Publicat în Filme

Filme frantuzesti

In perioada sarbatorilor am reusit sa vad ceva mai multe filme, mai ales ca in ultima perioada am cam tras chiulul la capitolul asta. Si ca sa diversific unpic in asteptarea filmelor nominalizate la Oscar, mi-am facut de lucru cu cateva filme frantuzesti. Mai sunt inca 3 – 4 pe care le am pe lista si vreau sa le vad, dar sa zicem ca ceea ce am vazut deja e un inceput bun.

In „De l’autre côté du lit” Sophie Marceau este satula sa o faca pe super-mamica, sa se imparta intre treburile case, un mic job si ingrijit copii fara ca Dany Boon sa aprecieze ceea ce face. Si ca sa ii arate ca totusi o iubeste el zice „da” atunci cand ea ii propune sa faca schimb de vieti, de ocupatii zilnice, de joburi. Ideea mi-a placut si ma asteptam la o comedie ceva mai interesant plecand de la ideea asta, dar filmul e destul de slabut, accentuand prea tare parca faptul ca si un barbat poate sa devina atasat de casa si de copii si ca o femeie poate sa devina omul interesat de munca si care isi neglijeaza familia.

Filmul asta am vrut sa il vad inca de cand i se facea reclama inainte sa iasa in cinema, dar apoi am plecat in Germania si nu am mai apucat. Prietene care mi l-a dat acum mi-a zis ca ei nu prea i-a placut si se astepta la mai mult. Mie chiar mi-a placut. E o comedioara prosteasca bazata pe prejudecatile francezilor si care satirizeaza putin imaginea lui Sarkozy in Franta. Neully Sur Seine este un oras in periferia Parisului dar este asa mai chic, rezidential, este de altfel orasul unde Sarkozy a fost primar inainte de prezidentiale. In film sunt refolosite intr-un cu totul alt context multe din „frazele culte” ale presedintelui si se merge pe ideea de emigrare „aleasa” ii vrem pe cei minunati si destepti care ne pot aduce ceva dar nu si pe restul. Povestea filmului este aceea a unui adolescent de origine marocana care este trimis sa locuiasca la Neuilly cu matusa lui si cu noua familie a acesteia, sotul de „vita nobila” si cei doi copii ai lui dintr-o casatorie precedenta.

Joyeux Noel este povestea trupelor franceze, nemtesti si scotiene care in timpul primului razboi mondial se decid sa simta ca este Craciun, chiar daca sunt in razboi. Craciunul in transee nu este tocmai Craciun asa ca, pentru o seara trupele inamice fac „pace” pentru ca zic ei razboiul nu se va decide in seara de Craciun si petrec toti impreuna. Ideea filmului mi-a placut mult de tot si povestea este emotionanta, sngurul lucru care l-as avea de reprosat filmului este ca e putin cam lung.

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s