Publicat în Uncategorized

Corp de femeie, privire de barbat – Jean Claude Kaufmann

Kaufmann-Jean-Claude-Corps-De-Femmes-Regard-D-hommes-Livre-893535293_ML„Corps de fammes, regards d’hommes” a lui Jean – Claude Kaufemann este une studiu despre fameile care fac top-less la plaja. Kaufemann si echipa lui au muncit 2 ani la studiul prezentat in carte si au intrvievat 300 de persoane pe mai multe plaje din Franta pentru a avea opinii diverse despre subiect. Femei tinere si batrane care practica plaja top-less, adolescente care o fac si ele de cum le trec complexele adolescentei dar in acelas timp si femei care stau pe plaja cu  costumul de baia „complet”, fie ca sunt indiferente la celelalte persoane, fie ca sunt total impotriva acestei practici. Barbati admirativi, indiferenti, sedusi sau indignati, Barbati care sunt singuri sau cu prietenii, care sunt in familie, ba chiar care insotesc doamnele fara sutien. Tineri inflacarati bucurosi ca pot admira peisajul, familii de 3 generatii (bunica, parintii si fiul) care se amuza pe plaja dand note impreuna la sanii care ii vad circuland prin fata lor. Pareri ale francezilor dar si a strainilor de pe plaja.

Este interesant sa vezi un fenoment care lafel ca si in Romania este controversat pentru ca fiecare are pareri diferite desi devine din ce in ce mai banal cu trecerea timpului. Ceea ce mi s-a parut interesant este ca cei care sunt de acord cu aceasta practica sunt de parere ca este un fenomen in crestere si ca banalizarea lui incurajeaza oamenii sa fie mai liberi si sa nu mai aiba complexe in timp ce persoanele care nu sunt de acord cu aceastra practica considera ca este un fel de moda dar care nu prea mai este de actualitate si ca pe plaje sunt din ce in ce mai putine femei fara sutien si ca incet incet moda va disparea cu totul.

Ma intreb daca un asteft de studiu ar fi realizat pe plajele din Romania oare care ar fi rezultatul? Cred eu ca francezii sunt destul de toleranti cu drepturile semenilor lor. In timpul interviurilor majoritatea oamenilor ziceau „fiecare e liber sa faca ce vrea” numai ca apoi, comentariile care urmau aratau ca de fapt desi „in princiu” fiecare face ce vrea ei totusi au parerile lor si daca cei care fac ce vor s-ar abtine, ar fi totusi mai bine. Judecatile si comentariile care ar iesi la iveala pe plajele din Romania cred ca ar fi si mai drastice. Chiar sunt curioasa cu adevarat de ce ar iesi dintr-un studiu de genul asta.

Publicat în Uncategorized

Diferente

Am scris zilele trecute despre doua filme, „Dupa dealuri” ultimul film a lui Cristian Mungiu si „Une estonienne à Paris” film al unui realizator estonian. Sincer, nu stiu cat de cunoscut este realizatorul estonian dar cred ca din pacate pentru noi are sanse ceva mai mari sa devina „faimos”. de ce zic asta. Pentru ca cele doua tari au dupa parerea mea modalitati total diferite de a-si promova artistii, sau de a nu si-i promova….

Despre Cristian Mungiu am auzit pentru ca este roman, dar am auzit si pentru ca in Franta de cand cu castigat Palma de Aur la Cannes se tot scri despre el si despre filmele lui. Filmele care le face, cum ies in cinemauri pot fi vazute mai oriunde, chiar si in marile cinematografe de prin mai toate orasele franceze. Deci nu ai nevoie sa il cauti ca sa il gasesti.

In schimb realizatorul estonian…nu auzisem despre el pana cand am fost sa vad filmul. Dar cum am ajuns sa il vad? Am un prieten estonian care mi-a spuns ca ambasada si Ministerul Culturii estoniene organizeaza intr-un cinematograf parisian lansarea filmului si o vizionare in avan-premiere. Avea invitatii la evenimentul respectiv si mi-a propus sa merg. Cockteil, invitati, povesti despre tara, despre filme, despre diversele evenimente culturale organizate la Paris pentru a promova tara si cultura estoniana. Toate astea in conditiile in care tara este mult mai mica decat Romania. Chiar mi-a placut abordarea.

Si intorcandu-ma acasa ma gandeam ca am vazut filmul lui Mungiu cu doar o saptamana inainte, din intamplare in acelas cinematograf. Si ma intrebam….oare ambasada romana la Paris de ce nu a organizat nimic? (daca a organizat si eu nu stiu, imi cer scuze dar primesc tot felul de mailuri cand se organizeaza cate ceva). Oare Romania de ce nu isi promoveaza asa artistii, mai ales pe cei care au priza la public in strainatate asa cum este Cristian Mungiu? Tare as vrea sa imi raspunda cineva la intrebarile asta.

I-am povestit intamplarea si tatalui mei care mi-a raspuns ” Pai oricum, cred ca Mungiu e mai cunoscut in Franta decat este in Romania”. Oare e normal?

Publicat în Uncategorized

Une estonienne à Paris

une-estonienne-a-parisFilmul „Une estonienne à Paris” spune povestea unei femei de vreo 40 si ceva de ani care vine la Paris dupa moartea mamei sale. In Estonia era divortata si viata ei era destul de trista si monotona. La Paris are grija de o batrana de origine estoniana foarte dificila dar cu care reuseste sa creeze un fel de prietenie si care o ajuta sa vada viata alt fel.

Cred ca totusi povestea din spatele filmului este si mai interesanta decat filmul. Regizotul, Ilmar Raag s-a inspirat dintr-un fapt real. Studia la Paris in anii ’90 si a auzit despre o batrana de origine estoniana singura si trista care incercase de 2 ori sa se sinucida. Caudatu pe cineva sa se ocupe de ea iar el s-a gandit la mama lui. A venit si venirea la Paris i-a schimbat viata, s-a casatorit din nou la 56 de ani si spune regizorul a fost fericita cum nu fusese pana atunci in viata ei.

Pe langa povestea adevarata din spatele filmului, cele doua roluri principale sunt jucate de Jeanne Moreau si Laine Magi. Se pare ca actrita estoniana este lafel de cunoscuta in Estonia cum este Jeanne Moreau in Franta. Mai mult decat atat, regizorul a vrut-o neaparat pe ea pentru acest rol numai ca ea nu vorbea frabceza asa ca a asteptat 2 ani, timp in care Laine Magi a invatat franceza si abea apoi a facut filmul.

Nu pot sa zic ca este unul din cele mai bune filme pe care le-am vazut dar este putin diferit si in plus mi se pare interesant sa descopar productii mici din diferite tari, uneori sunt mult mai interesante decat filmele comerciale de la Hollywood.

Publicat în Uncategorized

Urari

Stiu ca 2013 a inceput de acum o saptamana deja, stiu ca au trecut si primii sfinti din ianuarie, dar cica ai toata luna ianuarie sa urezi lucruri pe noul an. Eu am dat anul trecut peste o poezie cu urari scrisa de Jacques Brel care mi-a placut tare mult si tot vreau sa gasesc o ocazie sa o public.

” Je vous souhaite des rêves à n’en plus finir
et l’envie furieuse d’en réaliser quelques-uns.
Je vous souhaite d’aimer ce qu’il faut aimer
et d’oublier ce qu’il faut oublier.
Je vous souhaite des passions.
Je vous souhaite des silences.
Je vous souhaite des chants d’oiseaux au réveil
et des rires d’enfants.
Je vous souhaite de résister à l’enlisement , à l’indifférence
aux vertus négatives de notre époque.
Je vous souhaite surtout d’être vous. „

Publicat în Uncategorized

Dupa dealuri – Cristian Mungiu

1704895_3_919f_cristian-mungiu-entoure-de-ses-deux-actrices_498f9bac52810c9de2fa173afa210849Am mai scris mai demult despre Cristian Mungiu si mi se pare in continuare lafel de remarcabil. Sper sa continue tot asa, macar cu oameni de genul asta aud si strainii de bine despre Romania.

Am fost sa vad „Dupa dealuri” acum vre-o luna cred, desi am tot auzit despre film inca din primavara 2012 cand filmul a participat si a si luat doua premii la Festivalul de la Cannes.

Alina si Voichita sunt prietene din copilarie, au crescut impreuna la acelas orfelinat. Mai tarziu Alina a plecat sa munceasca in Germania iar Vochita s-a dus la manastire si urmeaza sa se calugareasca. Filmul incepe cand Alina se intoarce din Germania sa o ia pe Voichita sa plece sa munceasca impreuna pentru ca Alinei ii este prea greu fara ea. Zilele petrecute in Romania Alina merge sa le stea la manastire cu Voichita. Alina insa nu reuseste sa inteleaga si nici sa respecte regulile stricte ale vietii monahale si cu atat mai putin comportamentul preotului si al maicii superioare. Ajunge in scurt timp la spital pentru ca face „o criza”. Portretul facut de Mungiu spitalelor si medicilor din Romania este tragic si comic in acelas timp. Dupa vizita la spital Alina ajunge inapoi la manastire si cum comportamentul ei este acelas parintele si maicile ajung la concluzia ca este posedata de diavol si ca trebuie sa se exorcizeze. Exorcizarea se termina cu moartea Alinei.

Subiectul nu imi era strain, s-a scris mult in ziarele din Romania despre cazul de la Manastirea Tanacu si apoi mai vazusem si o piesa de teatru acum vreo 3 ani cred. Povestea mi se pare in continuare lafel de sinistra ca si atunci cand am auzit prima data despre ea. Insa imaginea pe care o creeaza Mungiu iti trezeste tot felul de sentimente. Filmul e lent si trist dar te tine concentrat de la inceput pana la sfarsit. Detaliile sunt impresionante iar cele doua actrite joaca roulul foarte bine. Poate ca pentru cei care nu cunosc Romania sau Europa de Est film poate fi plictisitor sau subiectul putin cam fare prea mare interes. Eu am ramas fara cuvinte vreo jumatate de ora cand am iesit din sala de cinema.

Publicat în Uncategorized

Floare de zapada si evantaiul secret – Lisa See

Fleur de NeigeFloare de zapada si evantaiul secret este una din acele cartie peste care dai din intamplare, o cumperi fara sa stii exact la ce sa te astepti, oricum fara sa te astepti la mare lucru, iar cand incepi sa o citesti nu o mai poti lasa din mana si te surpinde cu fiecare pagina citita.

Subiectul cartii? China in secolul XIX, intr-o provincie defavorizata doua fete sunt legate pentru eternitate. Sunt nascute in aceiasi zi a aceluiasi an, la aceiasi ora, compozitia familiilor lor este aceiasi, singurul lucru care le diferentiaza este pozitia sociala. Floare de Zapada provine dintr-o familie instarita in timp ce Floare de Crin dintr-o simpla familie da tarani.

Partea de inceput a cartii descrie in detalii legarea picioarelor fetelor, traditie straveche in China si care a continuat pana prin 1940, traditie care ar fi trebuit sa le asigure fetelor cu picioare minuscule o casatorie intr-o familie instarita. La un moment dat in partea de descriere a obiceiului scriitoarea mentioneaza ca piciorusele „perfecte” trebuie sa masoare intre 7 cm si 7 cm si jumatate. Legarea picioarelor, chinul si tortura prin care trec fetele, ruperea oaselor si cum invata sa mearga din nou dupa ce sunt legate sunt descrise cu atat de multe detalii ca m-am inspaimantat, desi aveam si inainte de a citi cartea cateva informatii despre acest obicei. Se pare ca 1 din 4 fete moare in urma legarii picioarelor, probabil pentru ca ranile se infecteaza si nu sunt tratate, picioarele raman legate pentru a duce obiceiul la bun sfarsit si infectia se generalizeaza. Este ceea ce se intampla si cu una din surorile lui Floare de Crin.

Urmeaza partea in care este descrisa destul de in detaliu prietenia ce incet incet le leaga pe cele doua fete si dragostea care se naste intre ele. Desi la incepu Floare de Crin provine dintr-o familie modesta, prin casatorie reuseste sa castige onoarea si bogatia in timp ce Floare de Zapada se casatoreste cu un macelar familia ei ramanand fara bani. Noua situatie familiala ar trebui sa le impiedice pe cele doua femei sa tina legatura dupa cum o cer obiceiurile dar pana la un anumit punct reusesc sa incalce aceste obiceiuri.

Povestea este frumoasa si trista in acelas timp si descrie o China supusa orbeste traditiilor si obiceiurilor stravechi, unele dintre ele pe cat de vechi pe atat de inumane si absurde.

Publicat în Uncategorized

Pui cu curry si cu praz

Avand in vedere ca in ultimul timp mi-am descoperit o noua pasiune, din cand in cand veti avea parte si de retete testate de mine. Cina de aseara a fost improvizata cu ce era in frigider si cu retete gasite pe internet.

Pui cu curry si praz

Ingrediente

– 4 bucati de piept de pui, sau pulpe

– 4 bucati de praz

– 150g de sunculita

– 2 linguri de vegeta sau alte condimente pentru pui

– 2 linguri de curry

– 2 linguri de faina

– 25 cl de smantana

Prepararea prazului:

Se taie prazul marunt. Se pune sunculita la calit cu un stop de ulei de masline. Se adauga prazul taiat si se lasa la foc mic 20 de minute.

Prepararea puiului:

Se amestece condimentele si faina. Se taie pieptul si se da bine prin condimente. Se pune putin in tigaie doar sa se rumeneasca. Se pune apoi puiul la cuptor, cu putina apa pe fundul castronului. Se lasa 30 de minute la cuptor. Dupa primele 20 de minute se adauga smantana peste pui.

Daca prazul nu este suficient ca acompaniament, se pot servi si impreuna cu pure de cartofi sau cu orez.

Publicat în Uncategorized

2013 un nou inceput?

2013-marketing-trendsNoroc ca WordPress imi trimite in fiecare an drept cadou de anul nou un e-mail cu activitatea de pe blogul meu pe anul care tocmai s-a incheiat. Asa mi-am adus aminte de blog si am fost surprinsa sa vad ca desi eu nu am avut timp de el, oamenii l-au vizitat si l-au citit in continuare.

La un moment dat auzisem ca daca timp de nu stiu cate luni de zile nu scrii nimic pe blog si nu intri sa il actualizezi se pierde. Imi era frica la inceput ca se va intampla asa, dar vad ca nu este cazul si imi pare bine.

Revenind la mailul primit de la WordPress, nu numai ca mi-a adus aminte de blog, mi-a adus aminte si ca imi propusesem de mai multe ori sa revin „online” si poate ca 2013 este un nou inceput, ceva mai bun decat data trecuta cand am reusit sa scriu doar vreo 7-8 posturi dupa care s-a asternut linistea din nou. Incercam…

La multi ani 2013 si la cat mai multe posturi pentru blog 🙂

P.S. – va trebui sa ma obisnuiesc cu schimbarile facute pe interfata….