Publicat în Uncategorized

Berlin to Paris

Ma mut. Din nou. Sau inapoi. Dupa cateva zile de facut bagaje si cartoane, sunt gata de plecare. De la Berlin inapoi la Paris. Nu iau toate lucrurile cu mine acum, o sa ma intoc dupa ele la sfarsitul verii. Dar oricum, ca sa pot sa iau cu mine doua genti maaaari in care sa imi intre toata vara nu pot pleca cu avionul. Optez din nou pentru varianta Eurolines, deci vreao 12 ore de autocar, noaptea, ca asa e cel mai frumos.

Autocarul pleaca la 7 seara, dar ti se spune sa fii acolo cu o ora inainte ca sa faci check-in etc. Nu am inteles niciodata de ce tre sa ajung cu o ora inainte si apoi vreo 40 de minute cel putin sa stau sa pazesc autocarul, si eu si ceilalti pasageri. Am urcat in autocar, m-am asezat, macar am noroc si nu sta nimeni langa mine. Nenea care sta in spatele meu miroase a tigari de imi muta nasul. Dar asta e doar inceputul, dupa vreo ora de mers a inceput lumea sa se descalte si tot pe el il banuiesc ca ii miros si picioarele.

Autocarul se mai opreste in cateva orase sa mai ia calatori. Este vreo 10 jumate deja cred, nu stiu in ce oras suntem, dar ne-am oprit si au urcat vreo 10 indieni. Mi-am pus repede poseta si geaca pe scaunul de langa ca sa para ocupat, sa nu se puna nimeni langa mine. Fetele de pe partea cealalta se vede ca au experienta la mers cu autocarul. S-au pus una in spatele celeilalte, nu una langa alta, ca sa isi poata intinde amandoua picioarele peste noapte. Si desi acum 5 minute vorbeau, acum, cand au vazut ca incepe lumea sa urce, cu picioarele intinse pe a ldoilea scaun se prefac ca dorm. Cu siguranta nu le va trezi nimeni decat in cazul in care nu gasesc scaune libere in alta parte, si mai sunt scaune libere in spate. 🙂 Si mentionam indienii, nu am nimic cu ei, dar mi-am adus aminte instant de data trecuta cand am calatorit cu Eurolines si familia de indieni care era cu noi in autocar a adus la pachet toata bucataria, cand au inceput sa despacheteze ca sa manance au imputit tot autocaru.Si na, totusi, parca mancarea gatita cu sosuri si din astea nu e de luat la pachet… (da, stiu sunt putin obsedata de treaba cu mirosurile)

Pe la 11 jumate – 12 am facut pauza 20 de minute, intr-o benzinarie. Am mers la toaleta, dinaia cu fise la intrare despre care povesteam mai de mult ca ma enerveaza si iesind din toaleta, am vazut la barbati in toaleta, domnii indieni aveau picioarele bagate in ghiuveta si se spalau. Mi-am zis ca bravo lor, macar sunt simtiti, daca tot vor sa se descalte apoi, se spala pe picioare de acum ca sa nu miroasa. Numai ca nu, nu asta era motivul spalarii pe picioare. Am iesit afara sa astept la aer plecarea si i-am vazut pe prietenii mai sus mentionati ca vin cu covorasu, il pun in mijlocul drumului, se descalta si incep rugaciunea de seara. Din nou, nu am nimic cu nimeni, nu ma deranjeaza nici o religie si daca au vrut sa se roage e strict problema lor, doar ca era asa, imagine parca desprinsa dintr-un film. Lumea somnoroasa astepta plecarea autocarului, si ei in mijlocul trotuarului si in mijlocul lumii, nestingheriti de nimeni si de nimic isi vedeau de tabieturile lor de seara.

Dupa 1 activitatea s-a calmat si eu m-am chinuit sa dorm. Nu prea reusesc in autocar dar macar am incercat. Am ajuns la Paris dimineata, cu vreo ora intarziere si muuuuulte grade celsius in plus fara de Berlin.

Anunțuri

7 gânduri despre „Berlin to Paris

  1. Si eu sunt obsedata de mirosuri, asa ca inteleg foarte bine frustrarea ta. Odata, cand eram in practica si ne conducea un tip urat mirositor, eu si un coleg ne-am bagat servetele umede parfumate in nas. Eram copii nebuni, ce sa zic? N-as mai face asta acum.:)

  2. tatal meu e stabilit in italia, si cum merg in fiecare an cu autocarul acolo.. timp de 24 de ore am si eu tot felul de experiente :))
    Anul trecut un individ de vreo 40 de ani mi-a povestit intreaga lui viata, cu probleme, drame, bucurii.. Iar pe cand am ajuns in Italia, m-a intrebat cum ma cheama.
    (nici eu nu pot dormi pe autocar.. e frustrant cand unii in jurul tau sforaie sau dorm asa profund ca nimic nu-i tulbura)

  3. @Bianca, da sunt oarecum incantata ca m-am intors abea astept sa imi vad toti prietenii din nou 🙂
    ma duc sa citesc si la tine, ca la drumul tau si mai lung cred ca aventurile sunt si mai multe
    @Annemarie da vesnica problema a mirosurilor. fetele de langa mine la un moment dat au inceput sa rada ca imi legasem bluza dupa cap, si o aveam pe fata o parte, pepost demasca 🙂 din pacate servetele umede si parfumate nu aveam!
    @mnemo macar cand ai cu cine vorbi trece timpul mai repede, si uneori dai de oameni de treaba
    @Cartim raman la Paris pana in septemrbeie sigur, apoi inca nu stiu. ma intorc oricum la Berlin in septembrie cel putin un weekend ca mai am lucruri acolo si ocirum mai am de scris despre Berlin, nu am terminat cu aventurile de acolo:)

  4. @Tomata pai….. inca nu mi-am gasit casa, stau la prieteni da de la 1 iulie o sa am probabil ceva. Veniti in vizita si facem tweetmeet la Paris? 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s