Publicat în Deprin lume adunate

Trenul zapezilor

Asa cum mai ziceam la munca ma distrez de minune si organizez repatrieri in Franta pentru oameni bolnavi care se gandesc sa calatoreasca mai peste tot prin lume. Imi place ce fac, mi se pare interesant si invat o gramada de lucruri, mai ales despre tari destul de indepartate si ciudate despe care nu stiam mare lucru pana acum. Insa, desi stiu ca se pot face multe lucruri ca sa ii ajuti pe oamenii uneori sunt surprinsa de amploarea „organizarilor” daca pot sa le zic asa.

De exemplu intre decembrie si marti – aprilie avem o gramada de cazuri de accidente de ski, cu maini si picioare rupte, evident. Straini care vin in Franta la ski, francezi carepleaca cine stie pe unde la ski dar mai ales francezi la ski in Franta. Cred ca in perioada vacantei de februarie, cand scolarii francezi au doua saptamani de vacanta avem probabil nu stiu, minim 20 de cazuri de accidente de ski pe zi. Am fost surprinsa anul asta sa vad cat de multa lume pleaca la ski dar si cat de multi isi sfarsesc vacanta cu cateva zile la spital sau cu cateva saptamani de ghips. Si daca atunci cand declara accidentul iti spun „era ultima coborare, trebuia sa plec acasa diseara” ii incurajezi si le zici ca macar au putut prefera de vacanta, nu e lafel de simplu cand ti se spune „am ajuns aseara si azi a fost prima zi de ski, la prima coborare pe pista a intrat cineva in mine din spate si atat a fost, apoi directia spital”. Si in cazul in care sunt atat de multi si trenrile sunt pline de la munte spre Paris (care ramane oarecum centrul principal pentru conexiuni cu trenul) a trebuit sa gasim o solutie ca sa ne aducem abonatii acasa. Si ce am gasit? Inchirierea unui vagon intreg dintr-un tren. Il rezervam cu vreo luna inainte si stim ca problema e oarecum rezolvata, avem locurile si de umplut vagonul din pacate pentru oameni nu e atat de complicat avand in vedere cat de mult accidente de ski sunt. Noi suntem siguri ca avem cu ce sa aducem oamenii acasa si e si ceva mai simplu de organisat. Apoi, inca nu am incercat sa ma duc pe trenul in cauza, pe care il facem in fiecare iarna, ori in doua ori chiar in trei saptamani, dar trebuie sa fie destul de tragic si comic in acelas timp un vagon intreg plin de oameni cu maini si picioare in ghips, cu carje si bastoane sau cu ce stiu ce alt ceva.

Anunțuri

2 gânduri despre „Trenul zapezilor

  1. Stiu ca nu e frumos sa rad de situatia bietilor oameni, dar :)))))))))))) si :)))))))) Imi si imaginez vagonul ala plin de carje si ghipsuri! :))))))))) Ce serviciu interesant ai Oana! 😉

  2. da se poate zice ca e interesant ceea ce fac numai ca na, sunt mai tot timpul in contact cu oameni bolnavi si cu probleme si uneori e trist. Dar apoi si eu ca si tine, stiu ca nu e frumos dar daca nu rad de situatiile tragi-comice nu stiu unde as ajunge 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s