Publicat în Carti

Millenium – Stieg Larsson


E ciudat cum cartile de la care ne asteptam cel mai putin reusesc sa ne surprinda cel mai mult. In Franta s-a scris si s-a vorbit enorm despre cele 3 romane politiste ale lui Stieg Larsson. Chiar si prietenii mei intr-o perioada nu se mai opreau si de fiecare daca cand ne vedeam trebuia sa fie macar unul care sa pomeneasca una din carti si sa intrebe daca ceilalti au citit. Cred ca intrebarile astea in grupul meu de prieteni au fost si detaliul care m-a convins sa ma apuc sa citesc cartea. Cum li se facea atat de multa reclama si auzeam peste tot despre ele credeam ca e ceva mai mult comercial decat bun de citit. Ce cred acum dupa ce le-am citit? Ca daca nu le-ai citit trebuie sa le cititi, sper ca zvonul despre manuscrisul celui de al patrulea roman ascuns de amanta lui Larsson este adevarat si sper ca pana la urma se va hotara sa il publice si… desi nu sunt fan al cititului si recititului unei carti cred ca in curand ma voi lasa tentata si o voi lua de la capat cu cele 3 romane.

Citeam undeva ca primul volum s-a vandut in Suedia in jumatate de milion de exemplare, ceea ce este se pare enorm pentru o tara de 9 milioane de locuitori, cat despre ultimul volum, a fost publicat la inceput in 250.000 de exemplare si s-au epuizat in 2 sau in 3 zile. Si daca povestea lui J K Rowlling era trista pana acum cu toate greutatile pe care le-a intamplinat pana a reusit sa publice Harry Potter, atat de plan personal cat si pe plan profesional, cea a lui Larsson este si mai trista. Sa mori de o criza cardiaca dupa ce ai reusit sa duci manuscrisele editorului tau, sa nu ai habar de succesul mondial al cartilor tale, sa nu ai parte de aprecierile venite mai de peste tot…

Cat despre carti, desi fiecare din cele 3 volume are intre 600 si 1000 de pagini nu cred ca mi-a luat mai mult de cateva zile sa le termin pe fiecare din ele. Cu prima am zis intr-o seara ca hai sa o incep sa citesc unpicut din ea si evident ca m-a prins 5 dimineata si atunci m-am culcat nu ca as fi vrut sa las cartea jos din mana ci mai degraba ca m-am gandit ca am nevoie macar de cateva ore de somn inainte sa ma trezesc din nou la 8 cel tarziu. A doua probabil tot asa am stat seri pan atarziu, plus ca ziua profitam de orice 5 minute libere ca sa mai citesc cateva pagini, citeam in metrou, in autobuz, chiar si pe strada. Si a treia a fost citita dintr-un foc ca s-a anulat avionul cu care trebuia sa ma intorc de la Berlin la Paris si am venit cu trenul deci vreo 10 ore de tren mo-au fost de ajuns si nici nu am simtit cum a trecut timpul.

Nu sunt fan de romane politiste dar cartea asta a reusit sa ma atraga. Nici nu este carte politista in adevaratul sens al cuvantului, in primul volum dedica nise sute de pagini descrierii si caracterizarii personajelor, contextelor. Sunt o gramada de detalii si totul este foarte bine conturat si cu toate astea nu te plictisesti nici macar o secunda citind toate astea. Apoi cred ca ce a reusit sa ma atraga este si faptul ca pe langa intriga principala, actiunea se petrece intr-un context foarte actual. Profesia de jurnalist a lui Larsson in „real life” cred ca isi spune cuvantul aici. Din toate temele abordate de Larsson in trilogie este imposibil sa nu gaesti macar ceva pe placul tau (disparitii misterioase, secrete de familie, procese de calomnie, familii bogate, trafic de carne vie, adulter, personaje ciudate care intriga).

Anunțuri

4 gânduri despre „Millenium – Stieg Larsson

  1. Oana, chiar azi merg sa-mi iau cartile. Si eu am auzit deseori de Larsson. Si cand aud,prea des despre o carte, efectul e invers, din contra nu ma atrage.
    Dar m-ai convins :).

  2. eu chiar zic ca merita si ca o sa iti place!!!! ca si eu tot lafel reactionez cand se vorbeste prea mult despre o carte dar cu asta chiar nu a fost asa.
    Abea te astept sa imi zici cum ti-au placut 🙂

  3. of, asa se intampla si cu cartile astea cum s-a intamplat cu Eat Pray Love si cu cartile lui Dan Brown. acum eu nu le compar, mai ales ca n-am citit nici Dan Brown, nici Larsson, da’ nu cred ca voi pune mana prea curand pe ele. ma sperie si dimensiunea. 😀

    1. eu Eat Pray Love nu am citit si nici nu stiu daca o voi citi…poate totusi.
      cu Dan Brown am fost carcotasa de la inceput, stiam ca nu o sa imi place dar am zis daca tot voi critica ce a scris macar sa citesc ca sa fiu rautacioasa si in cunostinta de cauza. 🙂 Si da, nu mi-a placut.
      Acum cu Millenium nu ca vreau sa fac reclama sau mai stiu eu ce dar mie mi-au placut asa cum ziceam si in post si se citesc usor chiar daca sunt uriase. 🙂 Si mi-au placut in conditiile in care nu prea sunt fan de romane politiste, nici macar Agatha Christie sau mai stiu eu cine…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s