Publicat în Uncategorized

Redescopar Europa FM

Cand eram in Romania ascultam radio. Uneori chiar si acasa, dar de cele mai multe ori in masina. Si absolut tot timpul pe microbuzul de la Augustina care mai face si acum Tulcea – Bucuresti. Si in masina sau microbuz ce alt ceva se poate asculta daca nu Europa FM. Si acum mai tin minte jingle-urile de la Drum cu prioritate. Europa FM – un radio de milioane de romani.

Anul trecut in perioada campaniei pentru alegerile prezidentiale am vrut sa vad confruntarile si am reusit sa le vad pe net pe site-ul Realitatii. Apoi am inceput sa ascult dimineata la micul dejun radio Realitatea FM. Dar cum evident, nu imi rezista nervii prea mult pe Realitatea, am incercat sa schimb radioul si mi-am adus aminte de Europa FM si deci acum dimineata ascult Europa FM.

Robert Turcescu nu mai este dar cele mai bune hituri din ’80 pana astazi sunt difuzate in continuare. 🙂 Si m-am invatat si cu noul program. Desteptarea cu Monica Anghel si Bogdan Miu, Romania in direct cu Adrian Ardelean, Europa Expres cu George Zafiu, Stirile care conteaza 🙂 si ma si distreaza concursul lor cu „Bani pe mobil”. E frumos sa constati dupa niste ani ca un radio care iti placea si-a pastrat formula si face acelas lucru in continuare. M-a cuprins nostalgia Europa FM.

Am constatat ca in continuare au destul de multe apeluri de la ascultatori in emisiuni si nu le triaza inainte. Ceea ce e frumos din partea lor. Cred ca e destul de usor sa intri in direct cu ei si sa iti dai cu parerea. Dar in acelas timp, ascultand apelurile si unii oameni care suna, unori imi e mila de saracii prezentatori si ma intreb cum rezista la ce aberatii aud. Intr-un weekend m-am distrat copios ascultand una dintre emisiuni cu apeluri in direct.  Un tanar la gratar, niste mici si destul de multa bere cu prietenii nu prea avea alta ocupatie si a sunat cel putin de 6 ori. Ba ca vrea sa dea dedicatie, ba ca vrea sa isi dea cu parerea legat de ce a spus cineva inainte, ba sa ne spuna ca a mai mancat un mic… Pentru mine a fost amuzant dar pentru saracu prezentator cum o fi fost?

Publicat în Uncategorized

Girly movies

Din cand in cand cate un film asa mai prostioara, mai comedioara romantica eu zic ca merge. Cam asta e lista mea:

Sotii Foster au o „date night” odata pe saptamana, pentru a scapa de monotonia vietii de familie si tipetele copiilor. Numai ca de data asta sotul decide sa isi duca sotia intr-un nou restaurant new-yorkez. Cum nu au rezervare, iau rezervarea unor persoane care se pare s-au razgandit in ultimul moment. Doar ca aceasta mica „incurcatura” de nume le transforma noaptea intr-un cosmar, cei doi absenti fiind criminali. Urmariri, planuri semi-diabolice, politisti corupti si implicati in afaceri cu mafiotii toate se deruleaza cu o viteza mult prea mare pentru cei doi protagonisti. La sfarsitul serii, cand cei rai sunt arestati si lucrurile revin la normal, sotii Fosters unt fericiti sa revina la monotonia obisnuita.

Jeniffer Lopez este singura, isi imparte apartamentul cu un catelus „in scaun curotile” si considera ca nu mai are nici o sansa sa intalneasca batbatul ideal. Doar ca dorinta de a avea un copil este din ce in ce mai mare. Hotaraste sa rezolve problema copilului prin fertilizare in vitro. Doar ca surpriza, posibilul barbat ideal apare fix in ziua in care a avut loc interventia medicala. Incep sa iasa impreuna, la inceput nu ii spune despre faptul ca e insarcinata, cand ii spune el pleaca, pantru ca nu stie cum sa reactioneze. Urmeaza un dute-vino pe toata durata filmului, doar ca in orice comedioara romantica evident ca totul e bine cand se termina cu bine si la final avem o familie fericita, mami, tati si doi gemeni. Filmul are cateva secvente comice si merge de vazut la televizor intr-o dupamiaza de weekend. Nu stiu daca l-as recomanda pentru vazut la cinema si cu siguranta nu m-as uita la el o a doua oara.

Sophie si Victor pleaca in Italia intr-o luna de miere inainte de nunta. Doar ca, desi Sophie vrea sa viziteze frumoasa regiune din nordul Italiei si imprejurimile Veronei, Vctor e mai pasionat de mancarea si bautura italienilor decat de cultura si vrea sa viziteze potgorii, bucatarii si licitatii de vin. Victor pleaca la o licitatie de vin si Sophie decide sa viziteze Verona singura. Prima destinatie este desigur balconul Juliettei, unde desopera ca un club numit Secretarele Juliettei raspund scrisorilor scrise de fetele parasite care vin sa se refugieze la Verona. Asa descopera o scrisoare scrisa de o tanara englezoaica cu 50 de ani in urma. Ii raspunde si  doamna decide sa revina in Italia sa isi caute iubitul pierdut cu 50 de ani in urma. Nu vine insa singura ci insotita de nepotul mult prea sceptic in privinta acestei aventuri. Inutil de precizat probabil ca la sfarsitul filmului doamna in cauza isi regaseste iubirea tineretii iar nepotul sceptic si Sophie se indragostesc. Mi-a placut!

Katherine Heigl, parasita de iubit fix inainte de plecarea in vacanta in Franta planuita de ceva vreme decide ca totusi va pleca in vacanta dar cu…parinti. Sudul Frantei vara e minunat si tanarul american intalnit acolo lafel de minunat. Doar ca desi se hotaraste sa isi schimbe meseria pentru viitoare lui sotie, a fost timp de cativa ani ucigas platit. Intorsi impreuna in America duc o viata linistita cu parintii mult prea prezenti in viata lor. Pana cand, dupa 2 ani cineva se hotaraste ca fostul ucigas trebuie la randul lui omorat. Asa afla Katerine Heigl ocupatia dinainte de casatoria a lui Asthon Kuther si impuscaturile sunt la tot pasul in film. Doar ca surpirza, cel care a cerut uciderea tanarului sot este un alt fost ucigas, socrul lui. Dar si aici totul e bine cand se termina cu bine, si cele doua generatii de ucigasi platiti vor trai fericiti avand grija de juniorul familiei. E destul de slabut filmul…

Publicat în Uncategorized

Picnic

Cred ca una din ocupatiile preferate ale francezilor vara este picnic-ul. Afara e cald si frumos, parcurile sunt dragute si te poti aseza pe iarba oriunde, e mai ieftin si mai relaxant decat mersul la restaurant. Nu are importanta ca e weekend sau in timpul saptamanii, la pranz, dupamiaza sau seara. Tot ce conteaza este sa nu ploua. Niste branza, niste mezeluri, baguette si 2-3 sticle de vin si picnicul e gata. M-am intors in Paris de putin timp si deja am fost la vreo trei picnicuri.

Jardin des Tuileries

Primul in Jardin des Tuileries, eram destul de multi si ne-am organizat tarziu asa ca a fost picnic ceva mai modern cu comanda de pizza si coca cola. Era weekend deci plin de turisti. Am vazut o gramada de rusi si de olandezi  si ne-am minunat de cat de tare se minunau ei de ceea ce vedeau in jur. Si unul din farmecele picnicului in Franta este ca lumea sta pana tarziu, noi atunci am plecat acasa pe la 11.

Al doilea a fost tot in Jardin de Tuileries, saptamana trecuta. Unul din prietenii mei isi terminase examenele si nu avea chef sa stea in casa, chiar daca era joi si avusese o saptamana destul de plina. Asa ca seara pe la 8 in parc cu noi, la picnic pe post de cina! De data asta ne-am ascuns de ochii turistilor si ne-am asezat undeva mai intr-un colt. Doar ca acel colt era relativ aproape de un bar, bar in care pe la 10 a inceput o petrecere si evident muzica lor data la maxim se auzea pana la noi. Am petrecut si noi, nu doar invitatii oficiali la petrecere 🙂 Vecinii de picnic ne-au vazut bine dispusi si cand au plecat ne-au lasat prajiturelele de la desert pe care nu le mancasera si doua sticle de vin. Eu am luat-o spre casa pe la 12 jumate dar evident ca am fost printre primii care au plecat.

Buttes de Chaumont

Al treilea a fost un picnic mai singuratic. Adica eu cu o carte si cu niste mancare chinezeasca la pachet, in Buttes de Chaumont. Sambata trebuia sa ma vad cu o prietena pe la sfarsitul dupa-amiezii. Mi-am facut eu de lucru prin casa pana pe la vreo 1 dar apoi am zis ca la cat de frumos e afara ar fi pacat sa stau in casa mai mult. Butte de Chaumont e poate cel mai mare parc din Paris, cu tot feluri de locuri de joaca amenajate pentru copii, un lac, potecute sa te tot plimbi, banci daca nu vrei sa stai direct pe iarba. Nu era parcul chiar aproape de unde stau dar nu mai fusesem de mult si chiar e frumos. Si rezultatul a fost perfect! Sub un copac, pe iarba, la umbra, pranz si lectura de weekend.

Pont des Arts

Si se pare ca francezii m-au molipsit si pe mine pentru ca deja ma gandesc la urmatorul picnic. de data asta o sa il organizez eu si mi-ar placea sa merg pe Pont des Arts, un pod pietonal peste Sena unde lumea se aseaza pe jos si mananca 🙂

*sursa foto Pont des Arts Jeromep

Publicat în Uncategorized

Tipa cu cercei

Azi fac reclama. Am dat peste blogul Tipei cu cercei intamplator, la inceputul scurtei mele cariere de blogger. 🙂 Si cum am gasit lucruri frumoase acolo, chiar cred ca merita sa ii fac reclama.

Tipa cu cercei, pe numele ei Luiza face bijuterii si posete. Are muuulta imaginatie, modelele sunt tare dragute, preturile sunt mici si puteti comanda ce vreti voi pe mail. Luiza e din Brasov dar posta romana functioneaza in toata tara.

Ce mi-a placut mie cel mai mult:

O cutie

Si capacul ei

Luiza, sper sa nu ma certi ca ti-am luat pozele de pe blog ca sa le pun aici.

Publicat în Uncategorized

Muzica romaneasca

Care sunt artistii romani cunoscuti si in afara? Ce face o melodie de succes? E vorba de ritm, de versuri, de promovare?

Cand ajung in Romania imi pace sa ascult muzica romaneasca. Chiar daca mare parte din melodii  nu sunt cine stie ce, macar incerc sa fiu la curent cu productiile made in Romania.

Imi aduc aminte perfect succesul celor de la O-Zone de acum cativa ani. Cantau in discoteci, in cluburi, in taxiuri, in baruri, la petrecerile prietenilor dar lumea nu stia exact de unde sunt. Stiau ca vin de undeva din Estul Europei si atat. Si eu, prinsa in dans,  incepeam sa cant si cand vedeau ca stiu mai mult decat „nu ma, nu ma iei” si „salut” si „dragostea din tei” se uitau la mine extrem de mirati. 🙂 Dar cred ca cel mai dragut a fost cand, in vara 2006 au venit in vizita niste prieteni mexicani si s-au gandit sa imi faca un cadou ceva mai original. Mi-au facut un cd cu mp3-uri cu hiturile din ultimele luni din Mexic. Si evident, surpriza, pe cd era si O-Zone.  Au fost surprinsi ca stiam melodia dar si eu am fost lafel de surprinsa ca „Dragostea din Tei” era hit pana si in Mexic.

Dar uite ca dupa niste ani buni de liniste la nivel international romanii au inceput din nou anul asta sa isi faca aparitia, si de data asta sunt mai multi.

Chiar daca versurile nu au nici o noima, ritmul e bun, si chiar daca presa britanica a criticat melodia, a ajuns numarul 1 in topuri.

Inca nu m-am convins daca ceea ce atrage e melodia sau sunt felete din videoclip.

De el am auzit de la prieteni francezi care ma tot intrebau de el crezand ca eu stiu mai multe, se pare ca e destul de difuzat pe posturile de muzica in Europa.

Si daca piesele  asta trei au avut succes, se pare ca, sperand la acelas succes, vara asta vor fi lansata si alte melodii romaneasti, cel putin asa zic cei de la HotNews.

Evident ca ma bucur cand artisti romani devin cunoscuti la nivel international, dar nu pot sa nu ma intreb de ce le trebuie nume atat de complicate si de ciudate, de parca ar incerca cu un nume americanizat sa ascunda de unde vin…

Publicat în Uncategorized

Greva in Franta

in asteptarea metroului

Francezilor le place greva, asta cred ca nu e o noutate pentru nimeni. Pe de o parte pot spune ca ii apreciez pentru asta, au sindicate puternice care se lupta pentru drepturile angajatilor iar atunci cand se hotarasc ca fac greva, pai fac. Lumea iese in strada, functionarii nu mai lucreaza, transporturile publice nu mai functioneaza…..un fel de paralizie de o zi. Pe de alta parte, cum eu nu am treaba cu greva, ziua este isuportabila, pentru ca aproape totul functioneaza pe jumatate si cu incetinitorul. In conditiile astea, desi ziceam ca pe de o parte ii inteleg, pe de alta parte pentru mine va fi de 2 au chiar de 3 ori mai complicat sa ajung la munca si sa reusesc sa fac ceva azi. Multa lume, chiar daca nu face greva isi ia ziua de greva libera doar ca sa stea acasa si sa nu se confrunte cu inghesuiala din metrou si autobuz, blocajele din trafic, si nervii colegilor de munca.

Ieri a fost greva generala. Francezii sunt nemultumiti ca din cauza crizei guvernul a hotarat sa creasca varsta de pensionare de la 60 la 62 de ani. Da, Franta e printre putinele tari in Europa cu o varsta de pensionare atat de mica, majoritatea tarilor mergand pana la 62, 63 sau chiar 65 de ani. Asta pe langa faptul ca Franta este singura tara in lume cred care are norma de munca la doar 35 de ore pe saptamana, si nu 40.

La manifestatiile de ieri, protest in strada, erau asteptati in jur de un milion de francezi pe tot teritoriul tarii. Prima greva a fost in martie si pentru cea de ieri sindicatele au reusit sa convinga pe langa profesori, functionarii din primarii, prefecturi si alte organe administrative, si pe cei de la posta si transporturile in comun dar si muncitori in mare firme asa cum ar fi France Telecome, Airbus, Total, Michelin. Cand ai niste sute de mii de oameni in strada si firme si administratii blocate pentru ca oamenii nu vin la munca cred ca puterea de convingere si presiunea asupra guvernului pot schimba ceva.

grevistii in strada in martie

Publicat în Uncategorized

Leapsa indiscreta

Cartim iar m-a lepsuit si nu stiu care e parerea voastra dar da, eu chiar consider leapsa asta un pic indiscreta, adica e mai multa informatie despre mine in ea, decat toata informatia gasita pe blog in cele 3 luni jumate de cand scriu.

Dar cum blog inseamna si sa scrii despre tine, evident ca m-am pus pe treaba si am raspuns constiincios la toate intrebarile.

1. Ai o porecla?

Acum nu prea mai am dar am avut diverse. Cred ca cele mai folosite au fost Onu, Onel, Una, Juju (da, stiu, am prieteni cu o imaginatie foare bogata…)

2. Unde locuieşti?

Paris – cel putin deocamdata.

3. Ce inaltime ai?

1,57. 🙂

4. Ai zi onomastica?

Cica Sf Ion desi nici macar persoanele de la mine din familie nu sunt toate de acord daca Oana vine sau nu de la Ion. Nu mi-am Verbat-o niciodata si mi se pare putin ciudat cand mi se zice „la multi ani” sau „sa traiesti cu numele”.

5. Cu ce te ocupi?

Imi fac de lucru cu diverse ONGuri.

6. Ai fraţi sau surori?

Da, un frate.

7. Limba materna?

Romana.

8. Limbi vorbite?

Romana, franceza, engleza, italiana, spaniola si ca sa nu se supere Cartim pe mine, fac in continuare cursuri de germana.  🙂

9. Colectii?

Cred ca singura colectie pe care o mai am este cea cu vederi primite de la prietenii plecati in vacanta. In rest nu prea le mai am, dar am avut servetele, maimutoi de plush, cartele telefonice….am scris despre ele aici.

10. Număr la pantofi?

35/36

11.Scoli absolvite

Facultatea de drept.

12. Materia preferata?

In facultate mi-a placut dreptul civil, in scoala mi-a placut limba romana.

13. Ce hobby-uri ai?

Carti, filme, muzica, plecatul peste mari si tari si mai nou, bloggingul.

14. Bani de buzunar?

Aveam bani de buzunar cand aveam 16 ani….

15. Dorinta?

Vreau in America Latina!!!!!

16. Vise?

Nu imi place sa visez, ma trezesc aiurea dimineata cand visez. si daca chiar vreau ceva, sa zicem ca e o dorinta, visele sunt mai greu de indeplinit decat dorintele.

17. Numar norocos?

7

18. Ai vrea sa revezi…

Pe bunica

19. Ai animale de casa?

Acum nu, dar copilaria mi-a fost populata de multi caini de diverse rase.

20. Sentimentul cel mai pretuit?

Libertatea, in toate declinarile posibile.

21. Care a fost cea mai frumoasa zi din viata?

Eu cred ca in general viata e frumoasa si ca doar din cand in cand se mai intampla si lucruri nasoale, dar ele se intampla doar ca sa ne aduca aminte cat de frumoasa e viata.

In speranta ca va place, leapsa merge mai departe la Bianca, Annemarie, Mnemo si Arashi. 🙂

Publicat în Uncategorized

Carti de la FNAC

Nu stiu cum a inceput obiceiul asta al meu, dar in momentul in care vreau sa imi cumpar o carte sau ma gandesc ca as vrea sa citesc ceva nou, aterizez pe site-ul FNAC si ma uit pe topurile lor de vanzari de carti. Faptul ca o carte se vinde nu ineamna neaparat ca este si buna dar uneori,  luandu-ma dupa listele facute de ei am dat peste romane care mi-au placut.

Asa am ajuns pe topurile celor de la FNAC si azi, si m-am gandit sa impart si cu voi „recomandarile” facute de ei.

TOP 10 carti noi:

1. Hotul de umbre – Marc Levy

2. Chipul lui dumnezeu – Grichka si Igor Bogdanov

3. sufleurul – Donato Carissi

4.Quai D’Orsay – Croniques diplomatiques

5. Twilight (chemarea sangelui) – Stephenie Meyer

6. Metoda Dukan in imagini – Pierre Dukan

7. Alegerea pierderii – Annie Lacroix – Riz

8. Veveritele din Central Park sunt triste  lunea – Katherine Pancol

9. IRS in numele presedintelui – Bernard Vrancken si Stephen Desberg

10.  Ultima mea runda – Marcel Bigeard

TOP 10 carti de buzunar

1.  Suflete tari – Jean Giono

2. Un erou nu lafel ca ceilalti –  Anne – Marie Dessplat Duc

3. Degetele rosii – Marc Villard

4. Nu stiu sa slabesc – Pierre Dukan

5. Sa parasesc aceasta lume – Duglas Kennedy

6. Ochii galbeni ai crocodililor – Katherine Pacol

7. Memorii de razboi – Charles de Gaulle

8. Valsul lent al testoaselor – Ketherine Pancol

9. O dragoste „Vintage” – Isabel Wolff

10. Carnagiu – Maxime Chattam

Cartile pentru copii au evident succe mai ales din cauza vacantei. De fiecare data cand un criitor relativ cunocut asa cum sunt Marc Levy si Katherine Pancol scot o carte nou, celalte carti mai vechi ajung si ele din nou in topul vanzarilor in formatul de buzunar. Katherine Pancol care nu a fot inca tradusa in limba romana are cele 3 romane in pregatire la Humanitas, deci fiti cu ochii pe ei.

Publicat în Uncategorized

Balta diavolului – George Sand

Actiunea se petrece la tara. Germain, personajul principal, este vaduv si traieste impreuna cu copii si cu familia sotiei sale. Socrul insista ca el sa se recasatoreasca intrucat considera ca nepotii lui au nevoie de o mama. Germain pleaca asadar in satul vecin pentru a o cunoaste pe posibila viitoare nevasta. Il insoteste Marie, o tanara saraca care pleaca sa aiba grija de oile unui boier. In drumul spre satul vecin, Germain isi da seama ca iubeste blandetea Mariei si felul in care aceasta se poarta cu copii. Cei doi sfarsesc prin a se casatori.

Este un roman campenesc care m-a facut sa ma gandesc mult la Ion a lui Liviu Rebreanu. Este povestita viata satului in Franta, cam in aceasi perioada cu cea din Ion si diferentele care exista intre cele 2 sate sunt interesante. La sfasitul cartii George Sand povesteste nunta celor doi, cu detalii destul de minutioase despre traditiile franceze ale acestui obicei. Comparatia cu Ion este si aici usor de facut. Daca ati citit Ion si v-a placut, aceasta care va va placea cu siguranta, si in plus va va da si o imagine a satului dintr-o alta parte a Europei.

Publicat în Uncategorized

Fête de la musique

Sarbatoarea muzicii este un eveniment destul de mare in Franta. Pe 21 iunie toti francezii, cu mic cu mare isi oragnizeaza ziua astfel incat sa poata participa macar la un mic concert. In Paris strazile sunt pline inca de dupamiaza. Peste tot, in parcuri, pe strazile pietonale, in cartierele „atractie turistica” se instaleaza mici grupuri de cantareti si sustin mini-concerte.

Seara, locuri ca Bastille, Saint Michel, Marrais sunt pline de lume de abea mergi pe strada. Motiv pentru care cel mai bine este sa iti pierzi o ora pe net cu o zi sau doua inainte de 21 iunie, sa vezi ce muzica poti asculta si unde, sa te hotarasti ce vrei si sa mergi pe sistemul punct ochit punct lovit. Cel putin pentru mine asa a functionat cel mai bine in anii precedenti. Atunci cand stiam ce vreau si mergeam undeva la sigur petrecerea si muzica era garantata. Cand amz is ies cu prietenii si ne invartim prin oras si vedem noi ce gasim, dupa cateva plimbari prin locuri foarte aglomerate ajungeam intr-un bar (si ala cu muzica live e adevarat) cu ceva de baut in fata, si nu la un concert in aer liber.

Anul asta am hotarat sa ma organizez si sa vad ceva dragut. Tema sarbatorii muzicii 2010 este muzica la feminin deci doamnele si domnisoarele cantarete au prioritate.

Uitandu-ma rapid pe internet am gasit muzica traditionala chineza care va fi interpretata in centrul orasului, intr-un parc cu o fantana in mijloc care este unul din punctele principale de intalnire ale tinerilor inParis, deci nici nu vreau sa imi imaginez numarul de spectatori. Am mai gasit un concert dragut de jazz programat in fata primariei din primul arondisment, diverse alte genuri muzicale se pot asculta in mini-concerte in fata muzeului Luvreu (la piramida mai exact), in fata Orangeriei, la centrele culturale ale diverselor ambasade pariziene, etc (am cautat si pe site-ul institutului cultural roman de la Paris sa gasesc programul pentru fête de la musique dar nu am gasit nimic, o sa revin, ar fi pacat sa nu faca nimic, desi in acelas timp nu m-ar surprinde prea tare).

Ministerul Culturii si Comunicarii organizeaza si el un concert in care promoveaza in primul rand femeile si a ales pentru aceasta muzica spaniola si lation-americana.

Marele eveniment din fiecare an de pe 21 iunie este mega-concertul gratuit, in aerl iber organizat de televiziunea franceza Frace 2 si transmis in direct la televizor. Acum cativa ani concertul a fost la Defense, deci practic la Paris si aceea mi-a fost destinatia pentru fête de la musique. Am putut sa ii vad pe scena pe diversi cantareti francezi cum ar fi Olivia Ruiz, Amel Bent, Garrou dar si doua cantarete de renume international Celine Dion si Tina Arena. Anul asta concertul este organizat in sudul Frantei, la Carcassonne si sunt asteptati cel putin 3000 de spectatori. Cateva nume prezente pe scena: Olivia Ruiz, Christophe Willem, Amandine Bourgeois, BB Brunes, Camelia Jordana, Charlotte Gainsbourg, Christophe Mae, Diam’s, David Guetta, Placebo.