Publicat în Despre mine, Uncategorized

Cotrobaind prin amintiri

Cand ajung acasa imi place sa imi bag nasul prin dulapuri si prin debarale, sa cotrobai, sa scotocesc si sunt cea mai fericita cand dau de lucruri vechi, care imi aduc aminte de „demult” 🙂 Pe mama o enerveaza si a enervato tot timpul cotrobaitul meu deci o fac asa mai pe furis ceea ce imi aduce si mai mult aminte de trecut. Chiar si atunci cand da peste mine cu nasul in carti, sau ascunsa in debara sau aranjand jucariile nepotilor mei (printre cele noi si „moderne” sunt si o parte din jucariile mele pe care eu le-am pastrat pana cand am plecat la facultate, evident ca nu imi zice nimic, dar cand stiu ca cotrobai pe furis parca e mai placut.

Am pastrat cateva carti cu povesti pentru copii, mititele, sunt vechi si cu coperta ingalbenita dar mie imi plac pentru ca sunt vechi si ma bucur ca si nepotului meu ii plac lefel de mult ca si mie, bine, lui ii plac pentru ca sunt cu animale, dar nu conteaza.

In biblioteca printre romane sunt ratacite si cateva carti de „povesti nemuritoare” cu coperta mazgalita sau pictata.

Cand aveam vreo 8 sau 9 ani am avut o rochita cu un ursulet care mi-a placut tare mult si am decis de atunci sa o pastrez pentru fetita mea. Cand am avut primul caine am torturat cainele evident, imbracandu-l cu rochita mea, dar rochita e acasa in dulap in continoare. Probabil copilului meu i se va parea complet idioata idea mea dar rochita e inca acolo.

Imi plac lucrurile vechi, mi se pare ca sunt cele mai frumoase amintiri.