Publicat în Uncategorized

Ultimele zile ale lui Stefan Zweig – teatru

dernier_jour_de_stephan_zweigPiesa de teatru „Ultimele zile ale lui Stefan Zweig” este realizata dupa romanul lui Laurent Seksik. Cartea, publicata in 2009 daca nu ma insel povesteste ultimele 6 luni din viata lui Zweig din momentul in care ajunge la Petropolis in Brazilia si pana cand se sinucide impreuna cu sotia sa, in februarie 1942, pentru ca nu mai suporta exilul la care este obligat din cauza nazismului si tensiunea razboiului. Cartea a fost un succes, vanduta in peste 100.0000 de exemplare si tradusa in mai multe limbi. Insa nu pot spune acelas lucru si despre piesa de teatru.

Sunt de acord ca uneori este greu sa redai in film sau pe scena tot ceea ce un scriitor a reusit sa puna pe hartie. Sunt din nou de acord ca este poate cu atat mai greu cand vine vorba de Stefan Zweig dar consider ca merita mai mult.

Piesa de teatru, incearca lafel ca si cartea sa puna in scena scurta perioada pe care Zweig si sotia lui, Lotte au petrecut-o in Brazilia inainte sa isi puna capar zilelor. Zweig este trist si demoralizat, satul de exil, frustrat ca nu isi mai gaseste inspiratia de dinainte pentru a putea scrie, melancolic cu gandul la Viena pe care a trebuit sa o paraseasca. Periplul facut prin diversele tari inainte de a ajunge in Brazilia il vede ca pe o povara si gandul razboiului din ce in ce mai prezent pare sa il termine. In opozitie cu Zweig, Lotte, cea de-a doua sotia a lui, mult mai tanara ca el incearca sa priveasca Petropolis si Brazilia ca pe o noua viata, un nou inceput. Este plina de speranta, vesele, incearca sa isi distreze sotul dar este din ce in ce mai ingrijorata de atitudinea lui. In rolul lui Zweig – Patrick Timsit, un comediat francez destul de conoscut, daca nu chiar foarte cunoscut. Numai ca se pare ca schimbarea de la comedie la tragedie nu ii prinde foarte bine. Mi s-a parut moale, neconvingator, nu a fost suficient de trist, suficient de disperat. Se pare ca este totusi mai usor sa joci o comedie. In rolul lui Lotte, sotia lui Stefan Zweig – Elsa Zylberstein. Nu o cunosteam inainte dar nici nu a reusit sa ma faca sa vreau sa o vad din nou. Bucuria si speranta unui noi inceput erau in rolul ei putin cam exagerate si mult prea false sau prost jucate pe gustul meu. In concluzie o piesa de teatru cu un subiect care ma pasioneaza avant in vedere ca il ador si il consider genial pe Zweig, dar cu o interpretare care m-a facut sa regret alegerea piesei.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s