Publicat în Uncategorized

Kokeshi, faimoase nu doar in Japonia

Papusile Kokeshi sunt din ce in ce mai populare. Daca la inceput se puteau gasi doar in magazinele cu specific japonez acum se pot gasi mai peste tot, sub diferite forme. In Franta par sa fie „ultima moda”.

Papusile Kokeshi au fost creata la inceput in partea de nord a Japoniei. Sunt facute de mana, din lemn (de cele mai mult ori lemn de cires, de par sau de artar), sunt pictate si decorate cu flori si apoi lacuite. La inceput erau jucariile preferate ale ficelor de tarani din zona si suveniruri pentru turistii care reuseau sa ajunga pana in acele parti ale Japoniei. Desi primele papusele au fost creata prin 1600, forma lor a ramas aceiasi pana astazi, cu capul si corpu cilindrice. Si fabriarea lor a ramas manuala iar japonezii le folosesc astazi si ca talismane pentru a aduce noroc, a proteja casa sau a pazi de spiritele rele.

Industria lor s-a diversificat, astazi putandu-se gasi papusele Kokeshi si ca obiecte de decor interior sau bijuterii.

Desi nu sunt cel mai mare fan al culturii japoneze, mi se pare interesant cand un obiect atat de „traditional” al unei culturi reuseste sa depaseasca barierele tarii si sa fie cunoscut in lumea intreaga.

Reclame
Publicat în Berin, Uncategorized

Eurovision broadcasting live form Berlin

Si din nou despre Eurovision. Stiu ca subiectul asta nu pasioneaza multa lume dar eu sunt fan. De ce si cum s-a intamplat asta nu prea stiu, dar de ani de zile ma uit la minunata competitie in fiecare an! Si da, fac parte din acele persoane care si voteaza! 🙂

Am o prietena suedeza care este lafel de pasionata ca si mine. Bine, din ce am inteles de la ea, in Suedia Eurovisionul e una din marile competitii ale anului, toata lumea urmareste preselectiile iar pentru desemnarea castigatorului suedez care va reprezenta tara la concursul european este organizat un concert imens, cu zeci de mii de spectatori. Dar revenind la mine si la prietena mea, noi speram ca anul asta sa castiga o tara mai „centrala” pentru ca am facut un „pact”, am stabilit ca in momentul in care castigatorul va fi o tara in care se ajunge destul de usor mergem impreuna la fata locului, sa fim in sala la finala. Si trebuie sa recunosc ca abea astept Eurovisionul de la anu aici in Berlin!

Mie mi-au placut, pe langa Germania, melodie pe care in Berlin toata lumea o fredoneaza de vreo doua luni:

Armenia – preferata mea chiar daca performanta de aseara nu a fost cea mai buna.

Georgia – desi prietena mea din Georgia nu intelege ce imi place la melodie mie mi se are draguta si consider ca Sofia chiar are voce frumoas

Finlanda mi-a placut, chiar daca nu a reusit sa treaca de semifinala. Nu stiu daca pot sa fac aprecieri de genul e melodie buna sau nu, mai ales cand lumea in jurul meu spune ca e o porcarie, dar nu stiu, a avut ceva ce mie mi-a placut.

Publicat în Uncategorized

100 de carti interzise

Cei de la Paralela 45 au lansat acum ceva timp o carte care listeaza 100 de carti celebre care la un moemtdat in istorie au fost considerate un pic prea mult si au fost interzise.

Cartea are 4 sectiuni, in fiecare dintre ele fiind listate cate 25 de carti interzise. Lista a fost facuta de Nicholas J. Karolides, Margaret Bald si Dawn B. Sova si arata cam asa:

I. Din motive politice

Abatorul cinci (1969) – Kurt Vonnegut
Americanul cel urât (1958) – William J. Lederer şi Eugene Burdick
Andersonville (1955) – MacKinlay Kantor
Aeropagitica (1644) – John Milton
Arhipeleagul Gulag (1973) – Aleksandr Soljeniţîn
Băiatul negru (1945) – Richard Wright
Coliba unchiului Tom (1852) – Harriet Beecher Stowe
Doctor Jivago (1957) – Boris Pasternak
Drepturile omului (1791) – Thomas Paine
Eu sunt momeala (1977) – Robert Cormier
Farsa secolului XX (1975) – Arthur R. Butz
Ferma animalelor (1945) – George Orwell
Fiica lui Burger (1979) – Nadine Gordimer
Fructele mâniei (1939) – John Steinbeck
În spiritul calului sălbatic (1983) – Peter Matthiessen
Johnny şi-a luat puşca (1939) – Dalton Trumbo
Lupta mea / Mein Kampf (1925) – Adolf Hitler
Manifestul Partidului Comunist (1848) – Karl Marx şi Friedrich Engels
1984 (1949) – George Orwell

Pe frontul de vest, nimic nou (1928) – Erich Maria Remarque
Principele (1532) – Niccolo Machiavelli
Relaţiile dintre Stele Unite şi Vietnam, 1945-1967 (1971) – Departamentul de Apărare al SUA
Ţara celor liberi: O istorie a Statelor Uniter ale Americii (1965) – John W. Caughey şi alţii
Un interval rezonabil (1977) – Frank Snepp
Vânătorul de spioni (1987) – Peter Wright

II. Din motive religioase

Biblia
Biserica: Harismă şi putere (1981) – Leonardo Boff
Cele nouăzeci şi cinci de teze (1517) – Martin Luther
Copiii de pe ulicioară (1959) – Naguib Mahfouz
Coranul (sec. VII)
Despre infinitatea universului şi a lumilor (1548) – Giordano Bruno
Dialog despre cele două sisteme principale ale lumii (1632) – Galileo Galilei
Doctrina sângeroasă a persecuţiei (1644) – Roger Williams
Epoca raţiunii (1794) – Thomas Paine
Eseuri (1580) – Michel de Montaigne
Faţa nevăzută a Evei: Femeile în lumea arabă (1977) – Nawal El Saadawi
Ghidul rătăciţilor (1197) – Moses Maimonides
Infailibil? O investigaţie (1970) – Hang Küng
Noul Testament (1526) – William Tyndale
Oliver Twist (1838) – Charles Dickens
Originea speciilor (1859) – Charles Darwin
Popol Vuh (cca. 1000-1550)
Religia în limitele raţiunii pure (1793) – Immanuel Kant
Restaurarea creştinismului (1552) – Michael Servetus
Roşu şi negru (1831) – Stendhal
Ruşine (1993) – Taslima Nasrin
Suferinţele tânărului Werther (1774) – Johann Wolfgang Goethe
Talmudul (cca. 200-500)
Ultima ispitire a lui Isus (1953) – Nikos Kazantzakis
Versetele satanice (1988) – Salman Rushdie

III. Din motive sexuale

1001 nopţi (1881) – Sir Richard Burton (traducere în engleză)
Amantul doamnei Chatterley (1928) – D.H. Lawrence

Amber, pentru totdeauna (1944) – Kathleen Winsor
Amintiri din ţinutul Hecate (1946) – Edmund Wilson
Ars amatoria (cca. 1) – Ovidiu
Candide (1759) – Voltaire
Cei mai albaştri ochi (1970) – Toni Morrison
Confesiuni (1884) – Jean-Jacques Rousseau
Decameronul (sec. XIV) – Giovanni Boccaccio
Doamna Bovary (1857) – Gustave Flaubert
Fanny Hill sau Memoriile unei femei uşoare (1748) – John Cleland
Femei îndrăgostite (1920) – D.H. Lawrence
Grupul (1963) – Mary McCarthy
Iepure, fugi! (1960) – John Updike
Jude neştiutul (1895) – Thomas Hardy
Kama Sutra (300 î. Hr.) – Vatsyayana
Lolita (1955) – Vladimir Nabokov
Moll Flanders (1722) – Daniel Defoe
O tragedie americană (1925) – Theodore Dreiser
Pamela, sau Virtutea răsplătită (1740) – Samuel Richardson
Pentru totdeauna (1975) – Judy Blume
Peyton Place (1956) – Grace Metalious
Sanctuar (1931) – William Faulkner
Tropicul cancerului (1934) – Henry Miller
Ulise (1918) – James Joyce

IV. Din motive sociale

Autobiografia lui Benjamin Franklin (1791) – Benjamin Franklin
Aventurile lui Huckleberry Finn (1884) – Mark Twain
Băiatul în ţara făgăduinţei (1965) – Claude Brown
Catch-22 (1961) – Joseph Heller
Cloporul de sticlă (1963) – Sylvia Plath
Cu gândul la Annie (1982) – Nancy Garden
Cujo (1981) – Stephen King
De veghe în lanul de secară (1951) – J.D. Salinger
Du-te şi-ntreab-o pe Alice (1971) – anonim
Fahrenheit 451 (1953) – Ray Bradbury
Fire de iarbă (1855) – Walt Whitman
Întîlnire în Samarra (1934) – John O’Hara
Jurnalul Annei Frank (1947) – Anne Frank
Litera stacojie (1850) – Nathaniel Hawthorne
Minunata lume nouă (1932) – Aldous Huxley
Negru ca mine (1961) – John Howard Griffin
O altă ţară (1962) – James Baldwin
Oameni şi şoareci (1937) – John Steinbeck
Portocala mecanică (1962) – Anthony Burgess
Povestiri din Canterbury (1387-1400) – Geoffrey Chaucer
Prînzul dezgolit (1959) – William Seward Burroughs
Să ucizi o pasăre cîntătoare (1960) – Harper Lee
Ultima ieşire spre Brooklyn (1964) – Hubert Selby Jr.
Urletul şi alte poeme (1956) – Allen Ginsberg
Zbor deasupra unui cuib de cuci (1962) – Ken Kesey

Cele cu litere ingrosate cunt cartile pe care le-am citit deja. Mai sunt cateva in lista pe care le am deja in biblioteca si sunt pe lista de citit.

Publicat în Berin, Uncategorized

Ce mananca nemtii

In Germania am o problema cu mancarea….Desi internetul, stapanul nostru, scrie ca bucataria nemteasca este foarte bogata si diversificata eu nu sunt de acord. Apoi, mai zice si ca difera de la o regiune la alta. Poate ca eu am nimerit in regiunea gresita. Sau poate ca anul la Berlin nu a fost suficient sa descopar ce trebuia sa descopar. Dar pentru mine uite cum stau lucrurile:

Cel mai mult din bucataria germana imi place micul dejun. Da, nu radeti. E poate singurul lucru care imi place. In Franta, la inceput, mi-a fost greu sa ma obisnuiesc cu micul dejun aproape inexistent, format din cafea si eventual un croissant sau un pain au chocolat. Imi plac produsele de patiserie dar eu acasa eram obisnuita cu un mic dejun copios, cu oua, si sendwichele, cereale, etc. Si oricum, imi place mai mult micul dejun sarat decat cel dulce al francezilor. Deci din punctul asta de vedere Germania e perfecta. Bretzel peste tot, chifle de tot felul, cu seminte in ele, cu cereale. Mezeluri, oua, gem, unt si muuuulta cafea pentru a incepe ziua, sa tot ai de unde alega si sa diversifici de la o zi la alta daca nu iti place sa mananci acels lucru tot timpul.

Dar daca vine vorba de restul meselor si de mancarea traditionala nemteasca, e o alta poveste.

Bratwurst, Berlinerwurst, Weissewurst, Currywurst, Braganwurst, Leberwurst …cum poti sa ai aproximativ 1500 de feluri de carnati nu pot sa inteleg. Si in plus, pentru mine toti au cam acelas gust. Poate l-as scoate din gramada pe leberwurst care mi se pare cel mai ok, si pe care eventual l-as mai manca din cand in cand. Si mai mult decat atat, cum poti sa vrei sa mananci carnati in fiecare zi, nu cred ca o sa inteleg niciodata. Si daca vor sa diversifice putin si sa nu manance carnati, vor manca cu siguranta un alt preparat din carne de porc, eventual un ciolan afumat. Produsele din carne de porc reprezinta jumatate din consumul de carne in Germania (si cred ca e cam lafel ca in Romania). Si ma gandesc ca poate aici e si problema mea…e mult prea multa carne la nemti, si mult prea multa carne de porc. Nu sunt vegetariana, poate ca daca as vrea as reusi sa fiu, nu simt prea des nevoia sa mananc carne dar aici chiar mi se pare in exces.

Lasand carnea la o parte, cele doua acompaniamente principale sunt Kartoffelsalat si Sauerkraut si daca ma plang, evident ca nu imi plac nici una, nici alta. Kartoffelsalat e o salata de cartofi, taiati rondele de cele mai multe ori si fierti si apoi facuti cu maioneza si ce stiu eu ce alte condimente.  Sauerkraut este un fel de varza murata, tocata si fiarta. Dar nu suficient de fiarta, asa cum facem in Romania varza calita, doar un pic. Asa cat sa fie calda. Daca as putea manca din cand in cand Kartoffelsalat, Sauerkraut nu as putea manca nici daca as muti de foame. E adevarat ca pe langa aceste doua feluri mai mananca si altele, adica mai au tot felul de legume (mult sparanghel) dar de cele mai multe ori sunt tocate marunt si fierte fara prea multe condimente deci dupa parerea mea nu prea au gust. Si probabil ca sa dreaga faptul ca legumele fierte nu prea au gust, adauga sos. Indiferente de ce fel de sos este, si daca e bun sau nu, este tot timpul in cantitati multi prea mari ca sa il mai poti aprecia.

Noroc ca au ciocolata, turta dulce, bere, vin fiert si maltz trunk 🙂 ca in rest, in anul la Berlin am invatat sa gatesc.

Publicat în Uncategorized

A vous de lire

De pe 27 pe 30 mai are loc un festival al lecturii in Franta, intitulat „A vous de lire”, organizat de Ministerul francez al culturii. Ideea este evident aceea de a promovat lectura, orice fel de lectura, peste tot si pentru toti.

SNCF (CFR-ul francez) este si el partener al evenimentului. Si cum atunci cand calatoresti lectura este una din ocupatiile cele mai la indemana, SNCF si-a propus sa ofere calatorilor 10.000 de carti in cele 4 zile ale festivalului, incurajandu-i sa citeasca cartea oferita si sa o dea mai departe. Carti plimbatoare, lafel ca si calatorii.

Vor fi organizate cluburi literare, lecturi in public, ateliere de incercari literare in biblioteci si universitati dar si in locuri mai putin orbisnuite cum ar fi cafenele, parcuri sau faimosul magazin Galerie Lafayette.

Lecturi in public dar intr-un cadru mai restrans vor fi organizate si in restaurante. Cele mai mediatizate pana acum au fost cateva restaurante cu specific japonez si african care vor organiza lecturi ale scriitorilor din tarile respective.

Pentru cei mici (clasele primare) Ministerul culturii a organizat si un concurs, „Cartea mea preferat” pentru a-i incuraja sa citeasca. Special pentru festival a fost creat si un ghid „100 de carti recente” care cuprinde, dupa cum ii spune si titlul scurte recenzii a 100 de carti publicate in Franta in ultimi 5 ani, carti pentru toate varstele si din diverse domenii.

Publicat în Uncategorized

Drumul – Cormac McCarthy

Sfarsitul lumii a avut deja loc, si ce a ramas dupa el sunt doar nori de fum si cenusa, gunoaie si case darapanate. Cativa oameni au reusit sa supravietuiasca dar se chinuie sa ramana in viata. Un tata si fiul sau sunt pe drum, merg spre sud, sperand ca marea e in continuare albastra, ca acolo e ceva mai cald si ca noaptea nu vor tremura de frig si sperand sa gaseasca in drum hrana pentru a putea supravietui. Cara dupa ei un carucior de suermarket incarcat cu ce le-a mai ramas din bunurile lor. Intra in casele darapanate pentru a cauta ceva de mancare dar de cele mai multe ori casele au fost deja inspectate de alti supravietuitori inaintea lor. Nu intra in vorba cu oamenii, ba chiar ii evita atunci cand pot, sfarsitul lumii nu i-a facut pe oameni sa se uneasca ca sa poata merge mai departe ci i-a inrait si lupta fiecare pentru el. Si totusi, ce ii asteapta pe tata si pe copil la sfarsitul drumului?

Cartea surprinde prin imaginea pe care o creeaza scriitorul despre sfarsitul lumii, prin faptul ca totusi cativa oameni au reusit sa supravietuiasca si prin simplitatea la care este redusa „viata de apoi”. E trist sa iti imaginezi o astfel de lume, e trist sa vezi durerea si disperarea personajelor. Poate daca toata lumea ar citi aceasta carte si s-ar gandi ca nu asa ar vrea sa vada lumea, am deveni mai buni si mai atenti la lucrurile care ne inconjoara. 🙂

Publicat în Berin, Uncategorized

Karnaval der Kulturen

Carnavalul culturilor este organizat in fiecare an in Berlin si isi propune sa sarbatoreasca diversitatea etnica din capitala germana. In cifre, anul trecut au fost aproximativ 4500 de participanti si 70 de nationalitati diferite inscrise la carnaval.

Inca de saptamana trecuta prietenii mei incepusera sa se coordoneze pentru duminica, sa mearga la carnaval. Eu, nestiind despre ce e vorba nu prea pricepeam ideea. Apoi mi-au explicat conceptul si mi-au spus ca duminica este si parada. Duminica am fost la carnaval.

Ce am vazut la carnaval?

Mancare si bautura:

De cum cobori din metrou vezi oooo gramada de lume si tot felul de standuri si de tarabe. Cei inscrisi la carnaval pot participa la parada dar pot si sa aiba un stand. Standurile erau jumatate cu mancaruri si bauturi si jumatate cu tot felul de bijuterii, haine, instrumente muzicale. Rusii aveau stand cu multa vodka si cu varza calita, finlandezii aveau si ei vodka, mexicanii aveau chili con carne si tot felul de cocktailuri. Cele mai multe standuri cu mancare erau indiene si arabesti. Desi am vrut sa incerc ceva mai original, de foame si pofta am ajuns tot la un stand turcesc si am mancat couscous si niste piftele de dovlecei. Cat despre bauturi, m-am multumit cu apa. Nu prea inteleg cum te poti apuca de baut alcool in cantitati industriale inca de la ora 2 dupa-amiaza.

Muzica:

Erau tot felul de scene amplasate din loc in loc si in functie de amplasamentul scenei muzica era turceasca, nemteasca, latino-americana si asa mai departe. Era oricum mult prea tare pentru mine, ca trebuia sa tip ca sa aud ce vb persoanele cu care eram, dar era carnaval. In plus, din cand in cand mai trecueau grupuri mai mititele care probabil se pregateau de parata si repetau cantece, deci zgomotul se intensifica.

Parada:

Sincera sa fiu, am vazut mai mult inghesuiala decat parada propriuzisa. Nu am avut rabdare sa ma pun in fata si sa astept o ora inainte de inceperea paradei doar ca sa am un loc bun. M-am plimbat pe la standuri si am vrut sa vad parada doar dupa ce a inceput. Dar evident ca era foarte multa lume, si ca eu cu un metru jumate de inaltime nu am vazut mai nimic. Ba da, am vazut pompierii, care daca tot erau la munca s-au organizat si si-au adus de acasa si niste scaune de plastic, pe care le-au urcat sus pe camion si de acolo se uitau la parada. Ce am reusit sa vad printre oameni si doar pe bucatele au fost Peru, Bolivia, Croatia si Bavaria. Croatii aveau costme traditionale si atat, bavarezii erau cu fanfara si latino-americanii dansau evident

Parada mea:

Am constat ca daca ma asez intr-un colt de strada pe o bordura ca sa ma odihnesc putin (ma dureau picioarele de atata stat in picioare si ridicat pe varfuri ca sa vad ceva din parada), daca ma uit la oamenii care trec, e si asta o parada. Am vazut cateva domnisoare pe tocuri de 12, 15 cm si m-am intrebat de ce le place sa se tortureze. Am mai vazut 3 generatii hippy impreuna la plimbare. Bunica, cu o rochie lunga si larga, mama, cea mai hippy dintre ele cu parul rasta si fetita de maxim 5 anisori imbracata si ea pe gustul mamei. 🙂 Am vazut indieni si africani la plimbare in costume traditionale. Am vazut femei la care uitandu-ma mai atent mi-am dat seama ca de fapt sunt barbati.  Am vazut muuulti nemti beti la doar 2 dupa-amiaza.

Publicat în Filme, Uncategorized

Cannes si castigatorii

Sa urmaresti festivalul de la Cannes prin stiri cand nu esti in Franta si cand nici televizor nu ai, mi-am dat eu seama anul asta ca nu e lucru simplu. Am incercat si m-am informat asa cum am putut, de cele mai multe ori de pe site-ul LeMonde, unde au ca in fiecare an o sectiune dedicata festivalului.

In afara de filmele aflate in competitie, fie pentru premiul cel mare Palma de aur, fie pentru Un certain regard, mai vreau sa vad Robin Hood a lui Ridley Scott si ultimul Woddy Allen – You will meet a tall dark stranger (imi place Woddy Allen in general, si in plus filmul asta are o super distributie!!!)

Filmul despre care s-a vorbit cel mai mult si care a atras critici, comentarii si chiar un protesc in ziua lansarii a fost „Hors la loi” – povestea filmului, situata in perioada luptei pentru independenta in Algeria, este povestea a trei frati izgoniti din tara lor si care se despart si o iau pe drumuri diferite.

Marele castigator al festivalului, cel care a plecat ieri acasa cu Palma de aur este tailandezul Apichatpong Weerasethakul. Filmul acestuia, „Unchiul Boonmee care isi aduce aminte de vietile sale anterioare” este povestea unui batran bolnav care pleaca impreuna cu famili sa la tara pentru a-si petrece acolo ultimele zile din viata. Doar ca ajuns la tara, incepe sa fie vizitat de sotia sa moarta si fiul sau disparut.

Cat despre premiul „Un certain regard” acesta i-a revenit sud-coreanului Hong Sangsoo pentru filmul HAHAHA. Filmul este povestea unui tanar realizator care decide sa plece in Canada dar inainte de plecare se intalneste cu un prieten, critic de film, pentru o ultima data. Isi dau seama ca au fost in acelas timp intr-o localitate pe malul marii si isi povestesc unul altuia cele cateva zile petrecute acolo.

Cinematograful asiatic a fost deci cel mai apreciat. Pentru mine nu este cel care ma atrage cel mai mult, dar macar cele doua filme premiate vreau sa le vad, deci cine stie, poate o sa imi schimb parerea.

Publicat în Uncategorized

Europenii – Henry James

Doi frati, de origine americana dar nascuti si educati in Europa decid sa mearga sa isi viziteze verisorii de la Boston. Felix, boem si oarecum nonconformist este placut surprins de „lumea noua” si de conceptia si viziunea asupra lucrurilor pe care o au americanii. Eugenia, devenita baroana in urma casatoriei cu un nobil german, cocheta si tinand la eticheta este mult mai reticenta. La sfarsitul cartii Felix decide sa ramana in America casatorindu-se cu una din verisoarele sale, Eugenia se intoarce pe batranul continent.

Cartea, publicata in 1878 se vrea o satira a celor doua societati, vrand sa scoata in evidenta diferentele dintre cele doua continente. Poate ca pentru perioada respectiva cartea aduce noutati despre punctele de vedere diferite a celor doua „lumi”. Mie mi s-a parut ca romanul se concentreaza prea mult pe povestea dintre personaje si prea putin pe diferentele pe care vrea sa le arate. Uitandu-ma apoi dupa pareri si informatii despre carte am vazut ca exista si varianta „Americanii” si desi Europenii nu este cartea mea preferata, as fi curioasa sa o citesc si pe cealata, poate asa voi intelege mai bine punctul de vedere al scriitorului.

Publicat în Uncategorized

Pentru Ioana

Am aflat despre campania „Pentru Ioana” pe internet, probabil chiar pe twitter. Imi place ca in ultima perioada in Romania lumea se mobilizeaza si ca sunt promovate campanii de genul asta. Unii oameni au nevoie de ajutor si eu consider ca e de datoria noastra sa ii ajutam, daca putem. Ioana s-a nascut fara antebratul si mana dreapta si are nevoie de o proteza bionica care costa 185.000 euro.

Sabina Cornovac este cea care incearca sa promoveze cum poate campania asta si dupa parerea mea face o treaba minunata. Au fost organizate cateva concerte si banii pe bilete au mers la Ioana iar pe blog se organizeaza licitatii.

Coca Zaboloteanu a aflat de campanie si ofera o pereche de pantofi creati de ea. Pantofii, Sabina i-a scos la licitatie si sper ca pretul lor sa creasca si sa creasca. Puteti licita pentru ei aici.

Lola, fata cu portocale a facut si ea un colier pentru Ioana care a fost si el scos la licitatie. In plus, povesteste ca in momentul in care a aflat de campanie a incecat pentru o zi sa faca totul doar cu mana stanga, pentru a incerca sa inteleaga mai bine cazul Ioanei si ca nu a fost usor deloc.

Mai puteti licita pe blogul Ioanei pentru carti, CD-uri, un tricou al echipei de rugby, un tricou al lui Massi sau puteti dona o suma cat de mica, ori prin telefon (in reteaua Romtelecom) ori direct in contul deschis pentru Ioana. Orice ajutor e binevenit.

Iar pe 29 mai Wilmark si Fotbal amator organizeaza Salsa Champions league. Aveti toate detaliile pe blogul Sabinei.