Publicat în Uncategorized

8 martie

E interesant cum atunci cand suntem copii unele sarbatori sau traditii ni se par atat de ciudate si lipsite de sens, dar cum, cand anii trec, si parerile noastre se schimba.

Imi aduc aminte de serbarile de la gradinita de ziua mamei. Apoi, am inceput sa fac balet si din nou, de 8 martie aveam spectacol. Ma rusinam uneori cand trebuia sa spun poezii gandindu-ma „daca ma incurc?” sau „oare ce o sa spuna toti oamenii astia care au venit sa ne vada?”. Cu spectacolul era lafel, „daca incurc pasii la dans?” , „dar totusi parca as vrea sa fiu in primul rand” sau „ia sa ma uit pe furis pe dupa cortina sa vad cat de multa lume e in sala”.

In  afara de serbari si spectacole mai erau orele de lucru manual in care cu manutele mele mici si neindemanatice faceam felicitare pentru mama sau contruiam cine stie ce cadou. Au fost momente in care ma intrebam cum ar putea sa ii placa mamei o felicitara facuta de mine, din lipituri de tot felul de hartie glasata si creponata, cu toate culorile pamantului pe ea, cu mult prea mult lipici uscat pe la colturi, dar mai ales cu scrisul meu labartat si urat si cu pete de cerneala. Dar era pentru mama…

Si acum, cand incep sa ma satur de frig si de iarna incep sa ma gandesc la martie si abea astept martisorul, si abea astept 8 martie!!! Si mi se par traditii tot mai frumoase, in fiecare an mi se par mai frumoase decat anul de dinainte.

Anul asta de exemplu, am in minte de aproape o saptamana un „cantecel”

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s