Publicat în Despre mine

Ceaiul din viata mea

Colindand de pe un blog pe altul am gasit un concurs despre ceai si despre amintiri organizat de Sweetwood. Cum amintirile mele despre ceai se impart in bune si rele m-am gandit ca ar fi interesant sa scriu despre ele si cu ocazia asta sa particip si la concurs.

Poate ca suna ciudat si ca sa fiu sincera insclusiv mie acum mi se pare ciudat cand ma uit cat de tare s-a schimbat situatia, dar pana acum vreo doi ani faceam parte din categoria „Mie nu imi place ceaiul”. Era teroare pentru mine cand eram mica si iarna mama facea seara ceai si ma punea sa beau. Puteam sa pun in el si miere, si lapte si zahar, si lamaie, putea sa fie de oricare fel, eu nu vroiam pentru ca nu imi placea. Strambam din nas, beam o inghititura sau doua si apoi pandeam cand nu e mama atenta sa vad daca nu pot sa il torn in cana altcuiva sau si mai bine daca nu pot sa dau fuga la bucataire fara sa ma vada sa il rastorn pe tot in chiuveta. Cand am mai crescut si nu mai mergea treaba cu „trebuie sa bei” refuzam pur si simplu sa beau si gata iar cand am plecat la facultate ani de zile nici nu am avut ceai in casa.

Acum doi ani m-am imbolnavit destul de rau si am stat ceva timp acasa cu tratament etc. Mama s-a gandit sa vina sa stea cu mine, daca cumva are odorul nevoie de ceva. Si ce a adus cu ea cand a venit? Ceai!!! De plante, ca e bun pentru nu stiu ce. Cand am vazut-o ca incepe sa scoata din geanta diverse sortimente nu prea am fost incantata. Apoi a inceput sa imi faca ceai, sa imi zica ca treuie sa beau mai ales ca pofta de mancare nu am, etc, etc. Ca sa ma lase in pace am zis ok, si beam ceaiul de fiecare data cand mi-l facea. Si asa am inceput sa ma obisnuiesc cu ceaiul si chiar mai mult decat atat, chiar sa imi placa. Mama a plecat, boala mea a trecut dar ceaiul a ramas. Am inceput sa vad diferenta intre diverse tipuri de ceai, sa imi dau seama ca unele imi plac mai mult decat altele, sa citesc despre sortimente rare de ceai si sa imi cumpar tot ce gaseam nou si nu aveam deja in bucatarie. Iarna trecuta la Berlin cu frig si zapada luni intregi ziua fara ceai era imposibil de imaginat.

Sunt ciudate situatiile in viata… o amintire neplacuta poate sa nasca o pasiune….

Anunțuri

2 gânduri despre „Ceaiul din viata mea

  1. Nu sunt o mare fana a ceaiului, desi pana acum cativa ani nu traiam fara el. Asta apropo de cum se schimba situatiile! 😀 Bafta la concurs! Sau s-a terminat deja?

  2. Concursul cred ca nu s-a terminat inca 🙂
    Cat despre ceai…si nu numai mi-am dat seama ca in multe sitiuatii cu placutul sau neplacutul un rol f important il joaca obisnuinta 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s