Publicat în Despre mine, Paris

Musafirii

Imi place sa vina prieteni in vizita, mai ales ca stau departe si ca eu ajung pe acasa destul de rar. Dar stand intr-un oras turistic uneori am impresia ca lumea se invita mult prea des si ca vine mai mult ca sa vizitezeorasul si nu neaparat ca sa ma vada pe mine. Si chiar si venind mai mult ca sa fie in vacanta nu cred ca m-ar deranja chiar asa de tare, doar ca atunci cand vin unii dupa altii si ai senzatia ca apartamentul tau s-a transformat fara sa iti dai seama in hotel, senzatia nu e prea placuta.

Cand m-am intors din Romania am venit impreuna cu vara-mea si cu sotul ei. A fost super ok, au venit sa stea o saptamana, anuntasera din timp, ca mai bine de o luna inainte, chiar a fost dragut sa avem lume in vizita. Doar ca pe bucata cand erau ei aici s-au mai anuntat niste prieteni. Si au ajuns aici fix in ziua in care vara-mea pleca. Deci nu am avut nici macar o zi de pauza doar pentru noi. Din nou, in mod normal imi face placere sa am oameni in vizita, si sunt sociabila, dar din cand in cand am nevoie si sa fiu singura. In fine. Au mai stat si prietenii vreo saptamana la noi. Cand au plecat ei ma suna mama si imi zice ca s-au gandit sa imi faca o surpriza si ca vin si ea cu tata peste o saptamana. Evident ca ma bucur ca vin ai mei in vizita, ca doar nu sunt scorpie din aia care sa isi deteste familie dar cand la sfarsit tragi linia si iti dai seama ca intr-o luna jumate ai avut o satamana  in care ai avut casa ta doar pentru tine pe bune ca ti se pare ca ai hotel…

Si apoi…stiti cum e cu musafirii, degeaba zic ei ca nu vor sa deranjeze, ca tu sa iti vezi de treaba si ei se descurca, nu e chiar asa. Tre sa iti faci programul si in functie de ei, seara acasa oricum sunt si ei acolo, nu te poti baricada la tine in camera ca ai nu stiu ce de facut si pe ei sa ii abandonezi in sufragerie in fata televizorului, tre sa le acorzi macar putina atentie. Si tu cand vi frant de oboseala dupa o zi proasta la munca, numai sa fii dragut cu cineva nu ai chef…

Cat despre parintii mei, nu e ca si cu musafirii normali. Normal ca daca vin la mine vreau sa stau cat de mult timp se poate cu ei, ca doar avem ce sa facem impreuna si ce sa ne povestim, deci cele 2 saptamani cu ei aici au fost asa cam de nesomn. Ca ma trezeam dimineata sa plec la munca, apoi cand ajungeam acasa mai ieseam cu ei in oras, mai mergeam la cumparaturi, mai stateam la povesti…si zilele erau ceva de genul culcat la 1 si trezit intre 5 jumate si 6 jumate dimineata. Si cand sunt ei in vizita in afara de muncasi de stat cu ei nu apuc sa fac absolut nimic. Prietenii mei apropiati deja stiu „aaa, sunt ai tai aici! ok, ne auzim cand pleaca!”

E ciudat cum reusesc musafirii sa faca din mine o persoana rautacioasa si poate putin carcatitoare in conditiile in care in mod normal sunt binevoitoare si bucuroasa de prieteni… 🙂

Anunțuri

7 gânduri despre „Musafirii

  1. Ce-i prea mult strica. 🙂

    Sa stii ca inteleg reactiile tale, si mi se par normale. Fiecare om are nevoie de intimitate, asa ca indiferent de musafir, tot iti doresti putin timp numai cu tine. Sa nu te simti prost pentru asta; este ceva natural.

  2. Da, mai rarut e mai dragut in schimb mie prietenii apropiati imi reproseaza ca nu prea stiu sa zic nu si ca urmare ma trezesc des cu casa plina 🙂

    si Ana, stiu ca e normal sa imi vreau casa si prietenul numai pentru mine macar din cand in cand :)) da cand o fac pe scorpiuta rautacioasa parca nu imi place 🙂

    oricum weekendul asta sunt home alone cu totul, nici macar el nu e prin preajma

  3. M-am saturat de musafiri. Am casa si mai multe camere, stau in oras turistic si se autoinvita toti. Imi pare rau, si eu caut solutii.

  4. Nimic mai adevarat. Eu am facut greseala sa imi fac casa intr-un oras turistic. Inca de cand se construia, neamurile vizualizau care vor fi camerele lor. Si acu, se autoinvita ori de cata ori au ocazia, chiar m-am saturat pana peste cap de mentalitatea asta. Isi iau concediu pe care si-l petrec la noi acasa ca sa nu mai dea bani pe cazare. La fel cum spui, oamenii incearca sa fie amabili, dar sunt prea multi… Abia pleaca unii ca apar altii la usa, ba chiar gazduim grupuri diferite simultan. De ce? Sotul crede ca nu isi poate jigni familia si sa le refuze vqcantele programate la noi in casa. Ce sa fac acum? Sa divortez cand am doi copii?

  5. da, ai dreptate, normal ca nu prea poti sa faci nimic. Si eu, desi eram destul de satula si suparata cand am scris post-ul asta sunt cam cum zici tu despre sotul tau… nu prea ma indur sa le zic nu mai veniti 🙂 deci poate ca e si vina mea. Cert este ca la aproape 5 ani dupa ce am scris postul casa tot un fel de hotel este.

  6. Astia care simt ca nu mai pot de dorul tau ar face bine sa isi rezerve ceva la pensiune. Eu din cauza asta chiar am divortat, nevasta-mea are multe neamuri. Eram mereu beat ca sa fac fata la atatia musafiri. M_am lasat de baut de cand am divortat.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s