Publicat în Calatorii

Ce pierzi daca pleci in vacanta in mai

Evident ca nu regret nici un moment vacanta mea si descoperirea Africii in schimb atunci cand m-am intors am fost conectata din nou la internet, ziare, televizor si altele mi-am dat seama ca in lipsa mea s-au intamplat destul de multe lucruri si ca luna mai este una destul de activa, daca nu chiar foarte activa.

9 Mai – Ziua Europei (Avant in vedere ca fac parte de cativa ani dintr-o organizatie care promoveaza Uniunea Europeana si tot ce tine de ea m-am obisnuit sa sarbatoresc ziua Europei, sa merg la picnic cu prietenii, sa particip la vreo conferinta sau manifestatie, etc. Daca chiar as fi vrut sa fac asta anul asta as fi putut pentru ca am plecat pe 10 dimineata dar pe 9 am fost mult prea ocupata cu bagaje si pregatiri)

Eurovision (Da, ma uit in fiecare an la Eurovision, ba chiar imi place sa fac un fel de petrecere acasa in seara finalei ca sa pot comenta cu prietenii melodiile si castigatorii. Ma uit si la cele doua semifinale inainte evident, si am un site unde ascult inca dinainte de concurs toate melodiile ca sa stiu de cine imi place in finale. Melodiile am avut deci timp sa le ascult inainte dar daca as gasi undeva finala inregistrata sau in reluare chiar mi-ar placea sa o vad. Si chiar daca nu am vazut-o in live evident ca macar cineva s-a gandit la mine si mi-a trimis sms la final sa ma anunte castigatorii 🙂 )

Festivalul de la Cannes (Cu festivalul de film de la Cannes m-am invatat pentru ca evident, fiind in Franta aici este foarte mediatizat. In plus anul asta presedintele juriului a fost Robert de Niro si i-a mai avut in juriu si pe Jude Law si Uma Thurman. Pedro Almodovar, Lars von Trier si Radu Mihaileanu au avut filme in competitie iar Christophe Honoré, Woody Allen si Jodie Foster si-au prezentat tot aici ultimele realizari. Fimul care a castigat Palma de Aur este The three of Life a lui Terrence Malick despre care sincera sa fiu nu prea stiu mare lucru dar sunt sigura ca o sa iasa in curand in cinematografe aici)

Noaptea europeana a muzeelor (Daca imi aduc bine aminte a fost pe 18 mai, deci in aceiasi seara cu Eurovizionul si cred ca mi-ar fi fost tare greu sa aleg intre ele. Dar ideea imi place. Francezii organizeaza evenimentul de multi ani, nu stiu daca si inaintea era la nivel european, ca in formatul asta aud despre eveniment doar de vreo 2 ani. Oricum in Paris ai tot timpul un muzeu de vizitat pe care nu ai apucat inca sa il vezi iar noaptea muzeelor turisti nu prea stiu despre ea si daca mergi nu e chiar atat de mare inghesuiala si e chiar placut sa descoperi oepere de arta noaptea.)

Turneul Roland Garros (Nu sunt eu cel mai mare fan de tenis, dar din nous, locuind in Franta aud in mai in fiecare zi la stiri inforatii despre competitie. Si ca sa fiu sincera imi tot zic de cativa ani ca mi-ar placea sa merg pe teren sa vad macar o data un meci la Roland Garros. In timpul facultatii nu am putut niciodata pentru ca tot timpul in perioada asta eram in sesiune iar acum mai in fiecare am imi zic „la anul chiar ma duc”)

Reclame
Publicat în Calatorii

Biserica

Nu sunt genul de persoana care merge la biserica sau care acorda importanta mare religiei si credintei dar aici cand a venit vorba de biserica am fost foarte curioasa si am vrut sa merg. Marea majoritatea a oamenilor au credinte animiste (vodo in mare parte) dar sunt si crestini (catolici si tot felul de protestanti sau adventisti, nu intru in detalii aici pentru ca in afara de catolici pe ceilalti nu prea ii stiu, nu prea stiu sa fac diferenta intre ei si nu vreau sa zic ceva ce nu e adevarat). Animismul este religia lor straveche si apoi odata cu colonizarea si cu proiectele umanitare etc a ajuns si crestinismul la ei. Toata amestecatura asta de cultura si religie m-a facit curioasa si cand am constatat ca oamenii de acolo sunt destul de credinciosi si merg in fiecare duminica la biserica am zis ca vreau sa merg si eu sa vad cum este. Cat despre biserica, evident ca alegerea a fost cea catolica.

Prima provocare a fost trezirea de dimineata. Avand in vedere ca este foarte cald afara si destul de devreme, slujba incepe foarte devreme dimineata, cel tarziu la ora 7. Duminica in care eu am zis ca vreau sa merg era slujba mai speciala si mai lunga ca faceau si prima comuniune pentru copii deci mi s-a spus ca slujba va incepe la 6. Oana, trezira la 5! E ceva mai complicat sa te trezesti atat de dimineata in vacanta dar am zis ca se merita, si asa a si fost. Daca oamenii de acolo au fost la slujba de duminica, eu una am fost la spectacol!

Cand am ajuns acolo toti copii veniti pentru comuniune erau imbracati in alb, gatiti toti si dansau la intrarea in biserica pe o muzica cu trompete si tobe, un fel de gospel dar nu chiar. Lumea trecea pe langa ei, ii felicita si mergea sa se aseze pe scaun. Slujba in sine cu e foarte diferita de cea pe care o stiam, doar ca pe langa preot mai este un fel de agitator care din cand in cand mai ia cuvantul si mobilizeaza lumea. Nu stiu exact ce zicea, ca vorbea in ewé, limba locala, dar parea un fel de pretica la care lumea raspundea. Apoi pentru multumire spre sfarsit corul canta gospel, toata lumea din biserica canta si s-au ridicat cate unul cate unul sa mearga in fara sa dea un ban pentru biserica. Toate astea asa cum ziceam, cu corul pe fundal dar si cu trompetele si tobele si in plus, pe langa faptul ca muzica si ritmul erau total diferite pentru mine pentru biserica, mai si dansau. Atmosfera era primitoare si desi era atat de dimineata a reusit sa ma binedispuna, probabil daca stiam versurile as fi cantat si eu cu ei. La sfarsit m-au intrebat cei langa care stateam la noi la biserica cum e slujba si singurele cuvinte care mi-au venit in cap ca sa compar cu ce am vazut acolo au fost „sobra” si „stricta”. Bine, este evident ca gospelul, muzica, dansul si atmosfera aia sunt influente din cultura lor pe care l-au adaptat cu niste zeci de ani in urma la noua religie pe care au imbratisat-o dar tot spectacolul ala pe mine a reusit sa ma fascineze.

P.S. – filmuletul nu e facut de mine, e luat de pe youtube; am zis ca o sa li se para ne la locul lui daca filmez in biserica slujba si corul, acum imi pare rau ca nu am filmat

Publicat în Calatorii

Lomé

Capitala Togoului este pentru mine un fel de sat mare si nu tocmai un oras. Este ciudat cum in acelas loc poti gasi hotele de 4 si 5 stele si strazi care inca nu sunt asfaltate, oameni in costume traditionale si langa ei oameni de afaceri in costum si cu smartPhone in mana.

Totul in oras se invarte in jurul Marei Piete unde lumea vinde de toate si unde este tot timpul o aglomeratie monstuoasa de oameni si de masini. Apoi nu pot sa zic ca exista cine stie ce obiective turistice, firma de telecomunicatii si-a construit de curand un nou sediu care iese in evidenta pentru ca e o cladire foarte inainlta si in plus are si culori tari pe ea, si apoi mai e interesant de vazut piata republicii si resedinta presedintelui. In rest sunt mai degraba case si cartiere tipice africane decat obiective turistice importante. Lumea merge la Lomé pentru ca are treaba, merge la piata sau trebuie sa ajunga intr-un alt oras din tara si aici se intalnesc oarecum toate drumurile

Lomé este pe malul marii dar nici marea si nici plaja nu sunt exploatate aproape deloc. Cum localnicii nu prea vad utilitatea de a merge la plaja si nu sunt chiar atat de multi turisti plaja nu e amenajata si e pacat pentru ca chiar si asa „salbatica” e extrem de frumoasa, cu nisip fin si palmieri de-a lungul apei. Cred ca unul din motivele pentru care plaja nu e exploatata este si faptul ca nu prea se poate face baie in mare, curentii sunt foarte puternici, valurile mari si apa destul de adanca inca de la mal.

Cred ca locul cel mai turistic din oras este Le village artisanal, un fel de targ artizanal de unde poti cumpara statuete, masti si alte obiecte din lemn, tot felul de suveniruri, materiale cu imprimeu african, ba chiar daca vrei poti sa iti si faci comanda acolo de o rochie, o camasa, mai au si sandale si papuci facuti manual. Si e frumos ca au si atelierele unde le fac tot acolo deci poti vedea in direct cum este confectionat suvenirul pe care il vei cumpara.

Publicat în Calatorii

Accra – Lomé cu autobuzul

Intre Accra si Lomé sunt maxim 200 de kilometri, poate chiar mai putin. Lomé este una din putinele capitale din lume care este exact la granita cu tara vecina, aici cu Ghana. Practic vama este la iesirea din oras, in oras. Deci microbuzele si taxiurile care fac traseul intre cele doua capitale sunt multe si nu e complicat deloc. Sau nu e complicat daca e cineva care sa iti explice cum sta treaba cat de cat. Nu exista orare pentru plecarile microbuzelor, pleaca cand sunt pline, pur si simplu. Am ajuns in „statia” de unde pleaca microbuzele, daca o pot numi asa si avand in vedere ca eram singura persoana alba de acolo toata lumea a sarit ca sa ma urc in autobuzul lor. Am luat bilet m-am urcat in autobuz si cele 3 ore de drum m-am simtit ca un fel de personaj de desene animate. Toata lumea se uita la mine si ma studia. Stiu ca populatia tarilor de acolo este neagra in totalitate dar ma asteptam ca dupa colonizare si mai bine de 50 de ani de independenta si probabil tot atatia ani de proiecte umanitare si nu numai sa fie deja obisnuiti cu albii si sa nu se uite diferit la ei. Inca nu e asa si pe mine m-a surprins lucrul asta si uneori chiar m-a stanjenit.

Pana la urma in autobuz am intrat in vorba cu persoana care statea langa mine. Desi limba oficiala in Ghana e engleza probabil nu toata luma o vorbeste foarte bine pentru ca vorbesc diferite dialecte si limbi locale. Cel de langa mine vorbea engleza si cand oamenii au vazut ca vorbesc cu el si raspund la intrebarile care mi le pune au inceput toti sa ii zica diverse in ewé, limba locala el imi traducea, eu ii raspundeam si el traducea inapoi. A fost draguta experienta dar si putin ciudata in acelas timp.

Nu cu mult inainte sa plec vorbeam cu niste colegi de munca despre o carte si despre investitiile Chinei in Africa, care este in momentul de fata cel mai mare investitor de pe continent. Chiar eram curioasa la inceput cum s-a ajuns la situatia asta dar am putut inca din prima zi sa vad cat de adevarat este lucrul asta. Aproape de granita cu Togo, ultimii 50 de kilometrii drumul era in constructie, il refaceau si in unele locuri il asfaltau acum pentru prima data. Toate masinile, utilajele, materialele erau chinezesti, scia pe ele numai in chinezeste. Pe langa asta, seful de santier (asa parea din masina, ca dadea instructiuni pe acolo) si o parte din muncitori erau si ei tot chinezi. Mi s-a spus apoi ca da, China investeste in Africa dar ca apoi unul din motivele pentru care africanii nu sunt multumiti este faptul ca isi aduce si forta de munca din China si ca urmare chiar daca investeste nu prea creeaza si locuri de munca pentru populatia locala.

Publicat în Calatorii

Accra for a night

Cu obiectivul de a ajunge la Lomé (Togo) am aterizat seara la Accra (Ghana) unde am dormit o noapte si de unde am plecat a doua zi dimineata cu autobuzul spre Lomé. Accra a fost deci primul meu contact cu Africa. De cum m-am dat jos din avion m-a lovit caldura si umiditatea, toropeala care te moleseste instant. De parca as fi intrat intr-o sauna sau mai bine zis intr-un solar, din ala cum avea bunica in curte sa faca rosiile, etc. Pe langa caldura m-a mai surprins si faptul ca vara, in luna mai la ora 7 seara era deja intunreic bezna afara de ai fi zis ca e in toiul noptii. Apoi la controlul de frontiera evident ca lumea a trebuit sa se imbulzeasca, sa se inghesuie, sa se bage unii in fata altora. Dupa ca am trecut de vama si mi-am recuperat bagajul a trebuit sa schimb niste bani. Era un schimb valutar in aeroport numai ca la un singur chiseu reusisera sa faca doua cozi. M-am gandit ca poate sunt doua persoane. Nu! Era una singura care se pare ca a gasit solutia perfecta se ocupa de o persoana din prima coada, apoi de una din a doua coada, apoi revenea din nou la prima coada si tot asa.

Nu, nu m-am avnturat singura in noaptea. A venit sa ma astepte prietenul unui prieten si sa ma duca la hotel. Am stat in fata aeroportului cred ca mai bine de 10 – 15 minute sa gasim un taxi pentru ca vazand ca sunt „alba” deci straina si cu bani pentru ei cereau cel putin dublu de pretul obisnuit. Intr-un final am stat mai in spate l-am lasat pe el sa gaseasca taxiul si sa negocieze pretul si apoi am aparut si eu.  Dupa ce am gasit taxi am plecat numai ca nu a durat prea mult fericirea intrucat masina taximetristului s-a stricat la nici jumatatea drumului. I s-a ars motorul cred ca a inceput sa iasa fum de sub capota si el a dat fuga cu un bidonas cu apa. A trebuit deci sa schimbam taxiul si bineinteles ca povestea de la aeroport s-a repetat. Traficul e inmposibil, masini sunt mult prea multe, chiar daca unele vai de capul lor, poluarea mi s-a parut mult mai importanta iar drumurile sunt groaznice, uneori sunt doar piste cu pamant batatorit, nici macar nu e asfalt peste tot. Lumea pe marginea strazii vinde orice si pentru oricine. Vin chiar si la semafor, cat e masina oprita sa te imbie, poate, poate le cumperi ceva. Femeile sunt impresionante, ducant toata marfa pe care o au de vanzare in niste cosuri uriase pe care le poarta pe cap. Iar masinile cu bagaje peste ele inca de 2 ori cat dimensiunea lor pe care pana acum le vedeam doar prin filmulete si poze comica pe internet chiar exista. 🙂  La hotel am dat drumul la televizor in camera dar nu prindeam decat un singur post, mai tarziu am realizat ca de fapt te poti uita doar la postul la care se uita cel de la receptie. Si in prima mea seara in africa am avut parte de o telenovela africana.

Publicat în Calatorii

Ce faci 6 ore jumate de zbor?

Nu fac parte din acele persoane carora le este  frica sa calatoreasca cu avionul, nu am nici o problema cu asta si in plus mi se pare ca este destul de confortabil. Si daca stau sa compar cele 6 ora si jumatate cu cele 36 de ore de autocar de la Bucuresti ma Paris pe care le-am facut de mai multe ori ar trebui sa zic despre calatorie ca a fost o nimica toata. Dar cum omul se invata mult prea usor cu binele, aproape ca nu mai tin minte cu ce imi ocupam timpul ca sa fac cele 2 zile sa treaca cat mai repede. De obicei atunci cand plec undeva pe drum citesc pentru ca cititul merg bine si timpul trece repede, numai ca nu stiu de ce in ultimele saptamani stau destul de prost cu pofta de citit. Mi-am luat o carte cu mine dar nici macar nu am deschis-o. In schimb am fost ceva mai motivata sa aflu mai multe despre unde merg si despre ce o sa pot face si vedea asa ca am citit pe drum aproape jumatate din ghidul de calatorie. Vecinul de langa mine nu a fost comunicativ deloc, a dormit aproape tot drumul si nu am schimbat nici macar doua vorbe, desi am vazut cand completam formulare pentru oficiul de imigrare ghanean ca e nascut cu o zi inaintea mea (da, in acelas an). Am incercat si eu sa dorm dar nu am reusit, probabil eram prea incantata si nerabdatoare sa ajung. Am reusit in schimb sa vad doua filme si jumatate pe durata zborului: Little Fockers (nu prea mi-a plcut nici primul film din „seria” care cu siguranta a fost mai bun decat asta deci…), apoi O poveste incalcita a lui Repunzel (filmul asta vroiam sa il vad de cand a aparut si tot nu am apucat, si in plus chiar mi-a placut filmul) si am inceput sa vad Der granz grosse Traum (un film nemtesc dragit, despre cum un profesor intors dupa studii in Anglia decide sa ii invete forbal pe elevii lui, in conditiile in care fotbalul inca nu era cunoscut in Europa) pe care l-am terminat apoi de vazut la intoarcere. Intre filme am ascultat si Radio Lufthansa (sau un fel de radio) si o emisiune draguta in care au difuzat cele mai faimoase si mai populare melodii de pe coloana sonora a filmelor (topul l-au realizat facut un sondaj in randul calatorilor anul trecut).

Publicat în Calatorii

Un fel de oras al avioanelor

Orice vacanta incepe cu o calatorie si daca mai e si cu peripetii e cu atat mai incitant! Zborul meu spre Africa a fost cu o escala la Frankfurt. Am obisnuinta zborurilor cu escala, chiar si atunci cand vin in Romania de cele mai multe ori vin cu un zbor cu escala (pentru simplul motiv ca este mult mai ieftin decat zborurile directe). in schimba, daca escala in sine nu ma deranjeaza absolut deloc, nu imi place sub nici o forma sa stau sa astept cu orele in aeroport schimbatul de avioane. De asta de fiecare data cand imi cumpar biletele incerc sa gasesc escale de 35 – 40 de minute, astfel escala inseamna coborat din primul avion, o mica plimbarica prin aeroport si urcat in al doilea si gata.  Cand am luat biletutl pentru Ghana, escala la Frankfurt era de o ora si jumatate deci destul de mult pentru mine. Nu aveam insa de ales, tot ceea ce propuneau era cu escale de minim o ora jumatate asa ca am zis ok, treaca de la mine, gasesc eu ce sa fac in aeroport. Numai ca aeroportul asta a reusit sa ma surprinda! Stiam ca este mare, dar este de fapt un adevarat labirint urias, un fel de oras in care se plimba avioanele. In o ora si jumatate de escala nu am apucat sa fac altceva decat sa merg la toaleta, sa merg de la un terminal la altul si sa trec din nou controlul de securitate si de frontiera. Schimbarea de terminale a fost un fel de cursa contra cronometru cu culuare, lifturi, scari rulante, un fel de metrou-autobuz, din nou culuare si apoi ditamai coada la controlul de frontiera. Vamesul neamt probabil ca a uitat ca Romania face parte din UE ca s-a apucat sa imi stampileze pasaportul. 🙂 Apoi dupa ce am „imbarcat” am mai facut o plimbare de la locul de imbarcare la locul unde era pozitionat avionul, plimbare care a durat minim 10 minute si pe parcursul careia m-am minunat intruna de numarul de avioane la sol dar si de numarul celor pe care le vedeam decoland si aterizand.

Publicat în Calatorii

Africa

 Cred ca mi-am dorit dintotdeauna sa reusesc sa calatoresc mai peste tot in lume, sa vad diferite tari de pe mai toate continentele si chiar sa reusesc sa vizitez tari ceva mai ciudate. Ciudate in sensul ca nu sunt tocmai prima destinatie pe care turistii in general o aleg pentru vacante. Asa ca, atunci cand la incepututl anului a inceput sa ia culoare o eventuala calatorie in Africa am fost foarte incantata. Si asa se face ca blogul asta va deveni pentru urmatoarele doua saptamani un blog de calatorii despre ce am vazut si ce m-a impresionat. Da, posturile sunt toate post-vizita mea acolo dar si daca as fi vrut sa le scriu in timp real nu as fi putut pentru ca nu aveam acces la internet decat intr-un internet cafe care mergea extrem de prost si nici nu am stat intr-un singur loc ca sa am timp sa fac asta. Poate ca as fi putut sa scriu cateva posturi inainte de plecare, mai ales ca cele doua saptamani dinaintea plecarii au fost destul de interesante, intre vaccinarea, interesarea despre diversele boli de pe acolo si cum sa ma protejez, stat la coada si completat diverse formulare pentru vize, dar poate o sa revin cu un post si despre asta.

Am fost 10 zile in Togo cu o oprire de o zi sau mai bine zis de o noaptea in Ghana. Ca sa fiu sincera, inainte de organizarea plecarii, etc nici nu prea stiam exact pe unde sunt tarile astea pe continentul African, acum dupa ce m-am intors stiu zona si tarile vecine ceva mai bine. Togo imi suna ceva mai cunoscut fiind francofon si cu ceva trecut francez, dar la cate am aflat despre tara in ultimele saptamani, pot sa zic ca inainte nu stiam absolut nimic.  Poate ca acum o sa privesc altfel Africa, si in special mica particica pe care o cunosc „personal”. A fost frumos si trist in acelas timp tot ce am descoperit acolo, si mi-ar placea sa ma intorc dar nu foarte curand…