Publicat în Uncategorized

Ce filme de Oscar vreau sa vad

Uneori reusesc sa fiu de parere cu toata lumea dar alteori nu. Asa se face ca uneori chiar daca unele filme au tot felul de premii pe mine nu ma atrag deloc si daca nu ma atrag sunt destul de slabe sansele sa merg sa le vad. Si apoi chiar si daca le vad, pot avea ele premii si recompense daca nu imi plac, nu imi plac si gata. Stici voi cum e cu gusturile omului…

Anul asta cu nominalizarile la Oscar, unele filme m-au facut curioasa, unele le vazusem publicitatea dinainte si le aveam deja pe lista cu vizionari programate.

Din nominalizarile pentru cel mai bun film cam astea sunt cele care ma atrag pe mine:

Beasts of the Southern Wild

Am auzit mult prea multe despre filmul asta ca sa nu vreau sa il vad. Si in plus toata lumea o lauda pe Quvenzhane Wallis, pustoica din rolul principal.

Lincoln

Imi plac biografiile in regula generala.

Les Misérables

Sunt tare curioasa de ecranizarea asta. de cand am vazut afisul am zis ca vreau sa vad filmul, si apoi la asta se mai adauga ca au si in distributie cativa actori care imi plac.

Django Unchained

E Tarantino si imi place. Nu pot sa zic ca am vazut toate filmele lui dar totusi am vazut cateva din ele si mi-au placut. Pe langa asta subiectul e lafet de interesant ca si cel din Inglorious Bastards. Si Christoph Waltz a raspuns din nou prezent.

Zero Dark Thirty

Nu stiu mare lucru despre filmul asta si nici nu stiu daca o sa imi placa numai ca reclamele si afisele m-au facut curioasa. Da, si versiunea asta se accepta la cum determin filmele care vreau sa le vad.

The Master

Vreau sa il vad pentru ca de fapt vreau sa ii vad le Joaquin Phoenix si pe Philip Seymour Hoffman.

Anna Karenina

Desi e nominalizat numai la categorii „mai putin importante” oricum vroiam sa il vad si daca era si daca nu era nominalizat.

Apoi, pentru Oscars 2013 marele meu regret e ca Mungiu si al lui „Dupa dealuri” nu a reusit sa intre in nominalizari la filmele straine. A ajuns in ultimii 10 din care s-au ales cele 5 filme nominalizate, deci a avut 50% sanse dar…nu a fost sa fie. Unul din criterii este popularitatea filmelor in Statele Unite si difuzarea lor in anumite cinematografe….

Publicat în Uncategorized

Ultimele zile ale lui Stefan Zweig – teatru

dernier_jour_de_stephan_zweigPiesa de teatru „Ultimele zile ale lui Stefan Zweig” este realizata dupa romanul lui Laurent Seksik. Cartea, publicata in 2009 daca nu ma insel povesteste ultimele 6 luni din viata lui Zweig din momentul in care ajunge la Petropolis in Brazilia si pana cand se sinucide impreuna cu sotia sa, in februarie 1942, pentru ca nu mai suporta exilul la care este obligat din cauza nazismului si tensiunea razboiului. Cartea a fost un succes, vanduta in peste 100.0000 de exemplare si tradusa in mai multe limbi. Insa nu pot spune acelas lucru si despre piesa de teatru.

Sunt de acord ca uneori este greu sa redai in film sau pe scena tot ceea ce un scriitor a reusit sa puna pe hartie. Sunt din nou de acord ca este poate cu atat mai greu cand vine vorba de Stefan Zweig dar consider ca merita mai mult.

Piesa de teatru, incearca lafel ca si cartea sa puna in scena scurta perioada pe care Zweig si sotia lui, Lotte au petrecut-o in Brazilia inainte sa isi puna capar zilelor. Zweig este trist si demoralizat, satul de exil, frustrat ca nu isi mai gaseste inspiratia de dinainte pentru a putea scrie, melancolic cu gandul la Viena pe care a trebuit sa o paraseasca. Periplul facut prin diversele tari inainte de a ajunge in Brazilia il vede ca pe o povara si gandul razboiului din ce in ce mai prezent pare sa il termine. In opozitie cu Zweig, Lotte, cea de-a doua sotia a lui, mult mai tanara ca el incearca sa priveasca Petropolis si Brazilia ca pe o noua viata, un nou inceput. Este plina de speranta, vesele, incearca sa isi distreze sotul dar este din ce in ce mai ingrijorata de atitudinea lui. In rolul lui Zweig – Patrick Timsit, un comediat francez destul de conoscut, daca nu chiar foarte cunoscut. Numai ca se pare ca schimbarea de la comedie la tragedie nu ii prinde foarte bine. Mi s-a parut moale, neconvingator, nu a fost suficient de trist, suficient de disperat. Se pare ca este totusi mai usor sa joci o comedie. In rolul lui Lotte, sotia lui Stefan Zweig – Elsa Zylberstein. Nu o cunosteam inainte dar nici nu a reusit sa ma faca sa vreau sa o vad din nou. Bucuria si speranta unui noi inceput erau in rolul ei putin cam exagerate si mult prea false sau prost jucate pe gustul meu. In concluzie o piesa de teatru cu un subiect care ma pasioneaza avant in vedere ca il ador si il consider genial pe Zweig, dar cu o interpretare care m-a facut sa regret alegerea piesei.

Publicat în Uncategorized

Gastronomie bretona

breVa vorbeam zilele trecute despre Bretagne si despre cat de mult imi place regiunea si peisajul. Un alt lucru care imi place in Bretagne este mancarea. Probabil ca daca ai sta acolo te-ai plictisi la un moment dat de mancarea traditionala, ca si peste tot, eu insa, cum nu stau acolo si cum mananc doar din cand in cand raman destul de entuziasmata.

Clatitete (dulci si sarate)

In Bretagne clatitele sunt un fel de mancare principala. Numele este putin diferit insa. Cele sarate se numesc „galette”, sunt facute din faian neagra, speciala pentru acest tip de clatite, sunt mai mari decat clatitele obisnuite si poate unpicut mai groase. Si apoi in ele pui toate bunatalie. Unele pot fi considerate ca un fel de sandwich, cu sunca, branza, ciuperci uneori ou sau salata. Numai ca sunt o parte din ele mai consistente si mai cu mancare gatita in ele, cu peste, cu tot felul de legume, cu carne de pui, cu pipote, etc. Asa cum italienii au o garmata de varietati de pizza asa au si bretonii „clatitele sarat”.

Pe langa clatitele sarate exista si cele dulci, „crêpes”, la desert. Si ele sunt la fel de diversificate de la dulceata si nutela la tot felul de fructe, arome si sirpuri. In schimb clatita dulce „traditionala” din Bretagne cred ca este cea cu caramel cu unt sarat. Untul sarat este tipic pentru zona, este facut cu sare de mare si apoi cu untul sarat fac caramele dar si un fel de crema de caramal in borcanas.

Kouign aman

Kouign aman este prajitura bretona prin excelenta numai ca nu trebuie sa iti fie frica de kilogramele in plus daca vrei sa o mananci. Este facuta din faina, unt si zahar dar este foarte buna. In bretona cele doua cuvinte inseamna „prajitura” si „unt” si sunt tot felul de legende despre cum a fost inventata. cea mai raspandita este povestea unui brutar breton care ar fi inventat prajitura intr-o perioada de foamete cand faina se gasea foarte greu insa untul era din abundenta avand in vedere ca se produce unt in regiune. In compozitie intra 400g de faina, 300g de unt si 300g de zahar. Dupa ce e facut aluatul se pune unt peste el, se mai intinde putin si se pliaza din nou aluatul si iar se pune unt peste el si tot asa. Apoi se pune la cuptor siamestecul de zahar si unt face prajitura moale si fondanta in mijloc si crocanta, caramelizata pe exterior. Insa, la cat este de consistenta, mananci o bucata si nu iti mai trebuie jumatate de an apoi 🙂

Cidrul

Si daca avem felul principal si desertul cu mancare traditionala trebuie sa avem si bautura care insoteste. Cidrul este une fel de vin din mere numai ca este acidulat. Este putin alcolizat, cam 2% si se obtine din fermentarea merelor. Se gaseste in varianta bruta, putin amaruie si in varianta dulce. Cred ca la gust seamana putin cu sampania pentru copii, nu este atat de dulce dar tot asa cu acidul ala si are in plus putin alcool.

Publicat în Uncategorized

Fotografie

Boushra Almutawakel este prima fotografa femeie din Yemen. Dupa ce a studiat in repetate randuri in Statele Unite s-a intors in Yemen unde, dupa unii, a introdus un nou tip de fotografie. Dar, desi munceste si locuieste acolo, fotografiile ei par totusi sa fie mai apreciate in Occident. Apara si critica vualul in acelas timp si fotografiile pe care le face sunt in mare parte in zona asta. Intr-un interviu acordat ziarului The Economist spunea ca Yemenul este o tara in care femeile si barbatii nu interactioneaza foarte mult si in conditiile astea in unele locuri pana si ea se simte mai confortabil purtand voalul. Numai ca zice ca voalul pentru ea este cel foarte colorat, purtat in acealeasi tonuri cu imbracamintea si nu cel negru care acopera femeia in totalitate si care s-a raspandit si a ajuns acolo venind in regiunea Golfului. Ceea ce este absurd pentru ea este voalul purtat de fetite, pentru ca nu are nici o legatura cu traditia sau cu religia.

Ideea principala a muncii ei este ca vualul este acceptabil atat timp cat este o alegere. Multe dintre femei il poarta pentru ca este o obisnuinta dar atunci cand este impus sau exagerat nu mai este o solutie.

boushra-almutawakel*sursa foto Cinquante nuances de voiles

Colectia de poze de mai sus se numeste „Mama, fica si papusa” si pleaca de la un voal relativ simplu si traditional si ajunge pana la exagerare, spre sfarsit personajele dispar, acoperite de negru.

yemen*sursa foto Cinquante nuances de voiles

In cea dea doua colectie inverseaza rolurile si trebuie sa recunosc ca ideea imi place. Pleaca de la femeia complet ascunsa in spatele foalului si barbatul langa ea, la barbatul complet acoperit si femeia intr-o rochie traditionala dar cu capul si fata descoperita.

Publicat în Uncategorized

Gang leader for a day – Sudhir Venkatesh

9782211203753FSGang leader for a day e una din cartile foarte interesante pe care l-am citit in partea de sfarsit a lui 2012. Sudhir Venkatesh este student la sociologie in Chicago la sfarsitul anilor ’80 si isi alege ca subiect de studiu familiile sarace de afro-americani care locuiesc intr-un cartier din sudul orasului. Ajunge in cartier cu rucsacul plin de chestionare pentru a pune intrebari familiilor care locuiesc acolo si sfarseste prizonier intr-o scara de bloc. Gasca (gang) din cartier il surpinde in scare spre seara si cred ca este menbru al unei gasti rivale, din cartierul de langa. Il iau la intrebari, il ameninta cu bataia si cu moartea, il tin toata noaptea si reuseste sa scape doar pentru ca J.T. seful gastii il crede i le spune baietilor sa il lase sa plece.

Numai ca se pare ca lui Sudhir experienta asta nu ii este de ajuns si a doua zi se intoarce in cartier cautandu-l pe J.T. si explicandu-i din nou proiectul lui. Il intreaba cum poate face ca sa isi faca totusi cercetarea si sa poata sa scrie cum se intampla lucrurile cu adevarat in cartierul respectiv. Sudhir se transforma in protejatul lui J.T. si timp de 6 ani merge aproape in fiecare zi in cartier si sta cu gasca dar si cu familiilor baietilor din gasca. Invata sa ii cunoasca pe oamenii din cartier si afla incet incet ca aparentele sunt departe de adevar. Isi petrece zilele cu traficanti de droguri, cu prostituate si cu toxicomani, asista la scene parca desprinse din filmele americane si realizeaza cu frustare ca atunsi cand sunt cu adevarat probleme cei care le rezolva sunt membri gastilor pentru ca nici politia corupta nici ambulantele sau serviciile de prim ajutor nu pun piciorul acolo.

Studiile de genul asta mi se par din ce in ce mai interesante si cred ca o sa imi extind lectura in domeniul asta.

Publicat în Uncategorized

Zapada la Paris

La neige sur ParisInca de pe la inceputul saptamanii am tot auzit la radio si la televizor ca se va racii, lumea vorbea de temperaturi cu minus de „marele frig” de zapada care o sa vina de parca cine stie ce catastrofa naturala ar fi fost astetata. Initial au zis ca va ninge inca de weekendul trecut sau de luni cam asa ceva. Si nu s-a intamplat nimic. In momentul ala mi-am zis da…francezii panicheaza si exagereaza de fiecare data, de cum se raceste putin si sunt 0 grade afara gata e tragedie nationala!!!! Cod negru probabli…(nici nu stiu daca exista). Colegii mei la la munca nici ei nu mai aveau alt subiect de discutat decat marele frig care urma sa vina si ce o sa ne facem….M-am gandit sa le zic ca nu o sa facem nimic in plus, ca o sa ne punem eventual o bluza mai groasa sau o bluza in plus pe noi si gata, mare lucru dar de fiecare data cand fac remarci de genul asta mi se zice ca eu sunt obisnuita ca Romania cum e aproape de Rusia, gata se si gandesc la Siberia. in fine.

Trebuie sa recunosc ca am fost surprinsa cand m-am trezit oi dimineata si termometrul arata -7 grade. Primul lucru la care m-am gandit e ca s-a stricat si ca de fapt nu arata bine. Apoi am iesit afara si am vazut ca era destul de frig, adica am avut nevoie sa imi pun caciula si manusi, oricum consider ca nu se poate compara cu frigul din Romania cand ma trimitea bunica la scoala cu ciorapri, pantalonii de pijama plus pantalonii pe deasupra nu cumva sa imi fie frig. 🙂 Si aseara surpriza, a nins! Este in continuare alb pe jos si este atat de frumos! E sambata, inca nu am apucat sa vorbesc cu colegii mei de munca dar sunt convinsa ca ei nu vad zapada de afara ca pe ceva frumos lafel ca si mine. Probabil traficul e monstruos ca aluneca etc. Asta pentru cei care s-au organizat din timp si au pus anti-gel in masini ca i-am auzit pe atat de multi plangandu-se ca ce se fac daca e asa de frig ca le ingheata benzina in masina…. nici nu stiau ce e ala anti-gel, parca le vorbeam de o minune cand le ziceam sa se duca sa isi cumpere. Si ma gandesc ca si cu avionanele trebuie sa fie lafel, cum nu sunt obisnuiti cu zapada sigur nu au tot ce le trebuie ca traficul aerian sa fie normal. Abea astept stirile azi sa aud „catastrofele”.

Eu in schimb mi-am propus sa profit de weekend si o sa merg sa ma plimb prin frig si zapada.

Publicat în Uncategorized

Casatoria pentru toti

Casatoria pentru toti (heterosexuali sau homosexuali) este un subiect de foarte mare actualitate in franta in momentul de fata. Parlamentul francez se pregateste sa dezbata o lege care daca este adoptata va permite casatoria si adoptia cuplurilor homosexuale. Ca oricare schimbare, este un subiect care place si socheaza in acelas timp si despre care se vorbeste peste tot.

Eu am citit zilele trecute un articol in „le Monde”  scris de un antropolog francez, Maurice Godelier care mi-a placut tare mult, motiv pentru care il reiau pe blog, chiar daca este in franceza.

„L’humanité n’a cessé d’inventer de nouvelles formes de mariage et de descendance”

LE MONDE | 17.11.2012 à 10h58 • Mis à jour le 13.01.2013 à 14h02

Maurice Godelier, directeur d’études à l’Ecole des hautes études en sciences sociales, est l’un des plus grands anthropologues français. Prix de l’Académie française, il a reçu la médaille d’or du CNRS en 2001 pour l’ensemble de son œuvre. Il est notamment l’auteur de Métamorphoses de la parenté (éd. Flammarion, 2010).

Les opposants au projet de loi sur le mariage homosexuel parlent d’„aberration anthropologique”, qu’en pensez-vous ?

Cela n’a aucun sens. Dans l’évolution des systèmes de parenté, il existe des transformations mais pas des aberrations. Certes, on ne trouve pas, dans l’histoire, d’union homosexuelle et homoparentale institutionnalisée. On comprend pourquoi. Pendant des millénaires, la société a valorisé l’hétérosexualité pour sereproduire. Mais souvent l’homosexualité au sein des sociétés a été reconnue dans la formation de l’individu, en Grèce antique par exemple. J’ai vécu sept ans dans une tribu de Nouvelle-Guinée, les Baruya, où, pour être un homme, il fallait être initié. Les initiés vivaient en couple homosexuel jusqu’à 20 ans. L’homosexualité avait un sens politique et religieux. Mais la question des unions homosexuelles et de l’homoparentalité est une question moderne, qui ne s’est jamais posée auparavant.

L’humanité n’a cessé d’inventer de nouvelles formes de mariage et de descendance. C’est pour cela que je parle de métamorphoses à leur propos. Aujourd’hui, en Occident, les deux axes sur lesquels repose tout système de parenté, l’alliance et la descendance, intègrent des formes nouvelles.
Pourquoi maintenant ? C’est le résultat de quatre évolutions indépendantes. La reconnaissance progressive que l’homosexualité est une sexualité autre mais normale, l’émergence d’un nouveau statut de l’enfant, l’apparition de nouvellestechnologies de la reproduction, et le fait que dans une démocratie les minorités peuvent revendiquer des droits nouveaux. A partir de là, il est devenu possible et nécessaire d’accorder aux homosexuels de vivre légalement leur sexualité et, pour ceux qui le désirent, de pouvoir élever des enfants.

Cela suscite beaucoup de résistances…

Il faut revenir sur plusieurs points fondamentaux pour éviter une approche idéologique. J’ai déjà mentionné le premier: l’homosexualité est une sexualité autre mais normale. Ce n’est ni une maladie, ni une perversion, ni un péché. Les deux espèces de primates les plus proches de nous sont bisexuelles, tout comme l’espèce humaine. C’est un fait scientifique. Si on ne le reconnaît pas, on continue à charrier de l’homophobie. Le deuxième point, c’est que sexualité signifie désir, mais aussi amour. Comme les hétérosexuels, les homosexuels s’aiment.

Les couples homosexuels sont infertiles. Pourtant ils sont de plus en plus nombreux à vouloir des enfants…

C’est une conséquence du mouvement de valorisation de l’enfant et de l’enfance qui avait déjà commencé au XVIIIe siècle et que Jean-Jacques Rousseau a exprimé. Il a abouti à la déclaration universelle des droits de l’enfant.

La volonté de transmettre à travers la descendance est universelle, mais, selon les sociétés, on ne voit pas l’enfant de la même façon. Un Romain de l’Antiquité devait élever son bébé vers le ciel pour en faire un citoyen. S’il le laissait par terre, l’enfant devenait un esclave ou était livré aux chiens. Aujourd’hui, l’enfant revêt une valeur nouvelle. Il valorise l’adulte, et représente pour beaucoup un idéal de réalisation de soi. Il permet la transmission non seulement d’un nom, mais de valeurs personnelles. Les homosexuels participent de ce mouvement, comme les hétérosexuels.

Un enfant naît d’un père et d’une mère. N’a-t-il pas besoin de cette différence des sexes ?

Je n’ai pas envie de transformer les femmes en hommes, et inversement. La théorie de Judith Butler, qui prétend que l’on peut s’affranchir complètement de son corps de naissance est pour moi une limite à ne pas franchir. Je suis favorable à la suppression de toutes les différences construites historiquement, et désormais injustifiées. Mais il existe des différences utiles.

Ce qui importe, c’est que les attitudes dites masculines ou féminines soient assumées, quelle que soit la personne qui les assume. La paternité et la maternité sont des fonctions. Dans nos sociétés, elles peuvent se déplacer. Est-ce que les pères ne se mettent pas aujourd’hui à materner ? Il ne peut pas y avoir d’abolition, mais un décrochage par rapport au sexe.

Comment analysez-vous les arguments des opposants?

Les psychanalystes sont divisés. Beaucoup continuent à faire du père le personnage central de la famille. Chacun de nous aurait trois pères, son père réel, un père désiré mais imaginaire et le père symbolique commun à tous et à toutes et identifié à la Loi. Et la mère, alors ? Quant aux prêtres, qui n’ont pas d’enfants, pour eux la vraie famille c’est l’union sacrée d’un homme et d’une femme devant Dieu et en Dieu qui a pour suite l’interdiction du divorce. Cette conception de lafamille modelée depuis des siècles par le christianisme est propre à l’Occident et n’a aucun sens dans beaucoup de sociétés. Elle évolue puisque les Néerlandais, majoritairement protestants, ont accepté le mariage homosexuel et l’homoparentalité.

Chez les Baruya, chaque individu a plusieurs pères et plusieurs mères. Tous les frères du père sont considérés comme des pères, toutes les sœurs de la mère comme des mères. Est-ce que toutes les autres familles que celles de l’Occident post-chrétien sont irrationnelles? C’est l’humanité qui les a inventées ! Les résistances sont normales, elles accompagnent un grand changement social et mental. Deux personnes de même sexe vont avoir des enfants, alors que l’exigence de la nature c’était qu’il fallait deux personnes de sexe différent pourconcevoir. Toutes les sociétés ont trouvé des parades à la stérilité. Nous avons la procréation médicalement assistée.

Ce qu’il faut comprendre, c’est que les notions de paternité et de maternité ont deux dimensions, biologique et sociale. Dans l’histoire, la plupart des sociétés ont mis en avant le social. La nôtre tend à l’inverse. Mais aujourd’hui, au sein des familles recomposées, la parenté sociale s’étend. On attend du nouveau compagnon ou de la nouvelle compagne qu’ils se comportent comme des pères et des mères vis-à-vis des enfants conçus par d’autres.

Certains craignent que le tabou de l’inceste ne tombe…

Qu’est-ce que les gens en connaissent? C’est une condition universelle de toute société. Si les familles se reproduisaient par elles-mêmes, la société ne pourrait pas exister. Le tabou est un élément producteur de la société, transféré à tout individu et intériorisé par chacun, hétérosexuel comme homosexuel. Ces fantasmes sont grotesques. Il n’y aura pas plus d’inceste chez les homos que chez les hétéros.

L’Etat doit-il accompagner et légitimer ces évolutions ?

L’Etat doit intervenir pour fixer des responsabilités devant la loi. Il arrivera que les couples homosexuels se séparent. Il faut fixer un cadre. Il faut aussi pénaliser l’homophobie, qui agresse parents et enfants. D’autres gouvernements sont passés par là. Aucune des sociétés qui ont accepté ces évolutions ne s’est effondrée. C’est devenu banal, comme avoir des enfants sans se marier est aujourd’hui banal.

Propos recueillis par Gaëlle Dupont

Publicat în Uncategorized

Jurnalul Annei Frank – teatru

affiche_anne_frank_0Am citit Jurnalul Annei Frank cu ceva ani in urma insa cartea mi-a placut. Desi Anne mi s-a parut pe atunci o adolescenta putin rautacioasa si pretentioasa uneori, nu pot sa neg faptul ca jurnalul ei este o marturie impresionanta a perioadei pe care a petrecuta impreuna cu familia ei si cu inca doua familii ascunsi in debaraua unor birouri, pana cand au fost prinsi de nazisti.

Piesa de teatru este re-scrisa si adaptata de Eric Emmanuel-Schmitt si trebuie sa recunosc ca mi-a placut iddea si am vrut sa vad piesa inca de cand am vazut anuntul. Mi-am zis ca trebuie sa iasa ceva interesant din combinatia intre cei doi. Eric Emmanuel-Schimtt a rescris piesa de teatru din perspectiva tatului Annei, Otto Frank care intros singur, fara sotia sa la Amsterdam merge in fiecare zi la gara si isi asteapta fetele, verifica listele pe care cei de la gara le au. Mips, asistenta lui a gasit jurnalul Annei si i l-a dat spunandu-i sa il citeasca, el insa refuza considerand ca este prea personal si ca fica lui probabil nu ar aprecia. Se hotaraste sa il citeasca totusi numai dupa ce afta ca ficele lui au murit amandoua si ca nu mai are pe cine astepta la gara. Piesa alterneaza momente in care Otto citeste din jurnal in monolog si scene din viata in „Anexa”.

Unii au spus despre piesa ca este totusi mediocra, ca se asteptau la mai mult de la Eric-Emmanuel Schimtt. Mie piesa mi-a placut si mi s-a parut ca a ramas destul de fidela cartii, centrata pe Anne si pe tatal ei. Cred ca nu am fost singura de aceasta parere pentru ca sala era plina. In schimb sunt convinsa ca toata lumea este de acord cu faptul ca cea mai buna parte a piesei este interpretarea Annei Frank de catre Roxane Duran. Presa scrie ca la numai 19 ani nu face decat sa isi inceapa cariera si ca o sa mai auzim de ea de acum in colo. Lansata de filmul austriac Das weiße Band, castigatorul Palmei de Aur la Cannes in 2009, actrita franco-spaniolo-asutriaca debuteaza in teatru cu rolul Annei Frank si este un debut promitator.

Publicat în Uncategorized

Bretagne

steagBretagne este o regiune in vestul Frantei, pe coastra oceanului, spre Anglia unde ai o gramade de lucruri de vizitat. dar daca stai sa te gandesti, prin toata istoria, Bretagne este mai mult decat o simple regiune. A fost un mini régat independent la inceput, apoi un ducat dependent de regatul francez si apoi a devenit o regiune din Franta. Insa toate detaliile astea fac ca bretonii au un steag al lor, o limba care nu are nici o legatura cu franceza sa cu alte dialecte vorbite in tara si costume traditionale specifice si foarte usor de recunoscut. Sunt in continuare foarte mandrii de originile lor.

Lasant la o parte istoria si oamenii, Bretagne este o regiune in care ai o gramada de locuri de vizitat, unele mai dragute ca altele, si daca la asta mai adaugi ca ai si oceanul aproape, e perfct. OK, apa poate e cam rece si nu poti neaparat sa faci baie tot timpul, dar la ocean sunt si lucruri uneori mult mai interesante de facut decat sa mergi la plaja.

Mont Saint Michel este una din atractiile turistice cele mai cunoscute ale regiunii. este o manastire construita in varful unei stanci. Poate ca manastirea in sine nu starneste curiozitatea tuturor insa ceea ce este interesant este ca ea se poate vizita sau nu in functie de fluxul si refluxul oceanului. de pe „continent” pana la stanca unde este construita manastirea este un drum numai ca dumul este accesibil numai cand oceanul se retrage ca in reste, drumul e acoperit de apa. In momentul in care preogramezi vizitarea manastirii trebuie sa ai brosura cu orarul de flux si reflux ca sa stii exact incepand cu ce ora poti merge spre Mont Saint Michel si pana la ce ora poti sta acolo.

Rennes este unul din orasele principale ale regiunii, este cel mai mic oras din lume care are un metrou. Centrul vechi al orasului are casa cu modele din lemn pe exterior, sa te tot plimbi si sa tot admiri. Este insa si un oras universitar si este, cel putin in franta, cunoscut pentru consumul de alcool. 🙂

Diversele castele care pot fi vizitate in regiune sunt si ele un alt punct in plus pentru care regiunea merita vizitata. Nu este foarte departe de Castelele de pe Valea Loarei. Poate ca apoi unele din castelele din Bretagne sunt chiar si mai dragute. SUnt pe malulu apei, a oceanului de data asta, cu tot felul de fortificatii in jurul lor si marele avantaj este ca fiind intr-o zona mai putin turistica decat cele de pa Valea Loarei nu este atat de aglomerat si te poti plimba linistit.

Insulele situate nu departe de tarm, intre Franta si Anglia merita si ele vizitate. unele dintre ele, cum ar fi Brehat, reprezinta uns ingur satuc. In Brehat sunt mai putin de 500 de locuitori si nu sunt masini pe insula. te deplasezi cu bicicleta. Mai sunt alte insule care functioneaza pe acelas sistem ca si Mont Saint Michel. In functie de flux si de reflux poti merge pe insula pe jos sau cu masina pe un drum la nivelul marii, numai ca atunci cand apa oceanului revine nu te mai poti intoarce prin acelas loc, trebuie sa faci ocolul insulei si sa te intorci pe un pot special construit pentru astfel de situatii.

O alta activitate placuta in regiune si care este posibila din cauza fluxului si refluxului este pescuitul de fructe de mare. cand oceanul se retrage kilometri intregi de nisip care in mod normal este sub apa se descopera. Scoicile, racii, crabii raman uneori in nisip sau ascunsi si blocati dupa pietre sau stanci mititele. Ii poti vedea pe oameni cu cizme de cauciuc, o galetusa si o grebla speciala atacand nisipul pentru a pescui cina cu fructe de mare din ziua respectiva.st michel