Publicat în Despre mine, Paris

Musafirii

Imi place sa vina prieteni in vizita, mai ales ca stau departe si ca eu ajung pe acasa destul de rar. Dar stand intr-un oras turistic uneori am impresia ca lumea se invita mult prea des si ca vine mai mult ca sa vizitezeorasul si nu neaparat ca sa ma vada pe mine. Si chiar si venind mai mult ca sa fie in vacanta nu cred ca m-ar deranja chiar asa de tare, doar ca atunci cand vin unii dupa altii si ai senzatia ca apartamentul tau s-a transformat fara sa iti dai seama in hotel, senzatia nu e prea placuta.

Cand m-am intors din Romania am venit impreuna cu vara-mea si cu sotul ei. A fost super ok, au venit sa stea o saptamana, anuntasera din timp, ca mai bine de o luna inainte, chiar a fost dragut sa avem lume in vizita. Doar ca pe bucata cand erau ei aici s-au mai anuntat niste prieteni. Si au ajuns aici fix in ziua in care vara-mea pleca. Deci nu am avut nici macar o zi de pauza doar pentru noi. Din nou, in mod normal imi face placere sa am oameni in vizita, si sunt sociabila, dar din cand in cand am nevoie si sa fiu singura. In fine. Au mai stat si prietenii vreo saptamana la noi. Cand au plecat ei ma suna mama si imi zice ca s-au gandit sa imi faca o surpriza si ca vin si ea cu tata peste o saptamana. Evident ca ma bucur ca vin ai mei in vizita, ca doar nu sunt scorpie din aia care sa isi deteste familie dar cand la sfarsit tragi linia si iti dai seama ca intr-o luna jumate ai avut o satamana  in care ai avut casa ta doar pentru tine pe bune ca ti se pare ca ai hotel…

Si apoi…stiti cum e cu musafirii, degeaba zic ei ca nu vor sa deranjeze, ca tu sa iti vezi de treaba si ei se descurca, nu e chiar asa. Tre sa iti faci programul si in functie de ei, seara acasa oricum sunt si ei acolo, nu te poti baricada la tine in camera ca ai nu stiu ce de facut si pe ei sa ii abandonezi in sufragerie in fata televizorului, tre sa le acorzi macar putina atentie. Si tu cand vi frant de oboseala dupa o zi proasta la munca, numai sa fii dragut cu cineva nu ai chef…

Cat despre parintii mei, nu e ca si cu musafirii normali. Normal ca daca vin la mine vreau sa stau cat de mult timp se poate cu ei, ca doar avem ce sa facem impreuna si ce sa ne povestim, deci cele 2 saptamani cu ei aici au fost asa cam de nesomn. Ca ma trezeam dimineata sa plec la munca, apoi cand ajungeam acasa mai ieseam cu ei in oras, mai mergeam la cumparaturi, mai stateam la povesti…si zilele erau ceva de genul culcat la 1 si trezit intre 5 jumate si 6 jumate dimineata. Si cand sunt ei in vizita in afara de muncasi de stat cu ei nu apuc sa fac absolut nimic. Prietenii mei apropiati deja stiu „aaa, sunt ai tai aici! ok, ne auzim cand pleaca!”

E ciudat cum reusesc musafirii sa faca din mine o persoana rautacioasa si poate putin carcatitoare in conditiile in care in mod normal sunt binevoitoare si bucuroasa de prieteni… 🙂