Publicat în Uncategorized

2010 – 2011

Un fel de multi-leapsa luata de la Bianca, Tomata si Strumfita si am mai vazut-o si pe la alte persoane dar ca sa fiu sincera nici nu mai stiu pe la cine. Si ca sa fie combinatia perfecta dintre lepsele primite o sa o impart in 5 lucruri pe care le-am facut in 2010 si 5 lucruri pe care chiar vreau sa le fac in 2011, dar legate de mine, si nu legate de blog pentru ca blogul meu este prea bebelus ca sa am ce scrie despre el… poate peste un an 🙂

Ce a fost in 2010

– am plecat din Berlin in iunie si pentru mine anul s-a terminat oarecum in momentul ala, pentru ca atunci a fost momentul in care am tras linia si am facut socoteala la tot ceea ce am facut acolo timp de un an

– m-am mutat inapoi in Paris si de cateva zile avem intr-un final, dupa luni de mutat si cautat, un apartament care mie imi place tare mult!

– am inceput sa scriu pe blog, i-am schimbat numele, si de data asta am reusit sa raman constanta, sa scriu, si sa vreau sa scriu in continuare (cele 2 sau 3 incercari esuate pe care le-am avut inainte nu au durat mai mult de 2 luni fiecare, cred)

– asa cum am mai scris deja, persoane foarte apropiate mie au devenit „oameni seriosi si la casa lor” si evenimentele au fost pentru mine aproape lafel de importante cum au fost si pentru ei

– am citit, si citind l-am descoperit ceva mai bine si am facut o adevarata pasiune pentru Nelson Mandela

Planuri pentru 2011

– promit ca o sa incerc sa raman constanta pe blog pentru ca descopar incet, incet lumea virtuala si imi place ceea ce gasesc 🙂 vedem si ce o sa iasa

– in conditii normale si daca o sa fiu cuminte in martie plec in Ghana 2 saptamani si abea astept! Prima intalnire cu continentul african!

– vreau sa ajung de Craciun 2011 in Romania, si nu zic asta doar pentru ca e spiritul sarbatorilor si asa mai departe ci pentru ca nu am mai fost de sarbatori acasa de cativa ani si incepe sa imi fie dor destul de tare

– macar pentru un an (poate chiar si pentru mai mult) nu mai vreau sa ma mut, cred ca anul asta a fost suficient sa fiu cu bagaje si cutii si pachete in 7 locuri si vreau sa profit putin de „casa noastra”

– poate rezolutia cea mai importanta pe 2011 pentru mine este ca mi-am propus sa ma intorc la scoala si sa imi schimb specializarea, ceea ce vroiam sa fac de mai demult dar nu am alocat pana acum timpul necesar ca sa o fac

 

Publicat în Uncategorized

Decembrie la soare

Stiu ca aici e vorba de obisnuinta, dar pentru mine decembrie si sarbatorile de iarna rimeaza cu frig, zapada, sanie, chiar si cu nas rosu, maine inghetate si raceala de nu mai iesi din casa cateva zile. Daca ar fi sa plec in vacanta in perioada asta as fi probabil cea mai tentata sa plec in tara lui Mos Craciun desi nu mai am 7 ani si nu mai cred in Mosul demult. Dar nu e normal sa vrei sa mergi la si mai frig cand esti obisnuit cu frigul iarna? Sa te gandesti la Laponia, la hotelul de gheata, la sania trasa de caini sau de reni, la imensitatile de zapada? Mie astea sunt lucrurile care imi vin in gand.

Si in conditiile astea e destul de greu pentru mine sa imi imaginez un decebrie la mare, cu soare, cu plaja, cu nisip fierbinte si cu Mosul venind sa aduca cadouri in consum de baie de la Baywatch. Colegii mei de munca se pregatesc sa plece in vacanta. Una din colege pleaca in Tailanda, o alta la Reunion, un coleg doar ce s-a intors din Brazilia si o alta din India. Cei care doar ce s-au intors sunt bronzati si mi se pare ciudat sa ii vad asa iar ei se plang ca e prea frig si ca ii strang cismele, pentru ca evident e mult mai confortabil sa porti papuci. Cele doua colege care pleaca, una saptamana asta, una saptamana viitoare nu vorbesc decat despre soare, costume de baie si temperaturi ridicate.

Vacanta e alegerea fiecaruia si pe de o parte inteleg ca trebuie sa fie placut sa poti sa profiti de soare pentru cateva saptamani cand la tine acasa e desrtul de frig si tre sa stai sa iti pui o gramada de haine pe tine ca sa nu tremuri. Dar sa pleci in perioada sarbatorilor la mare si la soare este ciudat pentru mine. Parca nu mai e Craciun atunci cand vinul fiert se transforma in cocktail, bradul impodobit in palmier si mosul intr-un salvamar.

Publicat în Deprin lume adunate

Time Lapse

Unii parinti au imaginatie. Lucrul asta pot sa il zic despre parintii lui Natalie, fetita din filmuletul de mai sus. Tatal ei a avut minunata idee de a crea filmuletul care arata evolutia fetitei de la nastere pana la aniversarea varstei de 10 ani. I-a facut cate o poza in fiecare zi, sau aproape in fiecare zi si apoi a pus pozele una dupa alta intr-un filmulet.

Poate ca pentru micuta nu a fost tocmai funny sa stea in fata aparatului de fotografiat in fiecare zi dar mie mi se pare o amintire tare frumoasa petru mai tarziu. Imi plac amintirile vechi, poate de asta. Mi se pare genial sa ai 70 de ani si sa stai sa te uiti la un filmulet cu tine crescand de la nastere pana la 10 ani, sa vezi cum cresti, cum te trannsformi, cum unele trasaturi rman iar altele dispar, evolutia e impresionanta.

Si se pare ca nu sunt singurul fan a unei evolutii de 10 ani in 2 minute, intrucat filmuletul de mai sus are aproape 4 milioane de vizualizari pe youtube.

Publicat în Uncategorized

Anul nuntilor

In ceea ce ma priveste, sau mai degraba in ceea ce priveste anturajul meu, anul 2010 a fost anul nuntilor. Poate ca e din cauza varstei si ca e normal sa fie asa, dar mai bine de 10 persoane pa care le cunoscti sa se casatoreasca intr-un interval de mai putinde 12 luni mie mi se pare totusi mult…in fine. Cu atat mai mult cu cat persoanele de care vorbesc imi erau destul de apropiate, nu mentionez colegii de generala cu care nu am mai vorbit de cand am terminat scoala, sau vecina din spatele blocului pe care nu am mai vazut-o de cand m-am mutat de la ai mei acum vreo 7 ani si alte exemple de genul asta.

Ca e vorba de vreo moda sau ca chiar a venit timpul sa mergem sa spunem da in fata domnului primar si a domnului parinte, nu mai are importanta. Ideea e oricum ca mirese au fost pe alese anul asta. 🙂 Evident ca nu am avut cum sa merg la toate nuntile la care am primit invitatii, din cauza distantei, din cauza timpului, din cauza cheltuielilor dar cred ca mi-ar fi placut.

iulie, Tulcea (finii parintilor mei)

august, Tbilisi (o colega de master a prietenului meu)

septembrie, Tulcea (verisoara mea)

septembrie, Beirut (o alta colega de master a prietenului meu)

septembire, Alexandria (o colega de clasa)

 

Publicat în Uncategorized

Pachet de sarbatori

Cred ca distanta de casa se simte cel mai tare de sarbatori, si mai ales atunci cand as fi vrut sa merg la Tulcea dar din varii motiva nu pot. Nu pot zice ca mi se face prea des dor de „acasa” dar acum mi-ar fi placut sa fiu in alta parte.

Ca sa compenseze un pic distanta, faptul ca nu e langa mine, ca nu poate sa imi pregateasca si mie tot felul de bunatati dar cu toate astea sa simt in stil romanesc ca vine Craciunul, mama imi trimite in fiecare an pachet. Probabil daca nu ati facut facultatea in orasul de unde sunteti va aduceti aminte de pachetele cu mancare trimise de mama cu microbuzul, sau hainele trimise murdare la mama si retimise de mama dupa cateva zile frumoase, spalata si calcate, tot cu microbuzul evident. E, nu are nimic ca acolo era vorba de cateva ore de microbuz pentru Tulcea – Bucuresti si ca aici e vorba de aproape 2 zile de mers. Atlassibul s-a inventat, primesc pachete in fiecare zi si le trimit. Zic ei ca trimit detoate in afara de mancare, alcool, tigari. Dar cu toate astea nu a impiedicat-o nimeni pe mama niciodata sa imi trimita cozonac, cavarma, branza sarata 9ca la cata sare are in ea oricum nu se strica), ba chiar in primul an in care nu am facut craciunul acasa mi-a pus si sarmale ca s-a gandit ea ca oricum afara e frig tare si nu e diferenta daca samalele mele sunt in frigider sau in porbagajul unui camion/autocar. De atunci am mai evoluat putin la capitolul bucatarie si sunt capabila sa imi fac mancare cat sa nu mor de foame, ba chiar cat sa semene cat de cat cu mancarea de sarbatori din Roamnia. De sarmale ma lipsesc si mananc cand vin in Romania, dar un cozonac e taaaare bine venit. Si apoi, chiar daca in pachetul trimis de mama e un cozonac si inca doua sau trei mici prostioare, tot imi face placere sa primesc pachetul de la mama.

Si fie ca e vorba de Craciun sau de un alt pachet trimis la cererea mea cu ceva ce am nevoie de acasa, mama m-a obisnuit ca tot timpul in pachet sa imi puna si un mic cadou (de genul o pereche de cercei, un breloc cumparat de unde au fost ei in vacanta ultima data, etc) si nu imi zice nimic de el, ma lasa sa il descopar desfacand pachetul. Si e un obicei frumos cu care m-am obisnuit mai tare decat as fi crezut. Mi-am dat seama de asta cand odata i-am cerut ceva destul de repede, mi-a trimis si cand a ajuns pachetul si l-am desfacut, in afara de ceea ce cerusem nu era nimic in plus si am fost tare dezamagita. Am si sunat-o si i-am zis ca am primit cadoul dar am atentionat-o ca mi-a lipsit surpriza. 🙂

Pachetul de anul asta a avut 2 cozonaci, Mosul care e suport de lumanare si cadou de Craciun pt mine si pentru prietenul meu!

Publicat în Muzica

Melancolica

Nu stiu daca am motive sa fiu melancolica, sau poate ca am chiar prea multe dar nu vreau sa ma gandesc la ele in mod normal si astazi au reusit sa ma ajunga din urma si nu mai scap de ele. Poate ca este faptul ca in Romania e frig si zapada si aici doar ploua. Poate ca ma enerveaza ca doar vorbind la telefon cu lumea imi dau seama ca la Tulcea se simte Craciunul si se simt saratorile si ca eu aici nu prea simt nimic. Poate ca nu ma voi simti niciodata asa de bine ca „acassa” de sarbatori. Poate ca este totusi doar o stare trecatoare si maine nu voi intelege de ca am fost „in borcan” astazi.

Ideea ramane, astazi sunt cu capul in nori, cu gandul hai-hui si cu chef de nimic. Si in stari de genul asta am melodii special gasite parca pentru asa ceva. Si daca uni au nevoie de melodii vesele ca sa treaca peste, la mine nu e asa. daca starea e melancolica si melodia trebuie sa fie lafel si astazi am in cap una din ele desi nu stiu in ce masura se potriveste…

J’ voudrais qu’on m’ trouve belle, qu’on se voit dans mes dents blanches
Etre un Top Model dès que j’ai l’ moral qui flanche
Y’a des jours avec mais avec quoi, je sais pas
J’ connais les jours sans, les jours où j’ fais les sans toi

J’ veux être super-femme, super-moi, super qu’qu’ chose
Pas celle qui sait pas mais celle qui peut, celle qui ose
Etre comme j’étais pas lorsque je t’ai rencontré
Etre bien dans ma peau pour qu’ t’ aies envie d’y entrer

Dis-moi que tu m’aimes
Ça me suffira
Dis-moi que tu m’aimes
Et ça suffira
Et ça suffira

J’ voudrais qu’ tu goûtes l’eau qui coule au fond de mes yeux
Quand tu m’ dis ces mots d’amant jamais amoureux
Quand j’essaie de fuir, je me fais vite rattraper
Par le souvenir de tous les mots qu’ tu m’ chantais

Dis-moi que tu m’aimes
Ça me suffira
Dis-moi que tu m’aimes
Et ça suffira
Et ça suffira

Ça me fait mal de rester là
Te voir ne pas me regarder
Si tu pouvais rien qu’une fois
Te retourner, me rassurer

Dis-moi que tu m’aimes
Ça me suffira
Dis-moi que tu m’aimes
Et ça suffira
Et ça suffira

J’ voudrais qu’on m’ trouve belle
Qu’on se voit dans mes dents blanches ….

Publicat în Uncategorized

Craciun in imagini cu nepotii mei

*impodobim toata casa de Craciun, nu doar bradul, ce daca bunica o sa ne certe dupaia, macar arata frumos

* daca frati-miu e ocupat sa impodobeasca peretii si bunica probabil sa impodobeasca bradul, mananc eu toata turta dulce cat nu e nimeni atent la mine

* si la sfarsit suntem amandoi fericiti ca a venit mosul si ne-a adus cadouri

(in stanga – ooffff si mosul asta, vrea sa ii spun si poezie acuma)

(in dreapta – hai fa-te tu ca spui o poezie si eu intre timp trag repede cu ochiul in torba sa iau ce ne place mai mult si apoi fugim)

(mosul – hai odata cu poeziile astea ca am pus pe mine tot ce am gasit prin casa ca sa nu ma recunoscteti si nu mai pot de cald!!!)

Publicat în Uncategorized

Mergeti cu colinda?

Diseara as fi mers cu colinda. De fapt nu stiu daca la varsta mea as mai fi mers, dar i-as fi convins pe nepotii mei de 3 si 5 ani sa mearga cu colinda si eu as fi mers dupa ei.

Cand eram mica eram tare incantata de mersul cu colinda si ce ma mai enervau oamenii care nu deschideau usa, mai ales aia unde se auzea galagie in casa sau unde se vedea lumina, deci stiai clar ca sunt acolo.

Cred ca lafel ca oricare alt copil din generatia mea, primul colind pe care l-am invatat a fost Dom Dom Da-naltam si cred ca cu asta am defilat mai pana prin liceu cand am mers cu colinda ultimele dati. Mama are o caseta audio cu mine si cu fratemel meu mai mare, eu sa fi avut vreo 3 sau 4 ani el vreo 9 sau 10 si a venit Mosul si ne-au pus sa cantam. Frati-miu care stia cantecelul bine vroia sa cante singur, eu nimic, scandal ca vreau sa cand cu el. Dar evident ca in afara de refren nu stiam mare lucru si si acolo unde stiam incurcam versurile. Si uite asa colinda noastra s-a terminat cu el enervat ca nu poate sa cante si cu mine enervata ca nu vrea sa cant si eu cu el. Si acum mai radem cu mama cand ascultam caseta.

Cand am intrat la scoala am inceput sa invat si alte colinde dar parca tot am ramas legata de primul meu colind. Ce a reusit sa imi placa destul de tare apoi a fost Rudolph, renul cu nasul rosu despre care am invatat la engleza. Nu il consider ca parte din cultura romana cu colindele si asa mai departe, chiar daca nu m-as mira ca in cativa ani sa il aud tradus in romana asa cum s-a intamplat si cu” O brad frumos” si cu „Jingle bells” a carui traducere in romana nu mi-o mai aduc aminte. Varianta originala o ascult cu placere in fiecare an.

Si ce mai imi placea mie tare de tot la Tulcea eurau colindatorii „de profesie” daca pot sa le spun asa, impartiti in doua categorii. Este liceu teologic in Tulcea si in ajunul de Craciun veneau baietii de la seminar, cate 6, 8 sau chiar 10 cu niste voci de rasunau in tot blocul, cu colinde tare tare frumoase si cantau pe voci, cate 3 sau 4 cantece odata. Avantajul era ca avand voce cantau o singura data pentru tot etajul si se auzea deci puteau sa stea sa cante mai multe cantece odata. Chair era impresionant. Si apoi, am un prieten care a facut liceul de arta si apoi Conservatorul si canta la nai. Si el tot lafel venea cu colegi de-ai lui de liceu care mai de care cantand la ce stiu eu ce insturmente, veneau cu viori, cu cimpoi, cu flaut plus cineva care avea voce si facea canto. Si acele colinde tot lafel, iti mergeau direct la suflet.

Publicat în Uncategorized

Goana dupa cadouri

Sunt persoane care petrec o gramada de timp cautand cadouri, facand planuri cu muuult timp inainte de Craciun ca sa nu ramana la cumparaturi pe ultima suta de metri, sunt persoane care in jumatate de ora au terminat cu cadourile pentru toata familia si sunt persoane care si cu 5 minute inainte de „dead – line” inca nu au cumparat sau gasit toate cadourile.

Eu sincer nu prea stiu in ce categorie intru cred ca depinde de cadou, de ocazie, de persoana. In schimb un singur lucru este sigur, detest ineuneala si forfota din magazine in perioada asta. Trebuie sa faci slalom prin magazine ca sa treci pe langa oameni, unii nu sunt atenti si se lovesc de tine, tre sa ai rabdare de fier ca sa stai la coada de zeci de persoane uneori ca sa platesti. Toata amestecatura asta este pentru mine mai mult o pierdere de timp decat placerea de a cumpara cadouri celor dragi mie.

Si se pare ca nu doar eu gandesc asa. Dovada este numarul din ce in ce mai crescut de oameni care isi fac cumparaturile pe internet. In Franta vanzarile pe internet au crescut cu 28% fata de anul trecut si in 2009 francezii au reusit sa cheltuiasca 5 miliarde de euro pe cadourile de Craciun cumparate online. Parerea mea este ca e foarte practic sa iti faci cumparatuile pe internet, eviti aglomeratia, eviti coada la casa, uneori gasesti preturi foarte  bune, nu stai sa te chinui sa cari cumparaturile acasa, ti le livreaza ei direct. Numai lucruri bune, nu?

Marile magazine, cele carora le laudam vitrinele de Craciun acum vreo saptamana si ceva, au gasit si ele cateva metoda pentru a-si satisface clientii carora nu le place inchesuiala. La Galeriile La Fayette iti lasi lista de cumparaturi si te intorci peste cateva ore sa iti iei lucrurile si sa platesti. Un alt magazin de electronice, electrocasnice, carti, muzica, etc organizeaza vanzati private in perioada sarbatorilor la care doar clientii foarte fideli au acces (cei care au un fel de card de fidelitate GOLD).

Voi ati terminat cu cadourile de Craciun?

Publicat în Berin

Berlin Christmas Markt

Unul din lucrurile care imi lipsesc cel mai mult din Berlin sunt targurile de Craciun si atmosfera de sarbatori. Chiar daca ieseam in oras ur si simplu sau mergeam undevaunde aveam treaba, treceam in drum macar pe langa unul din cele peste 50 de targuri de Craciun pe care le gasesti la Berlin si evident ca desi nu aveam timp sa intru si sa ma uit la ceva auzeam muzica, vedeam oamenii, copii iesind de acolo cu ce stiu eu ce bunatati si ma faceau sa zambesc.

Desi Berlinul nu este cel mai mare, cel mai opulat sau cel mai impresionant oras din Germania, din punctul de vedere al Targurilor de Craciun este orasul care trebuie ales daca vreti sa organizati o mini vacanta in perioada sarbatorilor. Asa cum ziceam sunt peste 50 de Targuri deci evident ca se gasesc pe toate gusturile. Unele din ele sunt pe jumatate parcuri de atractii pentru copii cu tot felul de masinute, trambuline, caruseluri etc. Altele sunt aproape in exclusivitate cu standuri de unde poti cumpara fie cadouri fie tot felul de delicatese pregatite special de Craciun. Apoi in toate dintre ele se gasesc vinul fiert, porumbul fiert si facut cu unt, turta dulce, merele cu glazura de zahar, tot felul de carnati, vata de zahar.

Imi aduc aminte, macar odata pe saptamana ajungeam in Cristmas Markt ori sa mancam ceva repede, ori sa bem o cana de vin fiert, ori ca se apropia Craciunul si vroiam sa gasim cadouri interesante. Acum doi ani ne-am mobilizat intr-unul din weekenduri si am plecat la Targul de Craciun de la Dresda, vreo 6 sau 7 persoane. Nu ca ar fi fost ceva iesit din comun acolo in comparatie cu ceea ce gaseam la Berlin dar fiind acolo este oarecum normal, un fel de traditie sa mergi sa te invarti rin Targurile de Craciun. Si ce am pastrat frumos ca amintirie sunt canile. In fiecare an fac cani pentru vinul fiert, cu anul si cu numele Targului de Craciun. Cand cumperi vinul fiert platesti vinul si o garantie pentru cana. Daca duci cana inapoi iti dau banii, daca vrei sa pastrezi cana o pastrezi si ei isi tin acea garantie ca pret pentru cana de fapt.