Publicat în Muzica

I wish I was a Punkrocker – Sandi Thom

Am descoperit melodia asta acu vreo saptamana si ceva, desi cred ca ea e ceva mai veche. Am auzit o bucata din ea la TV si apoiam vrut sa o ascult pe toata. Cum calculatorul meu era inca strucat adica nu ii mergea tastatura, a fost tare nostim sa intru pe youtube prin „pagini favorite ” si apoi de acolo sa tot dau cate un „copy – paste” la cate o litera ca sa formez o parte din ceea ce credeam eu a fi titlul melodiei ca sa o pot asculta….

Oh I wish I was a punk rocker with flowers in my hair
In seventy-seven and sixty-nine revolution was in the air
I was born too late into a world that doesn’t care
Oh I wish I was a punk rocker with flowers in my hair

When the head of state didn’t play guitar
Not everybody drove a car
When music really mattered and when radio was king
When accountants didn’t have control
And the media couldn’t buy your soul
And computers were still scary and we didn’t know everything

Oh I wish I was a punk rocker with flowers in my hair
In seventy-seven and sixty-nine revolution was in the air
I was born too late into a world that doesn’t care
Oh I wish I was a punk rocker with flowers in my hair

When pop stars still remained a myth
And ignorance could still be bliss
And when god saved the queen she turned a whiter shade of pale
My mom and dad were in their teens
And anarchy was still a dream
And the only way to stay in touch was a letter in the mail

Oh I wish I was a punk rocker with flowers in my hair
In seventy-seven and sixty-nine revolution was in the air
I was born too late into a world that doesn’t care
Oh I wish I was a punk rocker with flowers in my hair

When record shops were still on top
And vinyl was all that they stocked
And the super info highway was still drifting out in space
Kids were wearing hand me downs
And playing games meant kick arounds
And footballers still had long hair and dirt across their face

Oh I wish I was a punk rocker with flowers in my hair
In seventy-seven and sixty-nine revolution was in the air
I was born too late into a world that doesn’t care
Oh I wish I was a punk rocker with flowers in my hair
I was born too late into a world that doesn’t care
Oh I wish I was a punk rocker with flowers in my hair

Publicat în Paris

Disney

Parcurile Disney fac parte din locurile de care inca nu am reusit sa ma satur si de care probabil nu voi reusi sa ma satur niciodata chiar daca nu mai sunt copil de ceva timp 🙂 Am reusit sa ajung la Disney prima data abea dupa vreo 3 sau 4 ani de stat in Franta dar de atunci am fost de mai multe ori si sincer si maine m-as duce din nou.

Pe langa lumea de poveste in care iti petreci ziua cand te duci acolo, pe langa toate personajele de desene animate pe care le vezi la parada sau plimbandu-se pur si simplu prin parc ca sa dea autografe sau sa faca poze cu copii mai e si partea „parc de distractii” care este fascinanta chiar si pentru adulti. In „tara desenelor animate” cum numesc nepotii mei Disney-ul te poti plimba in barcutele lui Peter Pan sau te poti invarti in canutele nebune, sunt masinute pentru curse si casa bantuita, toate doar ca sa iti aduca aminte de ce frumoasa e copilaria. Apoi, daca ai chef de senzatii tari, te urci in trenuletul care merge cu 300 km/ora sau in broastele testoase care te fac sa simti ca esti in cadere libera, hotelul groazei are liftul stricat si cand o ia la vale din cauza fortei gravitatiei iti simti stomacul in gat. Atractii pentru toate verstele si pentru toate gusturile.

Si daca toate atractiile sunt gratuite odata ce ai platit intrarea, evident ca in ziua petrecuta la Disney mai trebuie sa si mananci, eventual sa iti cumperi cate ceva drept suvenir. Si unde mai pui ca sunt familii care vin cu copilasii de peste mari si tari si ca fantezia sa fie totala si stau la hotelele de la Disney cu design interior ca in desenele animate. Toate astea adunate fac un buget frumusel celor care au parcurile. Si anul asta si anul trecut nici macar criza nu au simtit-à. Au spus ca numarul de vizitatori a ramas acelas, poate chiar a crescut, doar ca lumea nu mai cheltuie atat de multi bani pe suveniruri. (la capitolul vizitatori, din 1992 cand a fost inaugurat parcul si pana acum, au avut peste 215 milioane de vizitatori) Dar oricum, tot e suficient pentru ei incat sa aiba proiecte de extindere. In momentul asta in regiunea pariziana sunt doua parcuri Disney, unul langa altul bineinteles, parcul principal si studiourile. Un al treilea parc este in program, „Parcul natural”, tot cu specific Disney si desene animate si tot felul de atractii dar ca sa fie in pas cu moda trebuie sa fie mai eco-friendly si mai natural. Nu se stie inca data la care noul parc va fi inaugurat dar cred ca va vedea ochii vizitorilor destul de curand.

Publicat în Carti

Se ia cea mai apropiata carte

Se ia cea mai apropiata carte,

Se deschide la intamplare,

Se citeste prima fraza de pa pagina din dreapta,

Nu conteaza daca fraza este inceputa sau nu, important este sa se termine acolo.

Si uite ce a iesit:

„One day in the summer of 1965 we discovered some fat glistening on our porridge at breakfast and chunks of fresh meat with our pap at supper.”

– este din „Long walk to freedom” a lui Nelson Mandela, capitolul 65, pagina 487 (si e vorba de perioada in care era deja in inchisoare)

– era cea mai aproape carte ca stau pe canapea cu laptopul in brate si prietenul meu a lasat cartea pe canapea cand a plecat de acasa

– e de la Bianca, si dupa absenta indelungata de pe blog tare imi place sa ma bag in seama cu idei si lepse de la altii de pe blog 🙂 ; cine mai incearca?

 

Publicat în Deprin lume adunate

Droguri si inscenari

De cateva zile toata presa franceza vorbeste de cazul unei tinere de 28 de ani, Jessica Briffault care a fost arestata in aeroportul din Sao Paulo, in Brazilia in posesia a 9 kilograme de cocaina. tTanara risca acum 15 ani de inchisoare. Daca lucrurile s-ar opri aici nu stiu in ce masura as fi surprinsa, fiecare cu activitatile lui si atunci cand „iti faci de cap” iti asumi si riscurile.

Numai ca familia tinerei vorbeste de inscenare si presa franceza, lafel ca si consulatul francez in Brazilia par sa favorizeze aceiasi varianta. Familia povesteste ca tinerei i s-a oferit o calatorie gratuita in Btrazilia ca sa testeze hotelele dintr-un circuit turistic care urma sa fie lansat in Franta. Tatal fetei zice ca atunci ca ea a povestit despre plecare nu a fost surprins pentru ca Jessica avea prieteni care muncesc in turism. Asa ca a plecat 10 zile in Brazilia si la aeroport, cand sa se intoarca in Franta au fost gasite cele 9 kilograme de droguri undeva ascunse in valiza.

Poate ca inscenarea este adevarata si in cazul asta persoana in cauza dupa parerea mea este mai mult decat inconstienta. Pentru ca una este sa creada consulul francez in Brazilia ca e capcana si alta e sa creada asta si autoritatile braziliene care vor judeca acest caz, in conditiile in care pentru ei e mai important sa bage in inchisoare vinovatii sau asa zisi vinovati ca sa se acopere macar de ochii lumii si tara sa nu aiba apoi un renume prost pe plan international din cauza traficului de droguri. Si in plus…Cat de naiv tre sa fii ca sa accepti o calatorie de peste 1000 de euro care ti se ofera gratuita fara sa te gandesti ca s-ar putea sa fie totusi ceva putred la mijloc. Si drogurile in bagaje? Cine le-a pus acolo? Si tu chiar nu stii ce e in valiza ta? Sau eventual un frumos brazilian intalnit intr-o seara in club iti zice ca are prieteni in Franta si te roaga sa le duci un pachet si tu acepti asa doar de ochii lui frumosi?

Inteleg tragedia tinerei, mai ales daca chiar e vorba de o capcana, dar apoi raman totusi cateva semne de intrebare…

Publicat în Despre mine, Paris

Musafirii

Imi place sa vina prieteni in vizita, mai ales ca stau departe si ca eu ajung pe acasa destul de rar. Dar stand intr-un oras turistic uneori am impresia ca lumea se invita mult prea des si ca vine mai mult ca sa vizitezeorasul si nu neaparat ca sa ma vada pe mine. Si chiar si venind mai mult ca sa fie in vacanta nu cred ca m-ar deranja chiar asa de tare, doar ca atunci cand vin unii dupa altii si ai senzatia ca apartamentul tau s-a transformat fara sa iti dai seama in hotel, senzatia nu e prea placuta.

Cand m-am intors din Romania am venit impreuna cu vara-mea si cu sotul ei. A fost super ok, au venit sa stea o saptamana, anuntasera din timp, ca mai bine de o luna inainte, chiar a fost dragut sa avem lume in vizita. Doar ca pe bucata cand erau ei aici s-au mai anuntat niste prieteni. Si au ajuns aici fix in ziua in care vara-mea pleca. Deci nu am avut nici macar o zi de pauza doar pentru noi. Din nou, in mod normal imi face placere sa am oameni in vizita, si sunt sociabila, dar din cand in cand am nevoie si sa fiu singura. In fine. Au mai stat si prietenii vreo saptamana la noi. Cand au plecat ei ma suna mama si imi zice ca s-au gandit sa imi faca o surpriza si ca vin si ea cu tata peste o saptamana. Evident ca ma bucur ca vin ai mei in vizita, ca doar nu sunt scorpie din aia care sa isi deteste familie dar cand la sfarsit tragi linia si iti dai seama ca intr-o luna jumate ai avut o satamana  in care ai avut casa ta doar pentru tine pe bune ca ti se pare ca ai hotel…

Si apoi…stiti cum e cu musafirii, degeaba zic ei ca nu vor sa deranjeze, ca tu sa iti vezi de treaba si ei se descurca, nu e chiar asa. Tre sa iti faci programul si in functie de ei, seara acasa oricum sunt si ei acolo, nu te poti baricada la tine in camera ca ai nu stiu ce de facut si pe ei sa ii abandonezi in sufragerie in fata televizorului, tre sa le acorzi macar putina atentie. Si tu cand vi frant de oboseala dupa o zi proasta la munca, numai sa fii dragut cu cineva nu ai chef…

Cat despre parintii mei, nu e ca si cu musafirii normali. Normal ca daca vin la mine vreau sa stau cat de mult timp se poate cu ei, ca doar avem ce sa facem impreuna si ce sa ne povestim, deci cele 2 saptamani cu ei aici au fost asa cam de nesomn. Ca ma trezeam dimineata sa plec la munca, apoi cand ajungeam acasa mai ieseam cu ei in oras, mai mergeam la cumparaturi, mai stateam la povesti…si zilele erau ceva de genul culcat la 1 si trezit intre 5 jumate si 6 jumate dimineata. Si cand sunt ei in vizita in afara de muncasi de stat cu ei nu apuc sa fac absolut nimic. Prietenii mei apropiati deja stiu „aaa, sunt ai tai aici! ok, ne auzim cand pleaca!”

E ciudat cum reusesc musafirii sa faca din mine o persoana rautacioasa si poate putin carcatitoare in conditiile in care in mod normal sunt binevoitoare si bucuroasa de prieteni… 🙂

Publicat în Uncategorized

Hop si eu!

Pe langa faptul ca am din nou calculator (cred ca asta era destul de usor de inteles) m-am gandit sa fac si un rezumat al ultimelor doua saptamani (sau cam asa ceva…)

Ce s-a intamplat cu calculatorul? Dar sa nu radeti… au venit parintii mei in vizita si intr-o seara cand eu nu eram acasa mama a adormit in fotoliu cu calculatorul in brate si s-a trezit brusc peste vreo 5 minute cand a auzit un POC. Poc-ul era evident calculatorul meu care a cazut pe jos. 😀 Ca urmare nu ii mai mergea tastatura, doar ca pana au plecat ei nu prea am reusit sa imi fac timp nici eu si nici prietenul meu sa ne ocupam de stricaciune. De asta a durat asa de mult.

Intre timp nici nu va imaginati cat de frustrant e sa poti sa deschizi calulcatoru, sa poti da click cu mouse-ul pe paginile favorite dar sa poti doar sa te uiti si sa citesti nu si sa iti dai cu parerea… Asa ca in lipsa de altceva, seara cand ma intorceam de la munca ma delecta televizorul, in mare parte cu prostioare dar…ce sa fac.

Mi-am facut lista (pe hartie!!!) cu ideile care mi-au venit in bucata off line si despre care o sa scriu in zilele urmatoare deci nu a fost doar pauza de calculator stricat ci si pauza de inspiratie.

Si…ce mi-a placut cel mai mult in bucata cat am stat fara calculator si fara blog au fost comentariile in care lumea ma intreba ce s-a intamplat si cand ma intors!!!!!!! Nu stiu in ce masura ma asteptam la asa ceva. Mersi si happy to e back!

Publicat în Uncategorized

S-a stricat calculatorul…

Cred ca pe weekendul asta fac o pauza de blog pentru ca pentru moment am ramas fara calculator. A facut cunostinta cu podeaua ceva mai devreme si acum face greva si nu mai merge tastatura… Oups! Sper sa nu fie mare lucru.

Revin cat se poate de repede (acum am acaparat calculatorul lui).

Publicat în Uncategorized

Misterul pixurilor

Azi dimineata imi trebuia un pix si desi am intors casa cu susul in jos si am cautat prin toate sertarasele si raftuletele nu am reusit sa gasesc unul. Cum si de ce habar nu am…in mod normal am cate un pix in fiecare poseta, plus mai sunt pe acasa. De cand cu pixurile personalizate, avem pixuri de peste tot: de la doctor, de la hotel, de la munca, de la un seminar unde am fost, de la nu stiu ce alta firma, de la prieteni care muncesc si ei pe la alte firme, pixuri peste pixuri. Ca sa fiu sincera nici nu imi aduc aminte cand am cumparat ultima data un pix.

Dar cu toate astea, azi dimineata nu am gasit un pix in casa. Asa cum apar tot lafel dispar. E un mister. Uneori ne trezim cu pixuri care nu ne apartim, alte ori dam peste unul la care nu stiu, ne place designul sau ne place cum scrie si vream sa il pastram dar a doua zi ne dam seama ca a disparul. Acum cateva zile i-am „furat” un pix prietenului mei care chiar imi placea. Pe el era scris in rusa, ceea ce m-a facut sa imi dau seama ca acel pix se lipise probabil de el undeva, si ca probabil nici el nu stie de unde il are.

Oare cum ar fi daca as putea urmari viata unui pix…din momentul in care este „pus in functiune” si pana cand se strica, se rupe sau i se termina pasta. Oare prin cate maine trece?  Oare de cati stapani are parte?

Publicat în Carti

Darul lui Mibs – Ingrid Law

Imi plac cartile pentru copii chiar daca sunt adult. Mi se pare ca ma relaxeaza. Mai ales atunci cand vreau sa citesc dar in acelas timp nu vreau sa imi bat capul cu opere literare complicate dar nici nu vreau sa citesc un roman asa mai de duzina. Pentru astfel de momente sunt facute cartile pentru copii. Si oricum, explozia cartilor pentru copii si adolescenti a avut loc dupa ce eu trecusem oarecum de perioada asta, deci e perfect, am ce sa descopar nou si atunci cand vreau sa ma intorc prin carti in copilarie.

Darul lui Mibs l-am primit in dar. 🙂 Am participat la un concurs pe BookBlog si asa am castigat cartea, dar am scris despre asta atunci. Mentionez asta si acum pentru ca desi da, citesc carti pentru copii, cartea asta nu stiu in ce masura as fi cumparat-o daca nu era sa o primesc.

In carte este vorba de o familie ceva mai speciala si de Mibs, unul din membrii familiei, o fetita de aproape 13 ani. Si daca pentru unii 18 ani sunt cei mai importanti in familia lui Mibs a 13a aniversare este cea care conteaza cel mai mult. Familia speciala are tot felul de puteri si fiecare dintre membrii familiei si-a primit puterea la 13 ani. Dar nimeni nu stie care vor fi puterile atribuite asa ca cea de-a 13-a aniversare este tot timpul petrecuta in familie pentru ca nu se stie ce se poate intampla. Numai ca de data asta, parintii lui Mibs nu sunt acasa pentru ca tatal ei a avut un accident si mama este alaturi de el la spital si Mibs si fratii ei sunt lasati acasa tocmai din acest motiv, ca ea sa isi descopere darul acasa. dar copii vor sa fie alaturi de parinti si trecand prin tot felul de peripetii si aventuri reusesc sa ajunga la tatal lor la spital. Si, cu putin noroc, darul lui Mibs nu este atat de violent ca cel al fratelui ei de exemplu care provoaca furtuni si uragane. Nu, ea are un dar mai dragut, mai feminin, poate sa citeasca gandurile oamenilor, dar nu ale oricui si nu oricum, nu o poate face decat printr-un desen pe piele, desenul fiind cel care vorbeste cu micuta.

Cartea e oarecum interesanta, si poate ocupa o dupamiaza in schimb daca stau sa o compar direct cu alte carti pentru copii cum ar fi harry Potter sau Narnia este un pic cam departe. Uneori am avut impresia ca a fost inspirata din ce stiu eu ce alte carti si povestiri ale copilariei cu puteri si cu magie, dar inspirata de acolo nu pentru ca acalo si-a gasit scriitoarea inspiratia ci de acolo pentru ca ala este subiectul care se vinde bine acum.

Publicat în Uncategorized

Leapsa ori 4

4 filme care mi-am placut

– Love Story

– Amistad

– Les chansons d’amour

– Gran Torino

4 lucruri care le-am facut azi

– am baut cafea

– m-am enervat din cauza birocratiei francezilor

– am scris pe blog

– m-am invartit prin casa

4 site-uri pe care le vizitez zilnic

– gmail

– facebook

– wordpress

– hotnews

4 lucruri care se afla acum pe biroul meu

– Florin (bonsaiul)

– un dictionar

– laptopul prietenului meu

– un teanc de hartii

4 persoane cu care am vorbit azi

– el

– mama

– tipa de la resurse umane de la munca

– nepotii mei care miau zis poezii si cantecele la telefon

4 mancaruri preferate

– fructele de mare (oricum)

– sushi

– mancarea chinezeasca

– tochitura

4 instrumente la care as vrea sa cant

– am regretat tot timpul ca nu stiu sa cand la pian, deci 1, pianul mi-ar ajunge

4 regrete

– prefer 4 cuvinte „nu imi plac regretele”

ultimele 4 carti citite

Orizontul rosu – Mihai Ioan Pacepa

Europolis – Jean Bart

Fructul interzis – Nedjma

Se numea Sarah – Tatiana de Rosnay

Merge mai departe la … 4 persoane Cartim, Dama fara camelii, Anca si Gabriela .