Publicat în Carti

Regele se-nclina si ucide – Herta Muller

Si eu ma inclin in fata Hertei Muller. Asa cum mai ziceam, am descoperit-o pe Herta Muller odata cu premiul ei Nobel pentru literatura. Si desi am vrut sa o citesc imediam trebuie sa recunosc ca macar pentru cateva secunde m-am gandit si rautacios ca m-am saturat de oamenii care scriu despre comunism. Il aveam in momentele alea in cap pe Norman Manea care castigase si el cu cativa ani in urma ceva premii si care mie nu imi place. E, din nou, Herta Muller nu e asa si lafel ca si „Inca de pe atunci vulpea era vanatorul” nici „Regele se-nclina si ucide” nu am putut-o lasa din mana pana nu am terminat-o.

Cartea nu este tocmai un roman, e un fel de culegere de 9 eseuri auto-biografice despre ea, despre limba materna si limba romana, despre limba materna si limba germana descoperita la Berlin, despre viata in satul banatean, despre descoperirea unei noi lumi si a unei noi limbi odata cu mutarea la oras pentru scoala. Si apoi, cand inocenta dispare, eseuri despre viata dar viata transformata, influentata, modificata din cauza comunismului, din cauza unui regim absurd care pentru ca apreciaza non-valori este incapabil sa aprecieze si oameni de calitate.

Si apoi cartea m-a facut sa ma gandesc la cum e sa fii fara de tara la tine in tara si cum oarecum asta a fost viata Hertei Muller si intr-o parte si in cealalta. In Romania Herta Muller ramane „minoritate germana” ca doar germana vorbea acasa, ca doar asta e unul din motivele pentru care era atat de aproape urmarita de securitate. Si apoi, cand intr-un final nu mai rezista si pleaca in Germania, acolo nu e nemtoaica, este romanca chiar daca romana nu a fost niciodata limba ei si chiar daca in Romania, in afara satului svabesc nu s-a simtit probabil nicaieri „acasa”.

Si prin exemplele pe care le da, prin faptele diverse pe care le povesteste din perioada regimului comunist parca deseneaza pe paginile cartii tot raul care a fost facut de acel regim si de acei oameni. Pe mine cel putin m-a facut sa ma gandesc la toate atrocitatile despre care auzisem si despre care citisem…

Anunțuri

12 gânduri despre „Regele se-nclina si ucide – Herta Muller

  1. Democratia si comunismul au ceva in comun se pare: amandoua apreciaza non-valorile, vedem asta in fiecare zi! Nu am citit nimic de Herta Muller, dar mi-ai deschis apetitul! 😉

  2. treaba asta cu non-valorile ma calca pe nervi atat de tare!!!!!!
    Cat despre Herta Muller eu chiar ti-o recomand, mie mi se pare ca scrie tare bine, trist dar tare bine!!!!

  3. Hmm ..eu am zis ca nu o sa citesc cartile ei si vad alta recenzie pozitiva .Am avut nesansa sa vizionez un interviu cu Herta M. realizat imediat dupa castigarea premiului. Mi s-a parut prefacuta , n-am sesizat nici o urma de modestie , vorbea de parca totul i se cuvine , doar e laureata Nobel 🙂
    Raman ferma , nu citesc nici o carte semnata Herta Muller.

  4. Maya si eu am citit un interviu in Le Monde cu ea anul trecut si nu prea mi-a placut ca personalitate si sincer, numai cand ii vad infatisarea ma sperie putin. Nu stiu cum e in viata de zi cu zi, poate e ceva mai stricta sau ceva mai excentrica(mie asa imi pare) dar ceea ce scrie e genial.
    Si daca interviul care l-ai vazut tu era in Romania nici nu ma mira ca a luat a atitudine de superioritate, nimeni in Romania nu a stiut de ea inainte de Nobel, era considerata o emigranta si atat care a fugit regimul comunist si acum, dupa ce e vedeta statul si romanii in general o revendica de parca ar fi romanca, lafel cum au facut cu Eugen Ionesco dar lucrurile nu stau asa…odata ce ne-am lepadat de ei, gata, nu mai sunt ai nostri.

  5. Si eu am vazut un interviu la tv cu Herta Muller si mi s-a parut rece, distanta si un pic increzuta.. Adevarul e ca un premiu Nobel nu e un fleac si-i da dreptul sa priveasca cu superioritate.

  6. Cartile ei au inceput sa fie citite doar pentru a luat Nobelul, inainte erau la super reduceri 🙂 si nici asa nu aveau cautare. Atunci chiar n-a realizat nimeni ce talent mare e?
    Eu nu-mi amintesc sa fi citit ceva pozitiv despre cartile ei inainte de premiu, doar dupa (daca gresesc si exista recenziile respective , corectati-ma).
    Margeluta , aerul de superioritate ar trebui sa vina din aprecierea cititorilor . Sunt scriitori care au zeci de carti , toate foarte apreciate , carti premiate, si totusi ei sunt modesti , in momentul in care ii auzi vorbind , simti cat suflet au pus in operele lor.Oare de ce nu am vazut acelasi aer de superioritate si la castigatorul de anul acesta? Si chiar avea cu ce! 🙂

  7. @Maya e adevarat ca cel putin in Romania nu era cunoscuta, in Germania nu a surprins pe nimeni ca a luat Oscarul era apreciata si inainte si inca de pe ’94 a tot luat premii
    Dar apoi, da, si tu ai dreptate, faptul ca cineva a luat un premiu renumit nu inseamna neaparat ca si tie trebuie sa iti placa. Mie de exemplu nu imi place Garcia Marquez si si el are Nobel 🙂 Deci daca nu vrei sa o citesti, evident, e dreptul tau dar daca vreodata esti in dubii, incearca.

  8. Revin , rectific, anul 2010- Mario Vargas Llosa,am uitat in ce an sunt:).
    Nu pot zice ca-mi place sau nu pentru ca nu am citit nimic scris de ea, poate scrie bine, ideea e ca nu m-a cucerit cu nimic in interviul respectiv si nici in altele, am zis , mi se parea falsa , si atunci tind sa cred ca si opera ei e la fel.E dificil sa citesti ceva cand ti-ai format o parere despre scriitor.
    anao ,spuneai ca „statul si romanii o revendica”, sa nu uitam totusi ca vorbeste in cartile ei despre comunismul din Romania, si nu din Germania , si tocmai asta i-a adus premiul:), E doar parerea mea, in rest bravo ei, eu deocamdata raman la „piticii” mei.

    Referitor la Marquez , mai incearca , poate ai citit cartea nepotrivita:)

  9. 🙂 nu ma asteptam la asa discutie pe subiectul asta dar imi place!!!
    Stiu ca e greu sa citesti ceva de cineva care nu iti place ca persoana si stiu cum e si cu piticii 🙂 de asta ziceam in cazul in care vreodata ai pitici bine dispusi poate incerci
    Eu cand am citit Herta Muller (prima carte) eram itnr-o perioada „comunista” ca sa zic asa, intre Mungiu, povesile tatalui meu, Orizontul rosu a lui Pacepa si cartea de la jurnalul (nu mai stiu cum se numeste) cu povestea de dragoste a Zoei Ceausescu. Si cu toate astea pe fundal mmi s-a parut ca Herta Muller a redat f bine tot ce gasisem pe ici pe colo in toate „sursele” citate mai sus.

    Cat despre Marquez am citit Dragoste in vremea holerei (prea siropoasa pentru mine), Un veac de singuratate (luuuunga si plictisitoare fix cat 100 de ani de singuratate) si Toamna patriarhului (care mi s-a parut cea mai ok dar nici asta nu stiu daca m-a convins). Nu zic ca scrie rau pur si simplu ca nu e stilul meu…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s