Publicat în Berin

A murit Knut!

Scriam despre Knut cand povesteam despre Gradina Zoologica de la Berlin anul trecut. Knut, dragutul ursulet polar care a devenit intre timp ditamai ursuloiul polar de cateva sute de kilograme este singurul urs nascut in captivitate la Gradina Zooligica din Berlin in ultimi 30 de ani. Pe langa evenimentul nasterii se mai adauga si faptul ca a fost refuzat de mama la nastere si ca unul din ingrijitori a fost cel care l-a crescut.

Una peste alta, ursul polar a devenit vedeta gradinii zoologice din Berlin si a adus acesteia o gramada de bani. Knut este marca inregistrata si din cauza lui sau datorita lui mai bine zis gradina zooligica din Berlin si-a inumltit cu mult numarul vizitatotilor. Cand am fost acolo, unul din putinele locuri din gradina unde lumea se inghesuia sa admire animalele si unde trebuia sa astepti, sa te impingi, sa te ridici pe varfuri ca sa vezi animalele era evident locul in care era Knut.

Dar magicul Knut a murit ieri, la numai 4 ani. A fost gasit plutind, mort in bazinul din cusca lui si vreo 600 sau 700 de vizitatori l-au vazut asa ieri. Inca nu se stie de ce a murit pentru ca nimeni nu se astepta si ursi polari in captivitate au o durata medie de viata de 30 – 35 de ani.

Publicat în Berin

Jüdisches museum in Berlin

Muzeul evreiesc din Berlin este unul dintre muzeele care m-au impresionat cel mai tare, poate chiar as putea sa il pun numarul 1 in lista. L-am vizitat inainte sa ma mut la Berlin, cand inca mergem ca turism si am iesit de acolo cu pielea gaina si cu mana pe telefon, sa imi sun prietenii si sa le zic „wow, nu ma asteptam la asta, trebuie sa veniti sa il vedeti!!!! Si va sun pentru ca simteam nevoie sa impartasesc cu cineva ceea ce am simtit”. Asta este oarecum unic pentru mine, senzatia pe care am avut-o cand am iesit de acolo.

Muzeul este altfel decat un muzeu clasic, obisnuit. Cladirea este noua si el este imaginat intr-un stil foarte interactiv, cu filmulete pe care le poti vedea, cu activitati la care pot participa copii, cu tot felul de texte scrise pe pereti, nu este o simpla aliniere de obiecte expuse pe pereti.

Si apoi muzeul prezinta toata cultura evreiasca, veche de doua mii de ani. Cred ca in Germania tentatia ar fi fost cea mai mare ca muzeul sa fie orientat doar pe holocaust. Dar nu, desi partea dedicata holocaustului exista si este foarte profunda, cei care au creat muzeul s-au gandit ca ar fi mai interesant sa prezinte totusi toata frumusetea culturii evreiesti, pentru ca au avut parte si de lucruri frumoase in istorie, lucruri care merita sa fie cunoscute. Este o parte dedicata religiei, slujbelor si tuturor obiceiurilor legate de sarbatori. Apoi mai au o parte cu diverse personalitati celebre. tot felul de alte obiceiuri si traditii care tin de cultura lor. O vizita de o dupamiaza in muzeu si cred ca am invatat o multime de lucruri pe care nu le stiam inainte si cred ca ce mi-a placut este ca afli lucrurile respective prin povesti de familie pe care le gaseste in muzeu.

Partea legata de holocaust este asa cum spuneam covarsitoare. Poza de langa este o expozitie din muzeu realizata de un artist contemporan. Pe jos, din fier, sunt feta mai mici si mai mari cu expresii triste sau inspaimantate. Sunt puse intr-o parte relativ greu accesibila din muzeu si ca sa le poti vedea bine si de aproape trebuie sa calci pe ele. esti tentat sa mergi aproape si sa le observi, sunt multe si imaginea e stranie si impresionanta in acelas timp iar cand calci pe ele desi stii ca sunt numai niste bucati de fier, sunt totusi reprezentari de fete omenesti si te trec fiorii. Expozitia mi se pare extrem de bine gandita si cred ca reuseste sa te faca sa iti pui intrebari despre ce s-a intamplat si de ce.

Apoi, intr-o alta parte a muzeului este un turn, inalt de 24 de metri, fara incalzire si fara lumina; unica lumina intra in incappere prin cateva fereste mici undeva sus de tot, la nivelul tavanuluii. E sumbru, intunecat dar nu foarte, atat cat sa vezi imediat langa tine, si nu e nici cald nici frig. Turnul respectiv vrea evident sa redea interiorul unui siloz in care erau tinuti evreii. Tot lafel, te simti atat de mic si de neputincios in incaperea aia uriasa si neprimitoare incat nu poti sa nu iti pui intrebari.

Daca ajungeti la Berlin este dupa parerea mea primul muzeu care ar trebui vizitat!

Publicat în Berin

Berlin Christmas Markt

Unul din lucrurile care imi lipsesc cel mai mult din Berlin sunt targurile de Craciun si atmosfera de sarbatori. Chiar daca ieseam in oras ur si simplu sau mergeam undevaunde aveam treaba, treceam in drum macar pe langa unul din cele peste 50 de targuri de Craciun pe care le gasesti la Berlin si evident ca desi nu aveam timp sa intru si sa ma uit la ceva auzeam muzica, vedeam oamenii, copii iesind de acolo cu ce stiu eu ce bunatati si ma faceau sa zambesc.

Desi Berlinul nu este cel mai mare, cel mai opulat sau cel mai impresionant oras din Germania, din punctul de vedere al Targurilor de Craciun este orasul care trebuie ales daca vreti sa organizati o mini vacanta in perioada sarbatorilor. Asa cum ziceam sunt peste 50 de Targuri deci evident ca se gasesc pe toate gusturile. Unele din ele sunt pe jumatate parcuri de atractii pentru copii cu tot felul de masinute, trambuline, caruseluri etc. Altele sunt aproape in exclusivitate cu standuri de unde poti cumpara fie cadouri fie tot felul de delicatese pregatite special de Craciun. Apoi in toate dintre ele se gasesc vinul fiert, porumbul fiert si facut cu unt, turta dulce, merele cu glazura de zahar, tot felul de carnati, vata de zahar.

Imi aduc aminte, macar odata pe saptamana ajungeam in Cristmas Markt ori sa mancam ceva repede, ori sa bem o cana de vin fiert, ori ca se apropia Craciunul si vroiam sa gasim cadouri interesante. Acum doi ani ne-am mobilizat intr-unul din weekenduri si am plecat la Targul de Craciun de la Dresda, vreo 6 sau 7 persoane. Nu ca ar fi fost ceva iesit din comun acolo in comparatie cu ceea ce gaseam la Berlin dar fiind acolo este oarecum normal, un fel de traditie sa mergi sa te invarti rin Targurile de Craciun. Si ce am pastrat frumos ca amintirie sunt canile. In fiecare an fac cani pentru vinul fiert, cu anul si cu numele Targului de Craciun. Cand cumperi vinul fiert platesti vinul si o garantie pentru cana. Daca duci cana inapoi iti dau banii, daca vrei sa pastrezi cana o pastrezi si ei isi tin acea garantie ca pret pentru cana de fapt.

Publicat în Berin, Uncategorized

Eurovision broadcasting live form Berlin

Si din nou despre Eurovision. Stiu ca subiectul asta nu pasioneaza multa lume dar eu sunt fan. De ce si cum s-a intamplat asta nu prea stiu, dar de ani de zile ma uit la minunata competitie in fiecare an! Si da, fac parte din acele persoane care si voteaza! 🙂

Am o prietena suedeza care este lafel de pasionata ca si mine. Bine, din ce am inteles de la ea, in Suedia Eurovisionul e una din marile competitii ale anului, toata lumea urmareste preselectiile iar pentru desemnarea castigatorului suedez care va reprezenta tara la concursul european este organizat un concert imens, cu zeci de mii de spectatori. Dar revenind la mine si la prietena mea, noi speram ca anul asta sa castiga o tara mai „centrala” pentru ca am facut un „pact”, am stabilit ca in momentul in care castigatorul va fi o tara in care se ajunge destul de usor mergem impreuna la fata locului, sa fim in sala la finala. Si trebuie sa recunosc ca abea astept Eurovisionul de la anu aici in Berlin!

Mie mi-au placut, pe langa Germania, melodie pe care in Berlin toata lumea o fredoneaza de vreo doua luni:

Armenia – preferata mea chiar daca performanta de aseara nu a fost cea mai buna.

Georgia – desi prietena mea din Georgia nu intelege ce imi place la melodie mie mi se are draguta si consider ca Sofia chiar are voce frumoas

Finlanda mi-a placut, chiar daca nu a reusit sa treaca de semifinala. Nu stiu daca pot sa fac aprecieri de genul e melodie buna sau nu, mai ales cand lumea in jurul meu spune ca e o porcarie, dar nu stiu, a avut ceva ce mie mi-a placut.

Publicat în Berin, Uncategorized

Ce mananca nemtii

In Germania am o problema cu mancarea….Desi internetul, stapanul nostru, scrie ca bucataria nemteasca este foarte bogata si diversificata eu nu sunt de acord. Apoi, mai zice si ca difera de la o regiune la alta. Poate ca eu am nimerit in regiunea gresita. Sau poate ca anul la Berlin nu a fost suficient sa descopar ce trebuia sa descopar. Dar pentru mine uite cum stau lucrurile:

Cel mai mult din bucataria germana imi place micul dejun. Da, nu radeti. E poate singurul lucru care imi place. In Franta, la inceput, mi-a fost greu sa ma obisnuiesc cu micul dejun aproape inexistent, format din cafea si eventual un croissant sau un pain au chocolat. Imi plac produsele de patiserie dar eu acasa eram obisnuita cu un mic dejun copios, cu oua, si sendwichele, cereale, etc. Si oricum, imi place mai mult micul dejun sarat decat cel dulce al francezilor. Deci din punctul asta de vedere Germania e perfecta. Bretzel peste tot, chifle de tot felul, cu seminte in ele, cu cereale. Mezeluri, oua, gem, unt si muuuulta cafea pentru a incepe ziua, sa tot ai de unde alega si sa diversifici de la o zi la alta daca nu iti place sa mananci acels lucru tot timpul.

Dar daca vine vorba de restul meselor si de mancarea traditionala nemteasca, e o alta poveste.

Bratwurst, Berlinerwurst, Weissewurst, Currywurst, Braganwurst, Leberwurst …cum poti sa ai aproximativ 1500 de feluri de carnati nu pot sa inteleg. Si in plus, pentru mine toti au cam acelas gust. Poate l-as scoate din gramada pe leberwurst care mi se pare cel mai ok, si pe care eventual l-as mai manca din cand in cand. Si mai mult decat atat, cum poti sa vrei sa mananci carnati in fiecare zi, nu cred ca o sa inteleg niciodata. Si daca vor sa diversifice putin si sa nu manance carnati, vor manca cu siguranta un alt preparat din carne de porc, eventual un ciolan afumat. Produsele din carne de porc reprezinta jumatate din consumul de carne in Germania (si cred ca e cam lafel ca in Romania). Si ma gandesc ca poate aici e si problema mea…e mult prea multa carne la nemti, si mult prea multa carne de porc. Nu sunt vegetariana, poate ca daca as vrea as reusi sa fiu, nu simt prea des nevoia sa mananc carne dar aici chiar mi se pare in exces.

Lasand carnea la o parte, cele doua acompaniamente principale sunt Kartoffelsalat si Sauerkraut si daca ma plang, evident ca nu imi plac nici una, nici alta. Kartoffelsalat e o salata de cartofi, taiati rondele de cele mai multe ori si fierti si apoi facuti cu maioneza si ce stiu eu ce alte condimente.  Sauerkraut este un fel de varza murata, tocata si fiarta. Dar nu suficient de fiarta, asa cum facem in Romania varza calita, doar un pic. Asa cat sa fie calda. Daca as putea manca din cand in cand Kartoffelsalat, Sauerkraut nu as putea manca nici daca as muti de foame. E adevarat ca pe langa aceste doua feluri mai mananca si altele, adica mai au tot felul de legume (mult sparanghel) dar de cele mai multe ori sunt tocate marunt si fierte fara prea multe condimente deci dupa parerea mea nu prea au gust. Si probabil ca sa dreaga faptul ca legumele fierte nu prea au gust, adauga sos. Indiferente de ce fel de sos este, si daca e bun sau nu, este tot timpul in cantitati multi prea mari ca sa il mai poti aprecia.

Noroc ca au ciocolata, turta dulce, bere, vin fiert si maltz trunk 🙂 ca in rest, in anul la Berlin am invatat sa gatesc.

Publicat în Berin, Uncategorized

Karnaval der Kulturen

Carnavalul culturilor este organizat in fiecare an in Berlin si isi propune sa sarbatoreasca diversitatea etnica din capitala germana. In cifre, anul trecut au fost aproximativ 4500 de participanti si 70 de nationalitati diferite inscrise la carnaval.

Inca de saptamana trecuta prietenii mei incepusera sa se coordoneze pentru duminica, sa mearga la carnaval. Eu, nestiind despre ce e vorba nu prea pricepeam ideea. Apoi mi-au explicat conceptul si mi-au spus ca duminica este si parada. Duminica am fost la carnaval.

Ce am vazut la carnaval?

Mancare si bautura:

De cum cobori din metrou vezi oooo gramada de lume si tot felul de standuri si de tarabe. Cei inscrisi la carnaval pot participa la parada dar pot si sa aiba un stand. Standurile erau jumatate cu mancaruri si bauturi si jumatate cu tot felul de bijuterii, haine, instrumente muzicale. Rusii aveau stand cu multa vodka si cu varza calita, finlandezii aveau si ei vodka, mexicanii aveau chili con carne si tot felul de cocktailuri. Cele mai multe standuri cu mancare erau indiene si arabesti. Desi am vrut sa incerc ceva mai original, de foame si pofta am ajuns tot la un stand turcesc si am mancat couscous si niste piftele de dovlecei. Cat despre bauturi, m-am multumit cu apa. Nu prea inteleg cum te poti apuca de baut alcool in cantitati industriale inca de la ora 2 dupa-amiaza.

Muzica:

Erau tot felul de scene amplasate din loc in loc si in functie de amplasamentul scenei muzica era turceasca, nemteasca, latino-americana si asa mai departe. Era oricum mult prea tare pentru mine, ca trebuia sa tip ca sa aud ce vb persoanele cu care eram, dar era carnaval. In plus, din cand in cand mai trecueau grupuri mai mititele care probabil se pregateau de parata si repetau cantece, deci zgomotul se intensifica.

Parada:

Sincera sa fiu, am vazut mai mult inghesuiala decat parada propriuzisa. Nu am avut rabdare sa ma pun in fata si sa astept o ora inainte de inceperea paradei doar ca sa am un loc bun. M-am plimbat pe la standuri si am vrut sa vad parada doar dupa ce a inceput. Dar evident ca era foarte multa lume, si ca eu cu un metru jumate de inaltime nu am vazut mai nimic. Ba da, am vazut pompierii, care daca tot erau la munca s-au organizat si si-au adus de acasa si niste scaune de plastic, pe care le-au urcat sus pe camion si de acolo se uitau la parada. Ce am reusit sa vad printre oameni si doar pe bucatele au fost Peru, Bolivia, Croatia si Bavaria. Croatii aveau costme traditionale si atat, bavarezii erau cu fanfara si latino-americanii dansau evident

Parada mea:

Am constat ca daca ma asez intr-un colt de strada pe o bordura ca sa ma odihnesc putin (ma dureau picioarele de atata stat in picioare si ridicat pe varfuri ca sa vad ceva din parada), daca ma uit la oamenii care trec, e si asta o parada. Am vazut cateva domnisoare pe tocuri de 12, 15 cm si m-am intrebat de ce le place sa se tortureze. Am mai vazut 3 generatii hippy impreuna la plimbare. Bunica, cu o rochie lunga si larga, mama, cea mai hippy dintre ele cu parul rasta si fetita de maxim 5 anisori imbracata si ea pe gustul mamei. 🙂 Am vazut indieni si africani la plimbare in costume traditionale. Am vazut femei la care uitandu-ma mai atent mi-am dat seama ca de fapt sunt barbati.  Am vazut muuulti nemti beti la doar 2 dupa-amiaza.

Publicat în Berin, Uncategorized

Bike my way

Concluziile dupa primele mele expeditii pe bicicleta sunt urmatoarele:

– imi place sa merg pe bicicleta pentru ca fac miscare si pentru ca pot descoperi locuri noi in Berlin, si nu pentru ca imi place ideea in sine de a merge cu bicicleta

– cand mergi cu metroul nu te doare fundul, chiar daca traseul e lung; si in plus in metrou poti sa citesti in drum spre scoala, munca, etc

– Berlinul e locul perfect pentru a invata sa mergi pe bicicleta in oras; trotuarele si strazile sunt largi si sunt piste ciclabile peste tot (asta e, daca eu pana acum m-am urcat pe bicicleta de maxim 6-7 ori…)

– in Berlin e aglomeratie de biciclete; am ajuns la concluzia ca in orasul asta sunt mai multe biciclete decat masini!

– indiferent de unde si cand se va intampla asta, copiii mei vor sti sa mearga pe bicicleta si vor avea bicicleta; e placut sa vezi copilasi mici deplasandu-se pe bicicleta prin oras, alaturi de parinti, si ei tot pe bicicleta

– acum stiu ce e ala un dinam, cum se foloseste si ce zgomot face

– intr-o saptamana am facut 45,5 km

Publicat în Berin, Uncategorized

Targ de vechituri

Cand am ajuns in Franta nu intelegeam de ce francezilor le plac atat de mult targurile de vechituri si cum pot petrece ore intregi invartindu-se si uitandu-se la diverse nimicuri. Mi se parea ca pana si „Garage sale”-urile din filmele americane erau mai interesante. Desi chiar si acolo oamenii scoteau de prin casa ce nu le mai trebuia si puneau obiectele la vanzare, totusi vecinii puteau gasi dupa parerea mea ceva folositor. Poate ca am devenit mai melancolica cu timpul, dar acum imi plac si mie targurile de vechituri. Si in weekend am ajuns la unul de aici din Berlin.

Oarecum tema principala a targului de vechituri era perioada de razboi si nazismul pentru ca se puteau gasi destul de usor uniforme militare, tot felul de sepci si caciuli, arme de jucarie, monede din acea perioada, vederi si carti cu si despre Berlinul din perioada lui Hitler. Dar am mai vazut si un domn care vindea pendule si patefoane. Unul dintre patefoane servea chiar de monstra si pe el se asculta un disc cu muzica lafel de veche. Cred ca mi-ar placea sa am un patefon acasa, chiar si din cel cu manivela. Nu cred ca l-as folosi, nu foarte des cu siguranta, dar mi-ar placea sa am unul. Erau mai multe standuri cu bijuterii si gablonturi si cred ca ma voi intoarce in weekendul urmator sa ma ma uit din nou si poate sa imi cumpar ceva. Bijuteriile de argint, cerceii si inelele incepeau de la 3 euro. Mi-a placut si o vaza, din lut, cu flori pictate pe ea, foarte draguta. Vazusem pretul pe o alta vaza neagra, un pic mai mititica si era 1 euro. Mi-am zis ca daca si cea de lut este la cativa euro o voi cumpara. Doar ca, surpriza, vaza de lut era facuta in 1905 si costa 80 de euro. Inca ma mai gandesc la ea…Erau si o gramada de jucarii, papusi bebelus de care mi-am dorit toata copilaria mea si pana la urma tot nu am avut una, si tot felul de animale de plus. Am vazut prin multitudinea de animale de plus si o maimutica care isi baga degetul in gura identica cu una pe care am avut-o candva. Ma uitam la ea cat de urata este (asa mi se parea astazi) si imi aduceam aminte cat de incantata eram acum muuulti ani de ea si mai ales de faptul ca isi baga degetul in gura.

Publicat în Berin, Uncategorized

Zoo Berlin

Am fost la gradina zoologica. A doua oara in viata mea. Si toata ziua m-am gandit la nepotul meu care e inebuit dupa animale.

Gradina zoologica din Berlin a devenit celebra in 2006 prin Knut, un ursulet polar nascut in captivitate si respins de mama lui, care a fost adoptat de ingrijitorii gradinii. El a devenit vedeta gradinii zoologice, idolul copiilor si al presei germane si a reusit sa aduca o gramada de bani si de vizitatori. Knut traieste in continuare in „casa” lui din Berlin, doar ca acum nu mai este poate lafel de dragalas, fiind un ditamai ursul. A ramas insa jucaus, eu cand l-am vazut se juca in apa cu un alt prieten urs polar.

La gradina zoologica am mai vazut elefanti si rinoceri, zebre, niste lei, tigri si pantere foarte frumoase, care la ora mesei au decis sa faca intrecere si sa vada cine rage mai tare. Unul din urangutani nu numai ca era vedeta dar se credea si VIP, ne-a scos limba, s-a strambat la noi si s-a dat in spectacol mai bine de jumatate de ora, leganandu-se si cocotandu-se pe toate crengile si funiile posibile, sub privirile fascinate ale vizitatorilor si cele plictisite ale celorlalti urangutani din cusca. Dar mi-a placut ca in afara de animalele „exotice” de prin Africa si Asia care mie mi se pare interesante, la zoo din Berlin poti vedea si porci, vaci, gaini, da, da, din alea cum avea bunica in curte. 🙂

O lebada neagra a vrut sa imi manance floarea cea verzulie de pe balerini. 🙂 O inteleg, avea cam aceiasi culoare cu salata care ii fusese servita la pranz si probabil s-a gandit ca floarea de pe incaltarile mele trebuie sa fie mai apetisanta. Iar o capra a reusit sa ma pacaleasca. Intr-un parculet erau lasate libere oi si capre si puteai sa cumperi mancare pentru ele de la niste tonomate (bagi fisa si curge mancarea). Si m-am inghesuit si eu alaturi de copiii mici, sa cumpar mancare, sa vina si la mine iezii sa manance din palma. Doar ca doamna capra stia cum sta treaba si cand a vazut ca am pus mana sub tonomat sa astept sa curga mancarica, m-a impins si a bagat botul direct unde trebuia si a mancat ea tot!