mai cumpar evident din Roamnia. Ma gandesc ca e zborul pana la Bucuresti apoi inca vreo 4 ore cu microbuzul pana la Tulcea, acelas drum inapoi la plecare plus ce mai stau pe acasa ca doar nu am mare lucru de facut, sunt in vacanta. Si de fiecare data desi imi propun sa citesc o gramada nu reusesc sa citesc mai nimic. E cam lafel cum ziceam si cu timpul zilele trecute ca vreau sa fac muuuulte lucruri si nu apuc sa fac nici jumate. De data asta am fost plecata weekendul trecut si cum am avut de mers cu masina, cu autocarul etc am apucat totusi sa citesc ceva doar oricum, nu suficient de mult cat imi propusesem, ba probabil mai putin decat citesc de obicei acasa.

Am venit dupa mine cu Shaning a lui Stephen King si am avut-o pe drum dar cum avionul a fost foarte de dimineata evident ca am dormit si nu stiu daca am citit vreo 50 de pagini. Inca din primele zile aici am ajuns intr-o librarie si mi-am cumparat Libraria Iubirii a Paolei Calvetii din care am citit tot asa vreo 50 de pagini cat sa imi fac o idee despre carte si Cimitirul de piane a lui Jose Luis Peixoto dar pe care inca nu am deschis-o. Apoi am vazut reclama la televizor la Gazeta si colecia seria neagra. Nu stiu de ce la colectia respectiva eu am inteles ca miercurea trecuta este primul numar si ma gandeam ca mare afacere fac, mi-o cumpar pe Camill Lackberg cu a ei Printesa a gheturilor la oferta. Numai ca dupa ce am cumparat cartea am vazut ca de fapt colectia e deja la numarul 9 si ca am o alta carte, Cu ochii mintii a lui hakan Nesser. Nu imi pare rau ca am luat-o avident, ba mai mult am si citit-o deja, macar asa am reusit sa termin o carte de cand sunt la Tulcea. Mai am de stat trei zile dar de data asta nu ma mai aventurez sa zic ca imi iau revansa in zilele ramase pentru ca stiu ca nu o sa fie asa. Macar sa continui una din cartile incepute pe drum inapoi. Si apoi vad eu dupaia.

*sursa foto Serial Readers

Publicat în Carti

Targul de carte de la Paris

Weekendul trecut, inainte sa vin in Roamnia am fost la Targul de carte care se tine in fiecare an la Paris si sunt tare mandra de mine ca am ajuns acolo. Pentru edituri si scriitori este un eveniment important si lumea se inghesuie sa vada scriitori, sa cumpere cartile, sa participe la diferitele discurii care se organizeaza. Anul trecut a fost editie aniversara si scriam despre marii scriitori francezi si internationali care au participat la targ si ca tare mi-ar fi lacut sa pot merge. Nu eram acolo dar mi-am luat revansa anul asta.

Pe 2011 scriitorii din Dom Tom-urile franceze au fost la onoare lafel ca si scriitorii nordici. Nu stiu daca ma dau in vand prea tare nici dupa unii nici dupa altii asa ca”traiectoria” mea la targ a fost alta dar oricum a fost o dupamiaza minunata.

Am vazut-o pe Tatiana de Rosney pe care de cand cu „Se numea Sarah” o ador. Mi-am cumparat o noua carte a ei si am si autograful pe prima pagina. Sunt mandra si de autograful lui Yasmina Khandra tot pe o noua carte cumparata direct de la targul de carte. Mi-a placut tare mult de el, nostim, stand la povesti cu cititorii, intrebandu-i pareri despre carti si impresii, scriitnd autografe personalizate la fiecare dntre cititori, stand sa faca o gramada de poze cu ei. I-am mai vazut in trecere dar faca sa ma opresc la autografe si pe Guillaume Musso, Charles Aznavour (care se pare ca s-a apucat si de scris carti), mai era acolo si Katherina Pancol dar nu am reusit sa o gasesc, probabil din cauza lumii care statea la coada si se inghesuia sa o vada si sa ia autografe de la ea.

M-a impresionat in mod placut si standul Institutului Cultural Roman de la Paris care avea o gramada de carti frumoase si interesante, atat pentru romani cat si pentru straini. Au adus din Romnia tot felul de carti si le-au scos la vanzare si sincer e tare placut sa gasesti de cumparat la atata distanta de casa carti in limba romana. Am inteles ca au facut un parteneriat cu Carturesti pentru eveniment si ca poate vor face pe langa ambasada un feld e librarie romaneasca, tot impreuna cu cei de la Carturesti. Eu am incurajat initiativa. Au adunat insa si de prin librariile pariziene diverse carti scrise de autori romani si trduse in franceza. Nu sunt foarte multe si scriitorii sunt cam aceiasi (Eliade, Istrati, Cioran, Ionesco, Herta Muller) dar mi-a placut initiativa. Vorbeam cu unul din cei care tineau standul insitutului si imi zicea ca a ramas impresionat de cata lume a venit sa ceara informatii, sa cumpere carti si sa se intereseze de Romania. Francezi sau straini care nu aveau nici un fel de legatura cu Romania dar erau curiosi si vroiau sa stie mai multe. Asa cum ziceam mie standul mi s-a parut bine organizat si cu carti suficiente cat sa ai de unde alege insa persoana cu care am vorbit imi spunea ca daca ar fi avut mai multe ar fi vandut mai multe si ca nu se asteptau sa mearga atat de bine.