Publicat în Uncategorized

Facebook in loc de martie si martisoare

In mod normal, ma cam obisnuisem sa ma plang in fiecare an la inceputul lui martie de dor de casa si de lipsa martisoarelor, a florilor si a urarilor de „la multi ani si o primavara frimoasa”. In afara de noi si de bulgari cred ca nimeni nu are traditia martisoarelor de 1 martie, si departe de casa si de traditiile astea mai in fiecare an ma gandeam cu nostalgie la zilele de inceput de martie la Tulcea. In fiecare zi cand ieseam de la scoala mergeam pe acolo unde erau tarabele cu martisoare. Nu neaparat ca imi placeau in mod deosebit sau ca trebuia sa cumpar ci pur si simplu pentru ca imi placea atmosfera. Si apoi e dragut sa primesti sau sa oferi martisoare si buchete de flori (de primavara evident… ghiocei, zambile, frezii). Si apoi toata saptamana care urma dupa 1 martie pana pe 8 era asa cu gust de primavara si miros de flori, cu mici cadouri (trebuie sa recunosc ca ideea cu cadourile la profesoare si mai ales la direiginta nu ma incanta deloc). De 8 martie veneau din nou o gramada de „la multi ani” si unii chiar organizau si petreceri de ziua femeii. Desi unele detalii atunci nu imi placeau in mod deosebit cred ca acum ma uit putin alt fel la ele.

La inceput, departe de Romania, toate lucrurile astea imi lipseau. Martisorul si ghioceii in primul rand si apoi chiar si ziua femeii. Chiar daca este ziua internationala a femeii am impresia ca aici nu are aceiasi importanta. Eu nu i-am zis anul asta de 8 mairtie la multi ani nici unei prietene de ale meu, am sunat-o pe mama sa ii zic si atat. Cu prietenele romance as putea zice ca ne zicem la multi ani asa in gluma, frantuzoaicelor daca le-as ice cred ca s-ar uita destul de ciudat la mine. Numai ca anul asta, cu Facebook am avut impresia ca am revenit cu muulti ani in urma cand aproape ca eram satula de urari peste urari. Se poarta pe facebook pozele cu martisoare de 1 martie si pozele cu flori de 8 martie. Toata lumea pune cate o poza si apoi „tagheaza” in poza respectiva jumatate din lista lor de prietene, persoane care evident nici nu se cunosc intre ele…si apoi toata lumea da „like”-uri ci face comentarii. De ce sa nu recunosc, la inceput mi-a placut ideea, ba cred ca anul trecut si eu am pus un martisor intr-o poza in care am si „tagat” si eu la randul meu cateva prietena. Numai ca doua, trei poze asa parca trec, dar sa ai wall-ul tapetat cu poze cu flori si urari de la multi ani si sa ai la fiecare conectare 40 de noi notificari pentru ca 40 de persoane pe care tu nici nu le cunosti au comentat o poza cu 3 trandafiri par ca e totusi prea mult. Ce e prea mult strica, si facebook oricum strica (prefer un ghiocel mic si singurel in real life decat 50 de poze pe internet).

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s