Publicat în Filme

Filme romanesti – Ratacire (1978)

Din cele peste 100 sau cate ori fi ele de posturi pe care le am la televizor am si un post romanesc. Oare care? TVR international, caruia eu sincera sa fiu nu ii inteleg utilitatea. Dau aceleasi filme vechi tot timpul, o emisiune o vezi in reluare de 3 – 4 ori intr-o saptamana, si nici macar stirile nu le transmit in direct, sa fie in acelas timp cu momentul in care sunt sifuzate in tara, ca sa nu mai vorbim de emisiuni special facute pentru postul asta care cred ca sunt inexistente. Deci postul asta il am, dar nu ma uit la el niciodata, sau de fapt mai niciodata. Atunci cand vin parintii mei in vizita ei il mai lasa, asa cat sa aiba pe fundal zgomot in romana.

Ultima data cand au fost ai mei aici, tot asa. Dupa ce au m-am uitat la stiri, stateam cu mama acasa si ea a zis sa schimbe sa vada poate, poate e ceva interesant pe TVR international. Si era un film, atunci doar ce incepea. Eu am zis ca nu ma itereseaza, mama a recunoscut-o repede pe Ioana Pavelescu si a zis ca sa ne uitam sa vedem totusi ce este. Si asa ne-am uitat la „Ratacire” de la cap la coada. Asa am descoperit-o si eu pe Ioana Pavelescu…poate ca ar fi trebuit sa o stiu de mai demult, dar mai bine mai tarziu decat niciodata.

Filmul, este povestea unei tinere studente, Doina, care desi indragostita de un coleg de facultate decide sa se casatoreasca cu Hans, un domn ceva mai in varsta decat ea de origine germana, pentru ca isi zice ea ca asa va avea o viata lipsita de griji. Cred ca in film nici nu e neaparat vorba de mirajul occidentului si de dorinta de a pleca din tara ci mai degraba de idea ca in Germania se traieste mult mai bine si sotul ii poate oferi tot ceea ce are nevoie. Nunta este extrem de comica dupa parerea mea, tipic romaneasca, cu muzica populara, sarmalute, porc si palinca, iar mirele, care este totusi unul din personajele principale ale evenimentului este complet strain in peisaj. Ca si cum ar fi fost luat de pe turnajul unui alt film, cu un subiect total diferit si pus in misjlocul oamenilor acelora fara ca el sa stie unde se afla sau de ce se afla acolo. Dupa nunta pleaca in Germania unde tanarul cuplu ar trebui sa traiasca fericit pana la adanci batranete numai ca lucrurile nu sunt chiar atat de simple. Relatia dintre cei doi nu este asa cum se asteapta Diana, Hans sta foarte putin timp cu ea, familia lui este rece, si bariera limbii ingreuneaza si mai tare comunicarea. Ea vrea sa munceasca ca sa aiba ce face si ca sa isi faca prieteni, el considera ca nu este nevoie, si tot asa. Cel mai trist este cand de sarbatori se plictiseste cu familia lui Hans si da fuga in dormitor sa dea un telefon la prieteni. Numai ca prietenii din Romania si-au vazut de viata mai departe si sarbatorile sunt un prilej de bucurie asa ca dupa un „Sarbatori fericite” si „ce mai faci” o expediaza ca sa isi continue petrecerea.

Desi e cu ceva ani mai batran ca mine, filmul ramane oarecum de actualitate cred eu, pentru ca ideile despre cat de bine este „afara” au ramas si faptul ca nu tot timpul gasesti ceea ce te astepti sa astepti va ramane neschimbat.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s