Publicat în Uncategorized

Lauren Weisberger

Si daca tot ziceam de filme asa mai pentru fete, uite ca am ajuns si la carti asa mai pentru fete. Nu e genul de carti dupa care ma dau in vant dar trebuie sa recunosc ca din cand in cand mai citesc si asa ceva. Atunci cand calatoresc destul de mult, suficient cat calatoria sa nu mai fie placuta si sa devina obositoare mi se pare mie ca cel mai bine trec cartile de genul ata. Sau atunci cand doar ce am citit o carte destul de grea si am nevoie de ceva mai relaxant. Sau atunci cand stau acasa in weekend si nu am chef de mare lucru.

Intr-un moment de genul asta m-am hotarat sa citesc prima care a lui Lauren Weisberger, Diavolul se imbraca de la Prada, mai ales ca s-a scris si s-a vorbit atat de mult despre ea. Si cartea mi s-a parut draguta pentru ceea ce era. Asa ca apoi am citit si celalate doua carti scrise de ea. Nu una dupa alta, evident. Mi-a luat vreo 5 ani sa le citesc pe toate trei. Macar….le-am citit in 3 limbi diferite, deci tot e ceva. 🙂

Diavolul se imbraca de la Prada

Andrea, o tanara jurnalista de 23 de ani devine asistenta editoarei celei mai prestigioase reviste de moda americane. Este job-ul visat de multe tinere, atat pentru prestigiul revistei si munca cu renumita editoare dar si pentru lumea modei si a marcilor in care esti propulsat. Numai ca sefa ei are un comportament de tiran si isi trateaza angajati ca pe niste sclavi, cu atat mai mult propria asistenta.

Asa cum ziceam si in titlu, cartea este literatura pentru fete. Si oricat de mult ar zice cineva ca „Diavolul se imbraca de la Prada” nu este literatura si ca este o mare porcarie, probabil acea persoana a citit cartea. Daca te interesezi cat de putin la moda, cartea merge citita. E scrisa intr-un mod placut si e relaxanta, pentru ca evident, e lectura usoara. Merge citita in vacanta sau in drum spre vacanta cand trebuie sa iei trenul, avionul, autocarul sau mai stiu eu ce alt mijloc de transport.

Partea care nu este lafel de cunoscuta ca si cartea este ca ea este inspirata dintr-o poveste adevarata si din aventurile asisteneti lui Anna Wintour, editoarea editiei americane a revistei Vogue.

Vreau sa fiu V.I.P.

Beth are 26 de ani si este departe de a avea viata pe care si-a dorit-o. De cand prietenul ei a parasit-o viata ei se rezuma la mult prea multa munca si un sef insuportabil, iar cand nu este la munca, este acasa, citind romane de dragoste siropoase si ocupandu-se de cainele ei alergic. Cand prietena ei cea mai buna o anunta ca se logodeste, Beth decide ca are nevoie de cateva schimbari majore in viata si incepe prin a demisiona. Will, unchiul lui Beth, reuseste sa ii gaseasca un nou loc de munca, intr-o firma de PR. Si noul job ii schimba oarecum si viata, serile in fata televizorului, in pijamale si cu catelul in brate se transforma in seri in cluburile cele mai la moda, petrecute in compania starurilor.

Lauren Weisberger merge oarecum pe acelas stil si in cartea asta. Tanara Beth care viseaza la o viata „glamur” si care pana la urma reuseste sa aiba tot ce vrea si sa se invarta printre personalitati people. In mod normal evit astfel de carti si nu inteleg cum pot avea atat de mare priza la public, dar acum ma gandesc ca probabil simpatizezi la un momentdat cu o poveste sau un scriitor si apoi revii din cand in cand. Eu am citit Diavolul se imbraca de la Prada pentru ca facuse atat de multa valva, altfel nu cred ca as fi facut-o. Si desi e literatura usoara, din cand in cand merge, poate ocupa o dupamiaza de duminica. Si mi-a placut stilul lui Lauren Weisberger. Din nou, nu stiu daca as fi citit si a doua carte scrisa de ea, dar „Vreau sa fiu VIP” am ptrimit-o cadou de la o prietena care ma vazuse cititnd Diavolul se imbraca de la Prada. Si daca tot am primit-o am si citit-o. Oricum raman de aceiasi parere ca si pentru cealata carte, sunt genul de povesti care merg mai bine ecranizate, intr-un film bun de vazut intre fete cand ai chef de ceva kitch.

Pe urmele lui Harry Winston

Emy, Adriana si Leigh sunt cele mai bune prietene inca din timpul facultatii. New York-eze pana in maduva oaselor, pentru ele Manhaten este centrul universului si cunosc toate barurile si restaurantele la moda din oras. Dupa ce Emy este parasita de prietenul el cu care se vedea deja casatorita, cele trei prietene decid intr-o seara ca in urmatorul an sa faca o schimbare majora in viata lor, fiecare dintre ele avand un pariu de castigat. Si pana la sfarsitul cartii pariul este dus la bun sfarsit de fiecare dintre ele, evident, pentru ca daca nu ar fi o carte cu happy ending nu ar fi in stilul caracteristic al lui Lauren Weisberger.

Primele doua carti ale scriitoarei le-am citit relativ cu placere, desi este lectura asa mai siropoasa, pentru fete. Are (sau cel putin avea) un stil comic, un pic satiric, care mie mi-a placut. In primele doua carti, desi scrie despre lumea modei si cea a starurilor scrie intr-un mod un pic batjocoritor, este cinica si lasa sa se inteleaga un fel de critica pe care o aduce acestei lumi. Nu e lafel si in cartea asta, parca a cazut in propria ei capcana. Scrie exact despre lucrurile pe care le lua peste picior in primele doua carti. Parca si-ar fi pierdut scrisul. Am avut impresia la un momentdat cand citeam cartea, ca este un fel de copie nereusita a Sex and the city. Se pare ca si cartea asta va fi ecranizata. Sunt curioasa de film, ca romanul m-a dezamagit, desi nu ma asteptam la mare lucru de la el.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s