Publicat în Despre mine, Uncategorized

Premii, nu neaparat si lepse

Am primit de la Cartim „premiu” de „blogger prietenos” si daca am inteles bine cum functioneaza sistemul trebuie si sa il dau mai departe. Si imi place ideea. Cand ai blog, de-a lungul timpului reusesti sa iti faci prieteni virtuali, descoperi oameni noi pe care ii placi sau ii apreciezi, cu care iti dai seama ca ai lucruri in comun si zici „multumesc” blogului ca altfel nu ai fi dat de ei. Cu Cartim a fost prietenie la prima citire 🙂 si evident, imi face placere premiul lui. Pai si acum…ale mele:

1. Tomata!!!!! Stiu ca Tomata e veche in sistem si ca are cititori si aprecieri dar nu pot sa ratez ocazia!!!! (mai ales ca eu nu am descoperit-o de asa mult timp). Pe langa faptul ca imi place blogul si il citesc, imi place de ea si mai tare pentru ca a ramas lafel, si nu se crede VIP care tre sa fie arogant si rautacios doar pentru ca e star in blogosfera. Ea e pentru mine, asa un fel de model de blogger perfect 🙂

2. Bianca – nu mai stiu exact cine a gasit pe cine, dar oricum, acum ne cunoastem si ne citim. Si mi se pare ca avem destule lucruri in comun si tare mi-ar placea sa ajung sa o cunosc si in „real life” 🙂

3. Annemarie – i-am gasit blogul mergand din blogroll in blogroll si mi-a placut. Cred ca l-am pus si eu la mine in blogroll inca din prima zi. Si nu s-a suparat ca i-am spamat blogul cu o gramada de comentarii la mai toate posturile pe care am reusit sa le citesc in ziua respectiva. A venit si ea la mine pe blog sa vada cine sunt si ce scriu. 🙂

4. Arashi – inca nu stiu prea multe despre ea, dar e placut sa descopar asa de nicaieri ca o persoana pe care nu o cunosc imi urmareste cu regularitate blogul, si inca de ceva timp 🙂

Publicat în Uncategorized

Algocalmin

Dupa ce am ajuns in Franta si am mers de cateva ori la doctor si la farmacie si am vazut cat de bine restrictionate sunt medicamentele, mai ales cele care se elibereaza fara prescriptie am inceput sa citesc cu atentie prospectele, contraindicatiile, efectele secundare si sa ma uit dupa substanta activa din fiecare medicament. In plus am migrene destul de des deci iau pastile pentru dureri de cap din cand in cand (mai des decat mi-as dori, oricum). Si la un moment dat luam algocalmin. pana cand unul din prietenii mei mi-a zis ca algocalminul nu e bun. Si atunci am inceput sa intreb si sa caut….si uite ce am gasit.

Substanta activa din algocalmin, metamizolul, este interzisa pe piata medicamentelor din SUA inca din 1977. Tot in perioada respectiva majoritatea tarilor din Europa au interzis-o la randul lor. Substanta activa este considerata periculoase, in Belgia fiind chiar pe lista otravurilor. Se pare ca substanta din algocalmin poate produce o boala numita agranulocitoza care ataca celulele din maduva osoasa si distruge sistemul imunitar al organismului, putand fi fatala.

Studii realizate in Romania ar arata, potrivit ziarului gardianul ca aproape 60% din persoanele care iau medicamente impotriva durerii folosesc medicamente care au la baza metamizolul, fie ca este vorba de algocalmin sau de un alt medicament.

Nu stiu cat din toata povestea asta cu algocalminul este adevar si cat exagerare, dar stiu sigur ca in SUA substanta este interzisa. In Franta am cautat expres sa vad daca gasesc medicamente pe baza de metamizol si nu am gasit. In conditiile astea nu pot sa nu ma intreb de ce in unele tari este interzise si cu toate astea in altele e folosita si chiar prescrisa de medici. Intre timp eu oricum nu mai iau algocalmin.

Publicat în Deprin lume adunate, Uncategorized

Cum face statul francez bani

Am vazut acum vreo doua saptamani un reportaj la televizor despre masini, parcari si amenzi in Paris. Ca in orice capitala, in Paris sunt mult mai multe masini decat ar fi nevoie si evident nu suficient de multe locuri de parcare. daca imobilul in care locuiesti sau firma unde muncesti au o parcare subterana te poti considera norocos. daca nu, ai nevoie de multa rabdare ca sa gasesti un loc de parcare. In centru, pe langa marile centre comerciale, etc se gasesc uneori parcari subterane private dar nu sunt suficiente, nu sunt peste tot in oras si sunt scumpe. Rezultatul – si aici ca oriunde, lumea se mai parcheaza si aiurea.

Reportajul de care ziceam era despre parcarile astea” pe unde apuci” si despre politia care aproape ca sta la panda si urmareste locurile unde ar fi spatiu ca sa te poti parca dar unde parcarea este interzisa. Si daca te gandesti sa parchezi acolo gandindu-te ca nu ai unde in alta parte si oricum te intorci repede, in maxim 10 minute ai amenda in geam. Ba chiar mai mult, din ce ziceau in reportaj, in mai putin de o jumatate de ora vin si cei cu camiona sa remorcheza masina si sa o duca in garajele politiei. In reportaj mergeau pana la a sugera ca in perioada de criza statul a gasit o solutie sa faca rost de ceva bani. Amenda e in jur de 20 de euro din cate stiu, dar daca masina iti e luata te mai costa vreo 300 de euro sa o recuperezi. In conditiile astea se pare ca in Paris s-a dezvoltat in ultima perioada o adevarata goana dupa masinile parcate ilegal, politisti avand chiar o norma de amenzi de dat pe zi iar firmele de remorcat avand norma de masini. Unul din soferi zicea ca ridica pana la 15 masini pe zi.

Cand am vazut interviul, toata situatia mi s-a parut putin exagerata. Aseara imi asteptam prietenii sa mergem sa mancam si punctul de intalnire era o interserctie destul de mare. In imensitatea de intersectie, pe diverse parti si stradute mai multe masini parcate aiurea, evident. A aparut politia si a inceput sa puna amenzi in geam. Nici nu apucasera cei 2 politisti sa scrie amenzi pentru toate cele 6-7 masini parcate relativ in apropiere unele de altele ca au si aparut remorcutele sa ridice masinile cu pricina. Nu una ci 4! Si s-au apucat repejor de treaba. 2 mici si 2 mari. cele mici puteau remorca o singura masina, cele mari cate 2 odata. Si parca erau dati pe „speed button”, asa repede se miscau. Si atunci m-am intrebat daca nu cumva reportajul era adevarat…

Publicat în Uncategorized

Leapsa – cu carti si filme

Si daca de data asta lansez eu o leapsa? Si lepsele astea tre sa plece de undeva nu?

Cand mi-am facut blogul si am inceput sa ma uit mai atent si pe mai multe alte bloguri am vazut ca se poarta ideea asta cu lepsele, si imi placea. Asa ca am facut si eu una, cu intrebari luate deprin alte parti si cu intrebari create de mine si am asteptat sa mai treaca ceva timp ca sa am la cine sa o dau. 🙂

Asa ca uite-o:

1. Care e ultima carte pe care ai citit-o?

Au secours,pardon! – Frederic Beigbeder

2. Daca ai putea fi un personaj dintr-o carte, ce personaj ai fi si de ce?

Cred ca Elisabeth din Pride and Prejudice. Mi-a placut mult cartea si personajul (care e un pic inspirat din personalitatea lui Jane Austin) si imi place mult si epoca accea. Nu mi-ar fi greu sa ma imaginez purtand o rochie eleganta la un bal, si in plus cu caracterul lui Elisabeth….

3. Care e cel mai frumos film pe care l-ai vazut pana acum?

Love story (desi daca stau sa ma gandesc ceva mai mult, imi vine cateva in minte, nu doar unul)

4. Daca te-ai putea intalni cu un scriitor, ce scriitor ai alege?

Orhan Pamuk

5. Care e melodia ta preferata, cea pe care o asculti fara sa te poti satura de ea?

I will survive – Gloria Gaynor

6. Unde ai locui un an, departe de casa?

In India

7. Cand citesti, pentru a marca locul unde ai ramas, folosesti semn de carte sau indoi pagina? Si ce fel de semn de carte?

Folosesc tot timpul semne de carte, chiar daca uneori mai neconventionale (o vedere, un bilet de metro sau de autobuz, un bon de casa, un plic). In plus am obiceiul sa las „semnul de carte” in carte dupa ce am terminat-o de citit. La mine in bibiloteca este asadar usor de stiut ce carte am citit si ce nu.

8. Ai primit in ultima perioada carti cadou? Si daca da, care?

Da!!! Inca de atunci vulpea era vanatorul si Regele se inclina si ucide ale Hertei Muller

9. Iti place sa recitesti unele carti?

Cred ca mi-ar placea sa recitesc cartile care mi-au placut dar lista de lectura  cu noi carti care vreau sa le citesc e atat de unga incat nu stiu daca voi apuca sa recitesc ceva. Eventual recitesc in „limba originala” o carte care am citit-o in romana.

10. Care crezi ca este cartea care ar trebui impusa tuturor ca „lectura obligatorie”?

Memoriile lui Mircea Eliade

11. Care e locul preferat pentru lectura?

Oriunde (si oricand). Cred ca cel mai mult citesc in transporturi si acasa.

12. Care sunt motivele care te deterina sa alegi o carte pe care sa o citesti?

Citesc cam tot ce imi cade in mana, sau tot ce trece pe langa urechile mele. Simplul fapt ca e o carte ma determina sa o citesc. Apoi, daca o citesc si nu imi place, o critic. 🙂

Unde merge mai departe? La lumea din Blogroll dar si la ceilalti cititori care dau de ea si le place.

Chiar sunt curioasa daca se va raspandi. 🙂

Publicat în Uncategorized

Moda

Se zice despre Paris ca este, printre altele si orasul modei. Sunt o gramada de mari creatori francezi. Si daca te uiti in jur, pe strada, francezii sunt in general bine imbracati. Dar si daca te decizi intr-o dimineata sa fii creativa si sa iti faci o rochie din sacul de cartofi, sa il pui pe tine si sa iesi pe strada, nu se va uita nimeni urat la tine, nu vei fi aratata cu degetul.

Si in conditiile astea evident ca din cand in cand mai vezi si ciudatenii pe strada. Sau…un alt fel de moda, ca stiti cum e, fiecare cu gusturile lui. Cum m-am tot gandit la subiectul asta in ultimul timp m-am gandit sa fac o lista cu detaliile unei altfel de mode, detalii vazute pe strada in ultimele zile. 🙂

  • un siret la gat pe post de colier
  • sandale cu talpa de lemn, ca cea a sabotilor olandezi
  • tricou foarte larg si decoltat care sa cada de pe umar si sa permita sutienului sa se vada in totalitate
  • hanorac cu vreo 2 numere mai mare, cu gluga si fermoar, ceva mai lungut si purtat pe post de rochie, cu sandale elegante, evident
  • pantofi care „se fugaresc” unul pe altul, pe unul fiind desenat pe bot un soarece iar pe celalalt o pisica
  • poseta in forma de stropitoare
  • costum negru (barbatesc), pantofi de costum, eleganti si sosete cu bulinute portocalii

Publicat în Uncategorized

Adio patria mea – Radu Pavel Gheo

In jurnalul lui american, Radu Pavel Gheo povesteste despre cum a castigat la loteria vizelor si a plecat in America impreuna cu sotia sa. Pe durata calatoriei, care ar fi trebuit sa fie una definitiva a fost nevoit sa se multumeasca cu tot felul de joburi marunte dar s-a si confruntat cu diferenta de cultura dintre europeni si americani. Nu a reusit sa se obisnuiasca acolo si s-a intors acasa. Priveste totusi Statele Unite ca pe o experienta din care a invatat. Unii oameni au apreciat cartea, spunand ca e o dovada de curaj sa povestesti cum nu ai reusit sa te obisnuiesti acolo si ai hotarat sa te intorci. Altii au criticat-o spunand ca nu s-a chinuit suficient si ca s-a intors acasa prea repede, ca te poti obisnui oriunde. Altii, plecati din Romania, poate chiar s-au regasit in carte. Ce mi-a placut mie cel mai mult este poate felul in care povesteste despre puncele de vedere diferite ale oamenilor de acolo.

Publicat în Uncategorized

Tour de France

Tour de France este cu siguranta cea mai cunoscuta competitie sportiva din ciclism. Cu toate astea daca nu esti un mare amator de sport sau de biciclete probabil nu ai foarte multe detalii despre ce si cum se intampla in competitia asta.

Eu, trebuie sa recunosc, inainte sa ajung in Franta nu stiam nimic, auzisem numele si atat. Acum stiu ceva mai mult pentru ca vorbeste lumea in jurul meu si se vorbeste la televizor si in presa dar din nou, nu stiu mare lucru. Astazi ma duc sa vad ultima parte a traseului si inainte sa merg m-am gandit sa nu fac ca si data trecuta si sa citesc cate ceva pe net. Am fost surprinsa sa aflu ca Tour de France se organizeaza de mai bine de 100 de ani si ca participantii curajosi parcurg aproximativ 3600 de kilometri pe durata intregii competitii. Mi se pare enorm!!! Apoi, au diverse probe, de viteza, de munte, in oras. Detinatorul titlului este spaniolul Alberto Contador care in 2007 la numai 25 de ani a devenit cel mai tanar castigator al competitiei. Tot el este in frunte si anul asta, cel putin pana acum.

Asa cum ziceam, azi ma duc sa ii vad pe ciclisti „alergand” prin Paris. Am mai fost odata acum vreo 4-5 ani si a fost impresionant. Sunt foarte multi, foarte aproape unul de altul si trec cu o viteza impresionanta. Ultima etapa din Tour de France este de la Longjumeau pana pe Champs Elysées in Paris si are o distanta de 102,5 km.

Publicat în Uncategorized

Sex and the city 2

Cand am auzit prima data de Sex and the city ma gandeam ca cine stie ce serial deochiat e, dar numele a reusit sa imi starneasca curiozitatea am vrut sa vad despre ce este vorba. Asa ca la primele episoade m-am uitat pe furis, nestiind la ce sa ma astept si avand grija nu cumva sa ma prinda mama sau mamaia uitandu-ma. Apoi, prin liceu ma uitam la el cand si cand, daca nimeream in fata televizorului cand difuzau vre-un episod. Imi placea dar nu intra-atat incat sa fiu cu ochii pe programul TV si sa stiu exact cand e ca sa il pot vedea.  Acum cativa ani am descoperit ca una din prietenele mele avea primele 2 sau 3 sezoane acasa pe DVD si mi-am zis ca as putea sa ma uit la el, sa il vad eventual de la cap la coada. Si l-am vazut, de la primul la ultimul episod.

La scurt timp dupa ce am terminat de vazut ultimul sezon a iesit filmul. desi serialul mi-a placut ideea filmului nu m-a incantat in mod deosebit, nu stiu de ce. Oricum, m-am dus la cinema sa il vad. Ideea cu nunta mi s-a parut un pic prea dramatizata, dar chiar si asa, filmul mi-a placut, a pastrat aceiasi idee ca si serialul si chiar cred ca ar fi putut fi un final frumos.

Dar nu! Cum incasarile pentru film au depasit cu mult asteptarile, producatori au simtit nevoia sa faca si al doilea film. Proasta idee…cel putin dupa parerea mea. Ideea e de-a dreptul irealista, cu samantha care intalneste la o petrecere un seic si e invitata in Emiratele Arebe, unde evident, nu poate pleca decat insotita de prietenele ei. (trecem peste faptul ca filmul este  facut in Maroc si nu in Dubai sau Abu Dabbi) Dar chiar si asa, intr-o tara araba, cat de occidentalizata ar fi ea si cat de obisnuita ar fi cu turistii straini, mi-e greu sa cred ca te plimbi pe strada fara probleme asa cum se pplimbau ele cu costumatiile pe care le aveau. Ca sa nu mai zic ca poarta rochii de seara foarte elegante tot filmul, indiferent daca se duc la plaja sau la piata. Mi se pare ca filmul nu are subiect si ca a fost facut doar ca sa mai incaseze niste bani si ca sa etaleze rochiile si pantofii diversilor creatori, unii mai celebri decat altii. Cad despre personaje, nu pot zice ca Sam e personajul meu preferat dar oarecum aici mi se pare ca este cam singura care ramane fidela imaginii pe care si-o crease, desi, din nou, consider ca are un comportament deplasat pentru locul unde se petrece actiunea. Daca e sa vorbesc de moda, nu mi se pare ca exceleaza nici aici dar daca ar fi sa aleg mi s-a parut ca Miranda a fost cel mai bine imbracata (pentru gustul meu). Dar expozitia de tinute mi s-a parut si ea dusa la extrema. Vazusem o poza intr-o revista cu cele 4 protagoniste si rochiile, pantofii si posetele lor din acea poza costau in total vreo 30.000 de dolari. Totusi…

Publicat în Uncategorized

LEGO land

Nu am fost niciodata pasionata de jocurile LEGO, poate pentru ca sunt fata si atunci cand eram mica imi placeau maimutoii de plus si nu neaparat cubuletele de construit. Anul trecut, in Germania, am descoperit ceva mai multe lucruri despre LEGO si jucariile lor. In Germania e un fel de adevarata cultura pentru LEGO. Si mergand in magazinul din Berlin unde pe langa impresionantele constructii din cubulete de plastic ai mese la care poti sta ore intregi sa construiesti mi-am dat seama ca de fapt LEGO e un joc foarte bun pentru copii, iti stimuleaza imaginatia si in acelas timp iti si pune mintea la contributie. Dupa ce am vazut portretul lui Eisntein, cu limba scoasa la intrare in muzeul LEGO din Berlin am devenit curioasa si am vrut sa stiu de unde a plecat totul si cine a fost persoana care a inventat bucatelele astea mici de plastic cu care poti construi orice.

Totul a inceput in Danemarca, prin 1930 cand un tamplar pe nume Ole Kirk Christiansen s-a hotarat sa faca jucarioare din lemn. A inceput sa faca piese de construit si prin ’40 a trecut de la lemn la plastic si mica lui inventie cu piese pentru pentru construit jucarii a prins si a placut copiilor, 70 de ani mai tarziu LEGO fiind una dintre cele mai cunoscute marci de jucarii din lume. LEGO produce astazi 20 de miliarde de piese pe an, ceea ce ar inseamna ca daca am face un calcul si am imparti la populatia planetei ar insemna ca fiecare persoana are 62 de piese. Nu cred ca vreo alta firma de jucarii se mai poate mandri cu performanta asta. Numele firmei vine de la „leg godt” care s-ar traduce din daneza prin „jucati-va bine, folositor”, Kirk Christiansen vrand de la inceput sa ii incurajeze pe copii si sa le stimuleze imaginatia. Exista astazi o multime de seturi lego, care le permite copiilor sa construiasca aproape orice, roboti, navse spatiale, masini si dinozauri pentru baieti dar si diverse animale, casute de papusi sau ferme pentru fete. Singurul lucru care nu este incurajat si care probabil nu se va gasi niciodata explicit in jucariile marcii este un set militar, creatorul acestor jucarii considerand ca razboiul nu este si nu trebuie sa fie in nici un moment un subiect de joaca pentru copii.

Dar mai mult decat magazine si jucarii, in ultimii ani au fost create adevarate parcuri LEGO, orase in miniatura si tot felul de alte constructii impresionante. Cele mai cunoscute dintre ele sunt la Billund, in Danemarca locul in care LEGO a fost creat, la Windsor in Anglia, la Günzburg in Germania si la Carlsbad in California.

Publicat în Uncategorized

René la taupe

Cartita René, grasuta si draguta este noua vedeta in Franta, toata lumea vrea „Mignon, mignon” ca melodie pe telefon. 🙂

Pe mine ma distreaza melodiile de genul asta, si personajul realizat pentru videoclip e si el lafel de simpatic, asa ca René cu al lui Mignon, mignon este pentru mine melodia zilei.