Publicat în Calatorii

Pentru copii

Chiar si inainte de a merge in Africa eram constienta de faptul ca in comparatie cu altii suntem niste norocosi. Ca desi am crescut asa cum am crescut in Romania, unii mai cu probleme decat altii, cu trecutul comunist si lipsurile de atunci nu suntem noi cei mai afectati si sunt altii care sunt in conditii mai grele decat ale noastre. In schimb abea acum am realizat cu adevarat cat de departe pot fi copii din Africa de cum am fost noi si de cum sunt copiii din ziua de azi.

Consider ca scoala este obligatorie, e un lucru de la sine inteles, nimeni nu poate fi privat de carte. In Africa nu e chiar asa. Desi scoala este gratuita nu toti copiii pot merge la scoala. Unii parinti nu au nici macar bani ca sa le cumpere rechizitele sau hainele ca sa poata merge la scoala. Altii au nevoie de ei acasa sau pe camp sa ii ajute sa produce cate ceva ca sa aiba ce manca si in conditiile astea desi au 9- 10 ani merg pe camp si nu la scoala. Sau la sate, parintii nu au inca obisnuinta de a declara copiii la starea civila cand se nasc. Si cand au 6 -7 ani si ar trebui sa mearga la scoala, scoala nu ii primeste pentru ca nu au certificat de nastere. Problema este ca daca copilul nu este declarat in cele cateva luni care urmeaza nasterea, procedura nu mai este chiar atat de simpla. Trebuie sa faca apel la un tribunal, in Lome, care sa studieze cazul si apoi sa dea o hotarare prin care se acorda certificatul. Procedura nu este complicata, este de fapt doar o formalitate numai ca trebuie sa ai banii necesari sa mergi de cateva ori pana la Lome si apoi sa mai si platesti tribunalul pentru ceea ce face. Si mai nimeni din oamenii de la sate nu are banii astia. Majoritatea dintre ei nu ajung in capitala nici macar o data in viata lor iar taranii probabil ca ies de la ei din sat de cateva ori in viata si doar ca sa mearga pana in satul vecin.

Si da, apoi e adevarat ca nu din toti copiii iese un intelectual, dar nu numai intelectualii au dreptul la scoala, toti au. Si copiii aia sunt copiii asa cum am fost si noi si imi este atat de greu sa accept ca nu au aceleasi sanse ca si noi doar pentru simplul fapt ca s-au nascut acolo!!!

In Franta, si probabil nu numai aici sunt multe asociatii care incearca sa ajute copiii, sa ii trimita la scoala etc. Au creat un program de „1 euro pe zi pentru un copil”. Cu acel un euro pe zi copilul poate merge la scoala, uneori, in unele tari cred ca si familia este ajutata din momentul in care banii aia vin in plus si desi pentru noi nu reprezinta atat de mult, pentru ei e enorm. Nu prea intelegeam cum functioneaza organizatiile astea si cum de 1 euro pe zi poate ajuta, sau de ce au nevoie de atat de multi donatori de un euro pe zi. Acum pot sa zic ca inteleg mult mai bine si le inteleg utilitatea. Cred ca o sa ma apuc sa le fac publicitate. 🙂 Cateva dintre ele ar fi Plan, Vision du Monde, Un enfant par la main, SEL si sigur mai sunt si altele.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s